Ma pomeneste pe facebook dl Gheorghe Piperea: "BNR nu era adepta flotarii libere in 2009. Acum este. Dl Oanta, dl Guran, unde erati in 2009? Daca in 2009 BNR era adepta flotarii controlate, inseamna ca era stingista sau neo-comunista? Ca propunerea mea de fixare a unei variatii de max 20% a fost marcata de dvs drept stingista si neo-comunista. Asa or fi si cei de la Uniunea europeana, care au emis aceasta solutie in directiva 2014/17/ec? Sau Joseph Stiglitz, care zice acelasi lucru?" Ii raspund si sterge, caci nu-i convine. Omul bate campii la fiecare propozitie de mai sus si nu numai, dar crede ca, daca si-l ia aliat pe Stiglitz, a rezolvat problema. Nimeni din presa economica nu-l corecteaza. N-o fac nici eu, randurile de mai jos au rolul de a fi citite doar de cei ce nu-l slujesc/adora si au un scop informativ.

Ca atare, subiectul atacat frontal este regimul cursului de schimb. Si in 2009 si astazi, in 2015, regimul cursului de schimb al leului este cel de flotare controlata, acesta fiind in concordanta cu utilizarea tintelor de inflatie ca ancora nominala a politicii monetare si permitand un raspuns flexibil al acestei politici la socurile neprevazute ce pot afecta economia. Sa observam, in primul rand, ca regimul cursului de schimb se refera la leu (si nu la franc elvetian pentru ca de acela se ocupa Banca Nationala a Elvetiei). In al doilea rand, alegerea unui anumit regim al cursului de schimb, ca prerogativa a BNR, potrivit legii, tine de strategia de politica monetara, in cazul nostru, tintirea inflatiei. Deci, indiferent de ceea ce crede dl.avocat, clientii sai sau sustinatorii sai, regimul cursului de schimb vizeaza, din perspectiva BNR, cu totul altceva decat protectia consumatorilor de credite"

In general, si pe scurt, cand vorbim de regimul cursului de schimb, bancile centrale au de ales intre extremele cursului fix (cazul Consiliului Monetar, vezi Bulgaria), si flotare libera (ca de exemplu in Polonia sau variante intermediare, ca in Romania, unde vorbim de flotate controlata sau administrata. Flotarea administrata presupune implicarea pe perioade scurte de timp a Bancii Centrale in evolutia cursului de schimb prin vanzarea de valuta in cazul unei deprecieri bruste a monedei nationale sau cumpararea de valuta atunci cand cursul cunoaste o apreciere brusca ce ar putea dezechilibra piata. Tot cu titlu informativ, cursul de schimb al leului se raporteaza in primul rand la moneda europeana, adica euro, in principal pentru ca suntem membrii ai Uniunii Europene si in special deoarece majoritatea covarsitoare a comertului exterior se desfasoara cu celelate state membre. Aceasta particularitate face si ca BNR sa nu poata influenta direct cursul francului elvetian, cotatiile calculate ale pietei valutare din Romania rezultand din cross intre CHF si euro. Tot din aceasta cauza banala, dar extrem de greu de inteles de catre dl Piperea si fanii domniei sale, BNR nu poate fixa un culoar de variatie pentru leu in raport cu francul elvetian nici la curs istoric, nici la curs curent, indiferent de propunerile si/sau initiativele in acest sens.

"Daca sper ca este clar de ce regimul cursului de schimb al leului nu are nicio legatura cu gandurile dlui avocat, este cred interesant de aflat de ce, la un moment dat, BNR a flexibilizat regimul cursului de schimb. Ei bine, acest lucru s-a intamplat ca o consecinta directa a liberalizarii contului de capital ca o preconditie a aderarii la Uniunea Europeana in 2007, ceea ce a permis ulterior inclusiv dezvoltarea sistemului bancar si a activitatii de creditare inclusiv in franci elevetieni. Abundenta intrarilor de capital din acei ani a condus, intr-adevar la o crestere accelerata a creditarii sectorului neguvernamental, deci a gospodariilor si firmelor private, si a pus presiune in sensul aprecierii cursului de schimb al leului. Daca regimul cursului de schimb ar fi fost de flotare libera, socul de depreciere si riscul valutar ar fi avut efecte mult mai devastatoare decat cele inregistrate in scurte episoade.

In perioada premergatoare ultimelor etape ale liberalizarii contului de capital si adoptarii strategiei de tintire directa a inflatiei, BNR a initiat, incepand cu luna noiembrie 2004, o politica de flexibilizare a cursului de schimb, caracterizata prin interventii mai putin frecvente si mai putin previzibile, atat pe piata monetara, cat si pe piata valutara, in scopul descurajarii intrarilor de capital speculativ. Concomitent si urmarind acelasi scop, banca centrala a redus, atunci cand a fost posibil, rata dobanzii de politica monetara si a sterilizat numai partial surplusul de lichiditate. In acelasi timp, cresterea puternica a cererii agregate a determinat BNR sa decida majorarea ratelor rezervelor minime obligatorii si sa adopte masuri administrative si prudentiale. De asemenea a recurs la constientizarea publicului, dar si a bancilor in ce priveste necorelarea intre resurse si plasamente. Practic a inasprit puternic politica monetara, diminuand si accesul la creditare in valuta al debitorilor neacoperiti la risc, cei care castiga veniturile in alta moneda decat moneda creditului.

Deocamdata atat in ce priveste regimul cursului de schimb, subliniem inca o data, al leului. In ce priveste directiva, ea intra in vigoare din martie 2016, nu este retroactiva si n-are nicio treaba cu cursul istoric al dlui Piperea. Cat despre Joseph Stiglitz, saracul n-are de unde afla in ce scopuri este citat", conchide Oanta

Acest text este o opinie personala si nu un punct de vedere al BNR, se precizeaza in textul postarii.