"La 16 ani de la infiintare, Zona Euro este mult mai indatorata (public si privat), dar cu un nivel similar al investitiilor productive. Marea Recesiune a contribuit decisiv la procesul de maturizare a EURO, prin intarirea mecanismului de guvernanta economica. Cu toate acestea, Zona Euro va continua sa resimta, pe termen mediu, consecintele comportamentului economic disproportionat de dinainte de 2007, dar si a actiunilor reactive din perioada crizei economice. Nu in ultimul rand, evolutiile din Uniunea Monetara de la lansare pana in prezent constituie lectii macro-financiare relevante pentru procesul de integrare a Romaniei in structura Zonei Euro", se arata intr-un raport transmis luni de Banca Transilvania, raport semnat de economistul sef al institutiei, Andrei Radulescu.

"De la lansarea la 1 ianuarie 1999 Zona Euro a cunoscut un parcurs sinusoidal, caracterizat prin trecerea abrupta de la acumularea de dezechilibre macro-financiare (in ultimii ani ai Marii Moderatii) la ajustarea acestora odata cu declansarea primului val al Marii Recesiuni. In acest interval EURO si-a consolidat statutul de a doua moneda a lumii (dupa dolarul american), iar regiunea a devenit mai competitiva pe plan international.

■ Se pot nota trei perioade distincte in cei 16 ani de existenta a EURO:

1. 1999 – 2007 – perioada de la lansare pana la declansarea crizei economico-financiare mondiale, caracterizata prin cresterea investitiilor productive (cu un ritm mediu anual de 3%) si prin acumularea de datorie in sectorul privat. Acest fenomen a fost determinat de divergenta ratelor de inflatie, tarile din Europa de Sud (cu un nivel mai ridicat de inflatie) confruntandu-se cu un nivel foarte redus al costului real de finantare. Ponderea datoriei private in PIB a crescut in acest interval cu 39.7 puncte procentuale in Italia (la 114.4%), cu 53.9 puncte procentuale in Grecia (la 106.3%), cu 58.6 puncte procentuale in Portugalia (202.9%) si cu 103.5 puncte procentuale in Spania (la 200.2%).

2. 2008 – 2013 – perioada ajustarii macro-financiare intense in contextul incidentei celor doua valuri ale Marii Recesiuni, cu impact nefavorabil pentru investitiile productive (in 2013 acestea se situau cu 15% sub nivelul maxim istoric din 2007) si, implicit, pentru piata fortei de munca. Sectorul privat a inceput ajustarea inca din 2008, pe fondul inghetarii finantarii si a cresterii semnificative a costurilor de finantare. Sectorul public a initiat procesul de ajustare in 2010, nivelul ridicat al costurilor de finantare determinand pietele financiare sa speculeze scenariul intrarii in incapacitate de plata in mai multe state membre ale Zonei Euro. De altfel, Grecia, Irlanda si Portugalia nu s-au mai putut finanta din piata si au apelat la institutiile financiare internationale. In acest interval de timp ponderea datoriei publice in PIB a crescut cu peste 25 puncte procentuale, la 95.2%. In aceasta perioada au fost implementate masuri menite sa contribuie la intarirea mecanismului monetar european, expus frecvent riscului de destramare.

3. Perioada de dupa 2013, care poate fi considerata perioada post-criza, in care Zona Euro continua sa se confrunte cu o serie de provocari de ordin macroeconomic, financiar, social, politic si nu in ultimul rand, institutional: pericolul instaurarii deflatiei; continuarea procesului de consolidare institutionala si promovarea spiritului convergentei economice reale (convergenta comportamentului investitional si a celui de consum); implementarea pana la final a proiectului Uniunii Bancare si promovarea proiectului Uniunii Politice; relansarea investitiilor productive si masuri pentru atenuarea somajului in randul randul tinerilor si a somajului pe termen lung", se mai arata in raportul citat.