Domnul Ionescu nu si-a permis nici in 2014 sa mearga in concediu. Adica si-a luat doua saptamani liber, asa cum au facut si colegii lui de munca, dar a ramas acasa. "Lasa, iti promit ca mergem la anul!", i-a spus el sotiei, dupa ce si-au facut ei "bugetul" pe 2015. Oricum, nu mai fusese intr-un concediu de prin 2010- aproape ca nu mai stia cum e. Cu doi copii si "aproape" proprietarul unui apartament cu trei camere cumparat pe credit, Ionestii au acum alte prioritati decat sa se distreze in concediu: cheltuielile cu copii, ratele si cheltuielile cu mancarea si intretinerea le inghit aproape toti banii. Ceea ce nu stie domnul Ionescu este ca face parte din cele 4,77 milioane de romani aflati tehnic in categoria celor saraci.

Rata saraciei pe tipuri de gospodariiFoto: Hotnews

"Estimata pe baza veniturilor totale disponibile ( exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii ale gospodariei) rata saraciei relative a fost in anul 2013 de 22,4%. In valori absolute, numarul saracilor corespunzator acestei rate a fost de 4,777 milioane de romani", se arata intr-un studiu al INS, obtinut de HotNews.ro. Altfel spus, peste unul din cinci locuitori ai

"Saracia este situatia acelei persoane ale carui venituri sunt atat de mici incat le este imposibila atingerea unui standard de viata acceptabil în societate, care se confruntă cu dezavantaje legate de somaj, venituri, condiţii de locuit, ingrijire inadecvat a sanatatii si bariere in accesul la cultura, invatamant, sport"

Eurostat

Romaniei traia intr-o familie ale carei venituri erau mai mici decat pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile. In perioada 2010-2013, rata saraciei s-a situat in jurul valorii de 22%, inregistrand un maxim in anul 2012 (22,6%) si un minim in anul 2010 (21,1%).

In 2013, incidenta saraciei a fost mai inalta in randul copiilor si tinerilor in varsta de pana la 18 ani, mai putin de o treime dintre acestia aflandu-se sub pragul de saracie, mult peste nivelurile corespunzatoare adultilor. Cea mai ridicata pondere din intreaga perioada analizata a fost cea inregistrata in 2012 (34,6%)

Persoanele cu varsta intre 18 - 64 ani, in care se cuprind de fapt persoane in varsta de munca, au inregistrat in anul 2013, o rata a saraciei de 21,5%, in usoara crestere fata de 2012 (21,0%), dar si fata de inceputul perioadei (in 2010 a fost 19,2%).

Saracia este inegal distribuita in tara. In anul 2013, rata saraciei a fost de aproape 9 ori mai mare in regiunea Moldovei si de aproape 8 ori in regiunile Dobrogei si Olteniei decat in regiunea Capitalei. Analiza evolutiei ratei saraciei in perioada 2010-2013 arata ca, fata de inceputul perioadei, cele mai mari cresteri ale ratei saraciei s-au intalnit in regiunile Sud-Est (5,7 puncte procentuale), Vest (5,3 puncte procentuale) si Nord-Est (4,0 puncte procentuale), pe cand scadere a ratei a avut loc in regiunea Centru (3,5 puncte procentuale) si, cu foarte putin, si in regiunea Sud-Vest Oltenia (0,6 puncte procentuale

Numarul copiilor aflati in intretinere joaca si el un rol foarte important. Saracia este mai frecventa in randul persoanelor care traiesc in familiile cu copii dependenti) (27,2%), decat in cazul celor care traiesc in gospodarii fara copii (15,4%). In cazul familiilor cu copii dependenti, situatia cea mai dificila se intalneste in cazul persoanelor din familiile numeroase (formate din 2 adulti si 3 sau mai multi copii), dintre care 60,6% se afla in risc de saracie, precum si la persoanele din familii monoparentale (1 adult cu cel putin un copil dependent), pentru care s-a inregistrat in anul 2013 o rata de saracie de 31,3%.

"Rata sărăciei relative = ponderea persoanelor sărace (cu un venit disponibil mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile) în totalul populaţiei"

Eurostat

In comparatie cu acestia, numai 15,2% dintre familiile formate din 2 adulti si 1 copil sunt afectate de saracie. In gospodariile fara copii dependenti, considerate in general mai putin afectate de saracie, apar totusi diferentieri notabile produse de numarul si varsta persoanelor care traiesc intr-un anumit tip de gospodarie. Astfel, persoanele singure sunt mai expuse riscului de saracie, in special in cazul femeilor (26,9% fata de 22,6% la barbati).

De asemenea, persoanele care traiesc singure devin tot mai sarace pe masura inaintarii in varsta: persoanele in varsta de pana la 65 de ani au o rata de saracie de 23,6%, pe cand cei cu varsta de 65 ani si peste sunt saraci in proportie de 26,8%. Persoanele din cuplurile fara copii dependenti prezinta un risc mai redus de saracie, mult sub nivelul general, indiferent de varsta.

In familiile formate din 2 persoane avand varsta de sub 65 de ani rata saraciei este de 14,4%, iar daca unul din cei doi membri are 65 de ani si peste rata scade la 8,2%. O situatie relativ favorabila se remarca in gospodariile numeroase (3 sau mai multi adulti) fara copii dependenti, unde probabil si numarul aducatorilor de venit este mai mare, rata saraciei din anul 2013 fiind de 14,8%.

In timp, aceasta distributie a riscului de saracie in functie de marimea gospodariei si numarul de copii dependenti se pastreaza; familiile monoparentale sau cele foarte numeroase si femeile singure varstnice sunt afectate mai mult de saracie. In perioada 2010-2013, se observa o deteriorare a situatiei materiale a familiilor cu copii dependenti, rata saraciei la aceasta categorie crescand in anul 2013 cu aproape 2 puncte procentuale fata de 2010.

Riscul de saracie al persoanelor neocupate s-a accentual in perioada 2010-2013 la someri (5,7 puncte procentuale) si persoanele inactive (cu circa 2,2 puncte procentuale). Exceptie a inregistrat categoria pensionarilor, a caror risc de saracie in ultimul an a scazut usor pe total (cu 0,8 puncte procentuale), insa mai accentuat la femei (1,3 puncte procentuale). Marimea si structura gospodariilor in care traiesc persoanele sunt caracteristici aflate in legatura directa cu riscul de saracie, in sensul cresterii sau descresterii acestuia.

In ceea ce priveste gospodariile fara copii, riscul de saracie al acestora s-a mentinut relativ constant pe primii trei ani analizati, insa in 2013 a crescut cu aproape un punct procentual. Comparand nivelul saraciei din ultimul an cu cel din 2010, observam ca la persoanele singure de sex feminin a scazut (de la 29,5% fata de 26,9%), pe cand la cele masculine a crescut (de la 21,5% in 2010 si 22,6% in 2013).

Teoretic, in anumite conditii, orice persoana poate deveni saraca pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Exista insa situatii in care riscul de a intra in saracie este totdeauna mare si aproape inevitabil- pierderea locului de munca de pilda. Persoanele ocupate sunt mai ferite de pericolul saraciei decat cele neocupate sau inactive, dar si in interiorul acestor doua categorii pot aparea tot felul de situatii.

In 2013, din totalul romanilor care aveau un loc de munca, 18% se aflau sub pragul de saracie (cu aproximativ 5 puncte procentuale mai putin decat in cazul persoanelor care nu au desfasurat nicio activitate economico-sociala).

Referitor la persoanele neocupate, trebuie evidentiata situatia somerilor a caror rata de saracie este foarte mare. Practic, circa un somer din 2 este sarac, barbatii someri avand situatia cea mai grea, comparativ cu femeile aflate in somaj (56,7% la barbati fata de 39,0% la femei).

  • In 2013, rata saraciei proprietarilor devenind superioara chiriasilor

In functie de statutul de ocupare a locuintei se observa diferentieri sensibile intre cele doua situatii principale: proprietar respectiv chirias, dar si o evolutie particulara a ratelor de saracie in perioada analizata. Astfel, daca in 2010 proprietarii prezentau un risc de saracie clar superior chiriasilor (+ 6,9% fata de chiriasi), in urmatorii ani 2011 si 2012 situatia s-a inversat, chiriasii saraci au depasit nivelul relativ al proprietarilor (cu +4,2% si +2,6%). In 2013 insa, remarcam ca s-a revenit la acelasi raport existent la inceputul intervalului analizat, rata saraciei proprietarilor devenind superioara chiriasilor (+ 1,7% fata de chiriasi.

Starea de saracie relativa nu dispare complet si nici nu poate fi generala, dar poate lua forme mai accentuate sau mai atenuate, cuprinzand un numar mai mare sau mai mic de persoane, pentru intregirea "imaginii" fenomenului saraciei folosindu-se indicatori specifici, cum ar fi: dispersia in jurul pragului de saracie, indicele inegalitatii veniturilor, deficitul median relativ si coeficientul Gini.

Definirea pragului de saracie ca procent de 60% din valoarea medianei distributiei persoanelor dupa nivelul venitului disponibil pe adult-echivalent reprezinta o conventie, stabilita insa pe baza unor considerente de ordin statistic. O prima forma de masurare a severitatii saraciei este calcularea ratelor de saracie vis-a-vis de diferite alte praguri, mai severe sau mai “relaxate” decat cel standard, de 60%. Rezultatele ar putea fi interpretate ca reprezentand surplusul de persoane care ar intra in saracie sau, din contra, ar iesi din saracie, daca pragul saraciei ar avea o valoare mai ridicata sau mai scazuta.

Acesta poate conduce la concluzia ca saracia in Romania este foarte profunda, multe persoane avand sanse reduse de a se desprinde din aceasta situatie intr-un timp scurt.

Indicele inegalitatii veniturilor arata de cate ori sunt mai mari veniturile disponibile pe adult- echivalent ale persoanelor considerate cele mai bogate (din ultima quintila a distributiei persoanelor dupa venit) fata de veniturile persoanelor considerate cele mai sarace (din prima quintila a distributiei persoanelor dupa venit). Quintila reprezinta o cincime (20%) din totalul persoanelor cuprinse in distributie. Uneori, acest indicator este denumit si "raportul S80/S20".

Raportul S80/S20, arata ca in anul 2013 persoanele din familiile considerate bogate (facand parte din quintila V a distributiei dupa venit) au obtinut venituri de 6,6 ori mai mare decat persoanele din familiile considerate sarace (facand parte din quintila I a distributiei).

Cu unele fluctuatii, in ultimi trei ani, raportul s-a mentinut la "cota" 6, fara sa coboare sub acest nivel. Cum era de asteptat, inegalitate mai mare a veniturilor banesti disponibile se inregistreaza la persoanele cu varsta sub 65 de ani fata de cele cu varsta peste 65 de ani care sunt dependente numai de venituri din transferuri sociale. Astfel, in timp ce pentru prima categorie indicele inegalitatii veniturilor se situeaza in jurul valorii de 6 (valoarea cea mai mare fiind 7,0 in anul 2013), pentru cea de-a doua indicele a variat intre 4,1 (2010) si 4,5 (2013).

Coeficientul Gini

Coeficientul Gini arata ce procent din totalitatea veniturilor populatiei ar trebui redistribuit, pentru a asigura o repartizare perfect egala intre toti membrii ei. In 2013, acesta a fost de 34,0%, ceea ce nu inseamna fosrta mult. Ingrijorator este ca in ultimul an a crescut simtitor fata de valorile constante inregistrate in anii anteriori.

Din punct de vedere teoretic, coeficientul Gini poate lua valori cuprinse intre 0 si 1 (sau 0 - 100%). O valoare nula ar insemna o egalitate perfecta a distributiei, adica toti cetatenii unei tari ar primi acelasi nivel al venitului. Daca coeficientul Gini ar lua valoarea 1 (100%), intreg venitul dintr-o tara ar fi realizat de o singura persoana. Evident ca in realitate aceste doua situatii nu pot fi intalnite, inegalitatea existand intotdeauna, valoarea sa fiind mai mica sau mai mare de la o perioada la alta, sau de la o tara la alta.

In perioada anilor 2010-2012 valorile coeficientului Gini au avut o evolutie relativ constanta (osciland intre 33,3% si 33,2%), din 2013 insa a crescut la 34,0%.

In UE, stam destul de prost din acest punct de vedere- al ratei saraciei. Graficul e mai jos.

In incheiere, mai spunem doar ca, potrivit INS, din punct de vedere al incapacitatii de a plati o saptamana de vacanta pe an sau al imposibilitatii, din punct de vedere financiar, de a face fata unor situatii neprevazute, 71,6% si respectiv 52,1% din populatia Romaniei s-a aflat in una din aceste doua situatii.