"Numarul debitorilor persoane fizice ce au credite in CHF la banci este de 75.412, iar numarul creditelor in CHF ale persoanelor fizice este de 80.275 (noiembrie 2014, conform informatiilor de la Centrala Riscurilor de Credit si Biroul de Credit). Incepand cu anul 2010, bancile raporteaza inclusiv date referitoare la soldul creditelor externalizate.Acest sold era, in noiembrie 2014, de 6,1 miliarde lei, din care 2,76 mld. aferente creditelor in alte valute decat euro. O estimare a numarului creditelor populatiei in CHF externalizate s-ar putea realiza utilizand urmatoarele ipoteze: (i) creditele in alte valute externalizate se considera a fi denominate in CHF; (ii) valoarea medie a creditelor in CHF externalizate este aceeasi ca si in cazul creditelor in CHF ale populatiei existente in bilantul bancilor. Pe baza acestor ipoteze, se poate estima ca ar fi fost externalizate 23.000 de credite in CHF acordate populatiei", ii transmite purtatorul de cuvant al BNR, Dan Suciu, prim-vicepresedintelui PNL Andreea Paul, care adresase un set de intrebari Bancii Centrale in problema creditelor in chf. Vezi in text raspunsurile punctuale ale BNR.

Andreea Paul si Dan SuciuFoto: Agerpres

Intrebarea1.In anul 2007, BNR a emis reglementari care au ridicat gradul maxim de indatorare a persoanei fizice, de la 40% la 70%. Pentru creditele in franci francezi ati permis bancilor sa isi stabileasca singure praguri de indatorare maxime, prin norme interne, supuse unei aprobari prealabile a BNR. De pilda, banci ca Volskbank (care a facut publice raportari cu privire la aceste aspecte) sa ridice pragul la 90% si, uneori, sa renunte, pur si simplu, la pragurile de indatorare, ajungand ca acestea sa fie de 100% sau chiar mai mult, ceea ce inseamna ca persoana imprumutata nu numai ca nu isi mai acoperea din venituri ratele, dar trebuia sa aiba resurse adiacente suplimentare. Considerati ca ati stimulat apetitul pentru risc al bancilor? Considera BNR ca a permis bancilor ca, prin reclame infrumusetate, agresive, deceptive, sa racoleze un numar enorm de mare de consumatori de credite in franci elvetieni?)

Raspuns 1 BNR:

In masura in care intrebarea Dvs. se refera la creditele acordate in moneda franc elvetian si nu franc francez (asa cum ati stipulat in intrebarea Dvs), precizam ca:

Este total eronata afirmatia potrivit careia, cu aprobarea BNR, banci precum Volksbank Romania si-au stabilit praguri de indatorare de 90% si, uneori, chiar peste 100% pentru imprumuturile acordate in franci elvetieni (CHF). Institutia de credit mentionata a practicat niveluri de maxim 70% pentru gradul total de indatorare, potrivit reglementarii sale interne validata de banca centrala (gradul total de indatorare se calcula la venitul net obtinut prin deducerea din venitul disponibil a cosului minim aferent numarului de membri ai familiei). Mentionam ca aceste niveluri au fost diferentiate in functie de categoria de risc de nerambursare asociata clientelei, dar fara a depasi nivelul maxim de 70%. Astfel, subliniem ca nu s-au inregistrat situatii in care Volksbank Romania sa acorde imprumuturi, in moneda franc elvetian, care, la data acordarii, sa inregistreze un grad total de indatorare de 90% sau superior acestui nivel.

In anul 2007, Romania a intrat in UE asumandu-si toate responsabilitatile si libertatile impuse de aceasta apartenenta. In consecinta, BNR a trecut de la un cadru de reglementare de tip administrativ (respectiv, plafonarea rapoartelor serviciul datoriei/venituri si imprumuturi/garantii) la o abordare bazata pe autoreglementarea institutiilor financiare. Limitele explicite pentru rapoartele serviciul datoriei/venituri si imprumuturi/garantii au fost eliminate. In schimb, creditorilor li s-a cerut sa-si construiasca propriile reguli pentru stabilirea nivelelor maximale ale indatorarii, diferentiate pe clase de risc ale debitorilor, cu verificarea prealabila a normelor interne de catre BNR si cu recomandarea de a trece la utilizarea informatiilor din evidentele Biroului de Credit pentru persoanele fizice. Aceste schimbari au furnizat un grad mai mare de flexibilitate pentru creditori, insa un plafon maximal de 40% pentru raportului serviciul datoriei/venituri a ramas obligatoriu pana la validarea de catre BNR a normelor interne care luau in considerare schimbarile introduse prin noul cadru reglementar.

Pentru mentinerea prudentei cadrului reglementar, banca centrala si-a amendat pozitia in 2008. BNR a introdus o noua abordare bazata pe evaluarea obligatorie a capacitatii debitorilor de a-si rambursa datoriile folosind un scenariu de stres stabilit de catre BNR si a cerut creditorilor sa calibreze nivelul raportului serviciul datoriei/venituri astfel incat debitorii sa se incadreze in nivelul maximal al indatorarii pe toata durata creditului in raport cu scenariul de stres. Aceasta abordare este complementara masurilor anterioare de autoreglementare si a fost implementata pentru a se asigura ca normele interne ale creditorilor iau in considerare riscul, intr-o maniera adecvata.

Primele recomandari ale Comitetului European pentru Risc Sistemic cu privire la creditarea in moneda straina (din septembrie 2011) au intervenit cand BNR era deja intr-un stadiu avansat in implementarea masurilor referitoare la rapoartele serviciul datoriei/venituri si imprumuturi/garantii. Pentru a respecta in totalitate aceste recomandari, banca centrala a adaptat plafonul maxim al raportului imprumuturi/garantii in functie de tipul debitorului (acoperit/neacoperit la riscul cursului de schimb) si in functie de moneda: 75% pentru creditele de consum denominate in moneda straina sau indexate la un curs de schimb, 85% pentru creditele ipotecare denominate in moneda locala, 80% pentru credite ipotecare denominate in moneda straina acordate debitorilor acoperiti la riscul cursului de schimb, 75% pentru credite ipotecare denominate in euro acordate debitorilor neacoperiti la riscul cursului de schimb, respectiv 60% pentru credite ipotecare denominate in alte monede straine acordate debitorilor neacoperiti la riscul cursului de schimb. Diferentierea pe monede este realizata conform riscului asociat portofoliului de credite si in functie de evolutiile de pe piata imobiliara la momentul implementarii masurii.

Bancile sunt, prin natura lor si prin efectul legii, administratori de risc si isi asuma riscuri in masura in care acestea pot fi administrate la nivel general de fiecare institutie in parte.

Precizam ca BNR, in limitele impuse de legislatie, nu se poate implica direct in politica de creditare si nici in cea de marketing a institutiilor de credit pe care le supravegheaza prudential si cu atat mai putin in cea a entitatilor bancare aflate in alta jurisdictie de supraveghere. Mai mult, relatia dintre banca si clientul consumator de servicii financiare intra in sfera de actiune a protectiei consumatorilor, inclusiv pe segmentul marketingului si promovarii serviciilor si produselor financiare, fiind sub jurisdictia institutiilor abilitate potrivit legislatiei in vigoare.

Intrebarea 2. Cand a inceput BNR sa avertizeze asupra creditelor in franci elvetieni ca sunt potential periculoase? Cati bani a cheltuit si cat efort a depus BNR pentru a avertiza populatia asupra riscului creditelor in franci elvetieni inainte de aparitia crizei in Europa (2008) si in Romania (2009)?)

Raspuns 2 BNR:

In ultimii 10 ani, in mod constant, BNR a avertizat in mod public asupra riscurilor aferente imprumuturilor in valuta, inclusiv cele in CHF, in cazul persoanelor cu venituri in alta moneda decat cea a creditului. Aceste avertizari repetate au fost diseminate pe mai multe canale de Comunicare: studii (a se vedea lucrarile publicate in anul 2005/2006 pe website al BNR), conferinte si seminarii pe teme de supraveghere si stabilitate financiara si colocvii juridice (se regasesc pe website), declaratii in cadrul conferintelor de presa trimestriale sustinute de catre banca centrala, intalniri lunare cu reprezentantii ARB si cei ai unor asociatii de specialitate (AAFBR, ANEIR etc). O buna parte dintre aceste avertizari au avut loc odata cu prezentarea normelor prudentiale si/sau a restrictiilor introduse de BNR. Subliniem ca, acest tip de activitati are caracter curent si permanent si sunt reflectate in Rapoartele anuale si Rapoartele asupra Stabilitatii Financiare publicate pe website al BNR.

Intrebarea 3. De ce nu a interzis BNR creditarea in franci elvetieni in anul 2008, asa cum a facut, spre exemplu, Banca Centrala a Austriei? Dl Steven van Groningen, presedinte de banca si vice-presedinte (la acea vreme) al ARB, a cerut public acest lucru, in 2008. Creditele in CHF au fost acordate din 2005 pana in 2008, cu varful de volum in 2007; pana in august 2008 (Reg. BNR, 11/2008,http://www.bnro.ro/apage.aspx?pid=404&actId=22 ), BNR nu a facut referire in reglementari la riscul valutar. Chiar si in acest regulament, BNR lasa la nivelul politicii interne a bancilor comerciale luarea in considerare a riscului valutar corelat cu statistica cursului valutei de acordare a creditului vs cursul leu din ultimele 18 luni (desi erau credite pe minim 20 de ani). Pe acest subiect, BRD nu a acordat credite deoarece "Am considerat atunci, analizand atent istoria acestei valute (CHF, nota mea) a unei tari cu statut de ¬refugiu financiar¬ in perioade de criza, ca riscurile legate atat de rata de schimb, cat si de variabilitatea dobanzii de referinta erau prea mari atat pentru banca, cat si pentru clientii in CHF.")

Raspuns 3 BNR:

In cazul Austriei nu este vorba de o interzicere formala oficiala a creditarii in franci elvetieni, in conditiile in care si Austria este un stat membru al UE si deci nu putea impune restrictii care loveau in libertatile fundamentale ale UE: libera circulatie a marfurilor si serviciilor, libera circulatie a persoanelor si libera circulatie a capitalurilor. In anul 2008, autoritatea de supraveghere din Austria a adresat bancilor o recomandare de a se abtine de la acordarea de astfel de credite, insa efectul nu a fost cel scontat: in anul 2009, conform statisticilor s-a inregistrat o temperare a creditului in valuta insa ulterior acesta a accelerat.

Mai mult, este de mentionat ca, la nivel european, primele recomandari privind creditarea in valuta au fost emise de CERS (Comitetul European pentru Risc Sistemic) in anul 2011 (cu termen de implementare decembrie 2012). Acestea nu aveau in vedere interzicerea pe cale administrativa a creditelor in valuta.

In cazul Romaniei, odata cu liberalizarea miscarii capitalurilor ca preconditie pentru aderarea la Uniunea Europeana precum si cu intrarea efectiva in UE, interzicerea formala a creditarii in CHF era imposibila. De aceea eforturile BNR s-au concentrat asupra descurajarii acestui tip de credite care s-au incadrat in reglementarile generale de creditare in valuta (reglementari ce se pot vedea pe website-ul BNR). In acest scop, de exemplu, BNR a majorat RMO la valuta pana la 40%, rata cea mai inalta din Europa a RMO, impusa bancilor comerciale in anul 2006. Totodata, eforturile BNR pentru reglementarea creditului in valuta - constante, adaptate si in stransa corelare cu practicile europene ¬ au facut posibil ca recomandarile CERS sa se regaseasca in mare parte in reglementarile BNR emise. Implementarea integrala a Recomandarii CERS a fost asigurata integral in termenul indicat.

Reamintim ca, in Romania creditarea in CHF a incetat la finele anului 2008.

De asemenea, precizam ca BNR nu are cunostinta de vreo cerere, nici publica si cu atat mai putin institutionala, din partea domnului Steven van Groningen privind interzicerea creditului in CHF.

Intrebarea4. De ce considera BNR ca un contract de credit ipotecar, in care persoana fizica isi finanteaza cumpararea sau constructia locuintei familiale, este identic ca structura economica si juridica cu contractele comerciantilor cu bancile?)

Raspuns 4 BNR:

BNR nu intervine in raporturile juridice derulate intre institutiile de credit si clientii acestora, competenta sa fiind limitata la urmarirea indeplinirii de catre acestea a cerintelor de prudentialitate care se regasesc in legislatia specifica.

Astfel, potrivit art.1270 din Codul civil, contractul este legea partilor in sensul ca legatura astfel stabilita intre parti este similara, prin efectul ei, unei legaturi izvorate din legea obiectiva: contractul este obligatoriu, iar nu facultativ (pacta sunt servanda).

Intrebarea 5. De ce echivaleaza BNR un contract de credit ipotecar cu un contract cu privire la riscul valutar (contract aleatoriu, hedging, instrument financiar derivat)? De ce considera BNR ca tot riscul acestui contract trebuie sa fie trecut pe capul consumatorului, in timp ce managerii bancilor iresponsabile care le-au pus pe piata raman nesanctionati?)

Raspuns 5 BNR:

Ipoteza potrivit careia banca centrala ar echivala un contract de credit ipotecar cu unul cu privire la riscul valutar nu se sustine, conexiunea dintre cele doua aspecte fiind ocazionata la nivelul debitorilor in situatia in care acestia nu obtin venituri in moneda in care este denominat imprumutul. Riscul valutar este doar unul dintre riscurile pe care le incumba un contract de credit ipotecar in valuta, alaturi de riscul de rata a dobanzii, riscul privind continuitatea venitului disponibil, etc. In mod simetric, banca isi asuma deasemenea un risc valutar atunci cand acorda imprumuturi in alte valute decat cele in care sunt exprimate sursele sale de finantare (depozite, imprumuturi luate de banca), risc pentru care trebuie sa aiba disponibil capital peste nivelul minim reglementat, conform cerintelor prudentiale armonizate la nivelul Uniunii Europene.

Totodata, nu doar ca Banca Centrala nu considera notiunile mentionate anterior ca fiind suprapuse, ci, dimpotriva, le trateaza separat; orice fel de operatiune a unei banci comerciale are drept cerinte legale determinarea tuturor riscurilor pe care aceasta le presupune, precum si tratarea diferita a acestor riscuri, din punct de vedere prudential, conform legislatiei in vigoare armonizate la nivel european.

Intrebarea 6. Are cunostinta BNR de faptul ca multe banci din Romania (exemple : OTP, Credit Europe, Bancpost) isi exporta contractele la societatile mama sau la SPV-uri inregistrate in Olanda? Daca da, de ce permite acest comert? Daca nu, de ce nu sunt sanctionati responsabilii cu supravegherea sistemului? De ce permite BNR bancilor vanzarea catre colectorii de creanta a debitelor neperformante ale consumatorilor, uneori si cu 2% din valoare nominala, in timp ce nu permite stergeri echivalente ale datoriilor consumatorilor? Cred ca BNR ar trebui sa ne prezinte un raport referitor la numarul creditelor in CHF acordate persoanelor fizice: cate au fost acordate, cate au fost stinse complet prin neplata si mai ales cate credite active au fost fie transferate catre alte sucursale externe ale bancii mama, fie au fost externalizate la entitati nebancare externe/interne.)

Raspuns 6 BNR:

Cesiunea de creante se efectueaza potrivit prevederilor legale aplicabile. Valoarea la care aceste creante sunt cesionate este rezultatul negocierii dintre cumparatori si institutiile de credit care isi asuma si pierderile corespunzatoare. Modalitatea de recuperare a creantelor neperformante este stabilita de fiecare dintre institutiile de credit. Stergerea datoriei debitorului poate crea hazard moral, insa o astfel de decizie este la latitudinea bancilor, in anumite conditii.

Numarul debitorilor persoane fizice ce au credite in CHF la banci este de 75.412, iar numarul creditelor in CHF ale persoanelor fizice este de 80.275 (noiembrie 2014, conform informatiilor de la Centrala Riscurilor de Credit si Biroul de Credit).

Incepand cu anul 2010, bancile raporteaza inclusiv date referitoare la soldul creditelor externalizate. Soldul creditelor externalizate ale populatiei era, in noiembrie 2014, de 6,1 miliarde lei, din care 2,76 miliarde aferente creditelor in alte valute decat euro. Nu sunt raportate date privind numarul creditelor in CHF externalizate. O estimare a numarului creditelor populatiei in CHF externalizate s-ar putea realiza utilizand urmatoarele ipoteze: (i) creditele in alte valute externalizate se considera a fi denominate in CHF (de altfel, in bilantul bancilor, creditele in CHF reprezinta 97% din creditele in alte valute decat euro potrivit datelor la noiembrie 2014); (ii) valoarea medie a creditelor in CHF externalizate este aceeasi ca si in cazul creditelor in CHF ale populatiei existente in bilantul bancilor (aproximativ 120000 lei, la noiembrie 2014). Pe baza acestor ipoteze, se poate estima ca ar fi fost externalizate 23000 de credite in CHF acordate populatiei.

Intrebarea7. In sistemul judiciar din Romania s-au pronuntat mii de hotarari ale instantelor prin care s-a dispus eliminarea din contracte a clauzelor abuzive, inclusiv clauza de risc valutar. De ce BNR nu a interzis, in virtutea calitatii sale de autoritate de control si supraveghere a pietei bancare, toate contractele - tip care contin aceleasi clauze abuzive? De ce nu a sanctionat BNR acele banci care au fost condamnate de instante la eliminarea din contracte a clauzelor abuzive?)

Raspuns 7 BNR:

Potrivit prevederilor legale in vigoare, aspectele mentionate in intrebarea Dvs., referitoare la relatia dintre banca si client, intra sub incidenta legislatiei privind protectia consumatorului, care depaseste competenta BNR. BNR aplica sanctiuni institutiilor de credit numai in limitele prevazute de OUG nr.99/2006 cu completarile si modificarile ulterioare.

BNR nu comenteaza hotararile instantelor de judecata, acestea fiind suverane in ceea ce priveste deciziile aferente fiercarui dosar in parte. Constatam insa ca unele hotarari definitive s-au pronuntat in favoarea consumatorului, iar altele s-au pronuntat in favoarea institutiei de credit cu privire la constatarea caracterului abuziv al aceleiasi clauze.