Dupa ce au depasit termenul initial de 31 decembrie 2013, Finantele au prelungit pana la 1 aprilie data la care Parlamentul urma sa primeasca (conform conditionalitatilor agreate cu Fondul Monetar International (FMI) si Comisia Europeana (CE)- actul legislativ care reglementeaza emiterea de obligatiuni garantate cu creante. Despre aceste obligatiuni s-a vorbit tot mai des in ultimii doi ani, dar lucrurile au inceput sa se miste abia dupa ce FMI si CE au inclus printre conditionalitati aparitia legii care sa reglementeze emiterea acestor obligatiuni. Introducerea lor ar permite institutiilor de credit sa atraga resurse financiare la un cost mai scazut decat prin alte instrumente, ceea ce ar putea conduce la diminuarea costurilor creditarii ipotecare pentru consumatori (vezi atasament).

Pentru investitori, riscul ar fi mai redus decat in cazul emisiunilor de bonduri fara garantii, iar pentru banci aceste emisiuni sunt utile intrucat le ajuta la extinderea maturitatii pasivelor.

In cadrul portofoliului securitizat pot fi introduse si credite "Prima Casa", care sunt garantate in proportie de 50-100% de catre stat. Proiectul mai clarifica rolul BNR, ASF si al agentului, banca centrala urmand sa supravegheze emitentul, iar ASF sa avizeze prospectul de emisiune.

In avizul dat de Banca Centrala Europeana la finele lunii decembrie 2013, se arata ca dupa intrarea in vigoare a legii mai sunt inca multe de facut. "Dupa intrarea in vigoare a proiectului de lege, BNR urmeaza sa adopte pentru punerea acesteia in aplicare reglementari suplimentare referitoare, printre altele, la: (a) conditiile privind autorizarea emisiunii de obligatiuni garantate cu creante; (b) categoriile, criteriile de eligibilitate si limitele maxime aplicabile activelor suplimentare; (c) raportul dintre valoarea totala a activelor garantate si valoarea totala a activelor emitentului; (d) metodologia de evaluare si administrare a riscului de lichiditate aferent obligatiunilor garantate cu creante; (e) metodologia de stabilire a mediilor ponderate ale scadentelor obligatiunilor garantate cu creante si ale creantelor care garanteaza activele garantate; (f) normele privind registrul de evidenta interna; si (g) normele privind rapoartele trimestriale care trebuie publicate pentru indeplinirea cerintelor de transparenta", se arata in aviz.

Romania este singurul stat din Uniunea Europeana in care nu s-au emis obligatiuni ipotecare, avand si cel mai redus stoc de credite ipotecare relativ la PIB din UE. Soldul obligatiunilor ipotecare la nivel european a urcat pana la 1.700 de miliarde euro la finele lui 2012, ceea ce asigura 25% din finantarea ipotecara, cei mai mari emitenti de obligatiuni ipotecare fiind Spania, Danemarca, Germania, Marea Britanie, Franta si Suedia.

In cazul celor mai mari emitenti de obligatiuni ipotecare ponderea obligatiunilor ipotecare in volumul creditelor ipotecare variaza de la minimum 6% in Olanda la maximum 100% in Danemarca.

In Romania, cadrul general pentru emisiunea de obligatiuni ipotecare este reglementat prin Legea nr. 32/2006 privind obligatiunile ipotecare. Pana la data depunerii prezentului proiect de act normativ nu a fost realizata nici o emisiune de obligatiuni ipotecare in conditiile legii in vigoare.

In vederea reducerii principalelor riscuri, propunerea legislativa incearca sa reglementeze:

a) principiile care trebuie respectate in legatura cu functionarea instrumentului: ordonanta promoveaza conceptul portofoliului de creante dinamic, in sensul in care emitentii sunt obligati sa asigure pe intreaga perioada de viata a obligatiunilor o calitate corespunzatoare a portofoliului de creante care garanteaza emisiunea. Astfel, ordonanta prevede criteriile de eligibilitate pentru includerea creantelor in portofoliu si obligatia emitentului de inlocuire a creantelor din portofoliu, pe masura deteriorarii calitatii lor, cu alte creante eligibile

De asemenea, ordonanta reglementeaza structura portofoliului de creante, stabilind ca elemente eligibile creditele pentru investitii imobiliare, instrumentele financiare derivate si activele suplimentare. Categoriile de active suplimentare si limita in care acestea pot fi incluse in portofoliul de creante se stabilesc de catre BNR.

b) cerintele prudentiale care sunt stabilite pe 3 niveluri:

- la nivelul fiecarui element inclus in portofoliu (ex.: cerinte de LTV, calculate la acordarea creditului; nivelul maxim al unei creante ce poate fi luat in considerare la calculul valorii portofoliului de creante; utilizarea instrumentelor financiare derivate strict pentru acoperirea riscurilor; tratamentul creantelor care inregistreaza intarzieri la plata);

- la nivelul portofoliului, unde este instituita obligativitatea acoperirii ex-ante a oricarui deficit de lichiditate ce s-ar putea manifesta de-a lungul unui orizont temporal de 180 de zile;

- la nivelul intregului activ al emitentului unde se impune o limita maxima de expunere la finantarea prin emisiunea de obligatiuni, in vedere contracararii riscului de grevare in exces a activelor (asset encumbrance);

c) supravegherea activitatii de emisiune de obligatiuni garantate cu creante: Banca Nationala a Romaniei (BNR) este desemnata ca unica autoritate insarcinata cu supravegherea activitatii de emisiune de obligatiuni garantate cu creante. In exercitarea acestor competente, banca centrala este asistata de un agent (propus de institutia de credit emitenta din randul auditorilor financiari si aprobat de BNR).

Autorizarea prealabila a fiecarei emisiuni de obligatiuni garantate cu creante reprezinta, de asemenea, un aspect important in cadrul exercitarii atributiilor de supraveghere.

Competentele de supraveghere referitoare la modul de respectare a cerintelor privind prospectul de emisiune, care deriva din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere in aplicare a Directivei nr. 2003/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului in ceea ce priveste informatiile continute in prospectele, structura prospectelor, includerea de informatii prin trimiteri, publicarea prospectelor si difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar, sunt exercitate de catre autoritatea competenta din statul membru de origine, determinat conform legislatiei pietei de capital aplicabile. In situatia oferirii spre subscriere prin oferta publica a obligatiunilor garantate, in baza unui prospect aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiara, prevederile referitoare la oferta de obligatiuni garantate cu creante se completeaza cu dispozitiile referitoare la prospectele de oferta ale Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale reglementarilor Autoritatii de Supraveghere Financiara emise in aplicarea acesteia

d) protectia detinatorilor de obligatiuni garantate cu creante care este asigurata in baza urmatoarelor:

- nivelul minim de supra-colateralizare;

- posibilitatea de a desemna un reprezentant al detinatorilor de obligatiuni garantate cu creante;

- dreptul detinatorilor de obligatiuni garantate cu creante la recurs dual asupra averii emitentului declarat falit, dupa cum urmeaza:

- aplicarea principiului separarii (ring-fencing) - delimitarea portofoliului de creante de averea emitentului falit si numirea unui administrator de portofoliu in vederea administrarii acestuia (primul nivel de protectie);

- acordarea dreptului de a se inscrie la masa credala, pentru diferenta neacoperita, pentru patrimoniul rezidual al institutiei falite, pari passu cu creditorii negarantati ai institutiei falite (al doilea nivel de protectie);

- adunarea generala a detinatorilor de obligatiuni garantate cu creante poate decide accelerarea obligatiunilor garantate cu creante.