Anul 2016 va incepe cu o noua procedura de administrare a taxelor si impozitelor datorate bugetului general consolidat, prin recenta adoptare si promulgare a noului Cod de procedura fiscala. In mod obiectiv, trebuie sa constatam ca acesta este mai clar redactat, mai usor de aplicat si mai putin interpretabil, comparativ cu legislatia actuala in domeniu. Dintre lucrurile neplacute sau mai putin acceptabile pentru viata cotidiana, amintim faptul ca solicitarea contribuabilului, trimisa organului fiscal, se solutioneaza in 45 zile, lucru, de altfel, prezent si in actualul Cod de procedura fiscala. In ciuda faptului ca acest termen putea fi semnificativ redus, autoritatile au gasit de cuviinta sa si dea termene de prelungire - chiar exasperante - de solutionare a cererilor contribuabililor. Mai exact, daca un organ fiscal considera ca are nevoie de probe pentru solutionarea unei cereri a contribuabilului, atunci termenul se prelungeste cu inca doua luni.
Din pacate, estimam ca aceasta va fi practica uzuala. Ne punem intrebarea: dar primele 45 de zile oare nu sunt suficiente pentru strangerea tuturor dovezilor concrete? Insa asteptarea unei decizii de solutionare de la organelor fiscale - care, oricum, implica costuri, fie ele si indirecte, pentru contribuabili - reprezinta o simpla dojana pe langa costurile reale generate de dobanzile si penalitatile pentru neachitarea la termen a impozitelor si mai ales, in unele cazuri, pentru sanctionarea unor erori contabile, in cazul carora se aplica - ca element de noutate absoluta - penalitatea de nedeclarare.
Draga cititorule, daca ai fi taxat cu o rata de dobanda de 40% pe an pentru sume de bani pe care le-ai imprumutat de la un creditor, cum ai califica acest creditor? mana cereasca, o dobanda medie a pietei, o mica jecmaneala, camatarie pe fata?
Pentru noi toti, contribuabili ai bugetului de stat, noile procente de dobanzi si penalitati pentru neplata la termen a impozitelor, aplicabile de la 1 ianuarie 2016, prin noul Cod de procedura fiscala, sunt urmatoarele:
- dobanzi de intarziere in procent de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere, respectiv 7,3%/an.
- penalitati de intarziere in procent de 0,01% pentru fiecare zi de intarziere, respectiv 3,65%/an.
- penalitati pentru nedeclarare - aferente debitelor stabilite suplimentar cu ocazia inspectiei fiscale, insa inclusiv pentru corectarea din proprie initiativa a unor erori si depunerea declaratiilor rectificative - in procent de 0,08% pentru fiecare zi de intarziere, respectiv 29,2% / an.
Total procent anual: 40,15% dobanzi si penalitati pentru neplata la termen / nedeclararea obligatiilor fiscale. Pentru cei mai putini experimentati cu ale fiscalitatii amintim ca se datoreaza cumulat cele teri categorii de plati sanctionatorii.
- Ce e in neregula cu aceasta penalitate de nedeclarare, in afara faptului ca este de un procent ruinator, mult mai mare decat ratele practice de profit?
In primul rand, aceasta penalitate de nedeclarare se aplica daca se constata debite suplimentare cu ocazia inspectiilor fiscale efectuate asupra contribuabililor. Pana aici nimic nou, inspectii fiscale au fost si vor exista, iar opinia divergenta a contribuabilului fata de cea a organelor fiscale a devenit ceva uzual, fiind din ce in ce mai des intalnita si transata, ce cele mai multe ori, in instanta. Iar un numar destul de mare dintre deciziile de impunere sunt desfiintate de instantele de judecata. Si cu toate astea, apare o penalitate de nedeclarare.
Adica tu contribuabil, fie ca ai vrut sau nu, fie ca nu ai stiut, fie ca nu ai putut, vei plati circa 30% din valoarea impozitelor stabilite suplimentar de organul fiscal doar pentru ca nu ti-ai apreciat corect cadrul normativ. Si nu numai..asa cum am spus, inclusiv in cazul unor erori care atrag de la sine intocmirea si depunerea declaratiilor rectificative. Desigur, raman in continuare si dobanzile si penalitatile de intarziere. O fi bine, o fi rau, o fi o dubla sanctionare? Cine stie, vom vedea daca - intr o buna zi - se va pronunta Curtea Constitutionala in sensul asta...
Cu siguranta rau e altceva, faptul ca se creeaza cadrul legal pentru o pozitie dominanta a organului fiscal in raport de contribuabil - si nu ne referim la faptul ca pot exista opinii fiscale diferite, lucru absolut firesc si normal, ca de asta exista procedura discutiei finale cu contribuabilul - ci ne referim la faptul ca se creeaza posibilitatea organului fiscal de a aprecia efectele legii fiscale in raport de continutul unor circulare interne, instructiuni sau a altor acte normative, desi nepublicate in Monitorul Oficial.
- Se pune intrebarea: ce castiga fiecare?
Contribuabilul pur si simplu beneficiaza de o reducere de 75% a penalitatii de nedeclarare daca, si citim din lege: "(7) Penalitatea de nedeclarare nu se aplica daca obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere rezulta din aplicarea unor prevederi ale legislatiei fiscale de catre contribuabil/platitor, potrivit interpretarii organului fiscal cuprinse in norme, instructiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/platitorului de catre organul fiscal central." (Art. 181 din Noul Cod de procedura fiscala).
Mai poate aparea astfel si o atentionare discreta a contribuabilului - asta ca sa nu l numim direct un mic santaj, ca termenul ar fi prea dur - ca, daca contribuabilul nu este pus la colt si nu i se arata batul, parca organele fiscale nu se simt destul de puternice si de patrunse de inaltimea si forta functiei pe care o detin.
Aminteam anterior ca un numar absolut semnificativ de decizii de impunere sunt desfiintate de instantele de judecata. Si atunci nu pica bine, in statistica reclamelor platite pe banii contribuabilului, sa se remedieze cumva si acest "amanunt nesemnificativ"? Prin imbunatatirea acuratetii inspectiilor fiscale si a tratarii unitare si echidistante a legislatiei fiscale? Nu! Prin impunerea unei pozitii de forta fata de contribuabil.
Practic, impiedicam contribuabilul sa se prezinte in instanta, momindu-l cu un mic zaharel. Cum adica? Simplu: penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75% - nota bene, la cererea contribuabilului - daca acesta isi achita impozitele stabilite prin deciziile de impunere. Ca doar e scris negru pe alb la art.181 alin. (2) din noul Codul de procedura fiscala: "(2) Penalitatea de nedeclarare stabilita potrivit alin. (1) se reduce, la cererea contribuabilului/platitorului, cu 75%, daca obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie:
a). se sting prin plata sau compensare pana la termenul prevazut la art. 156 alin. (1);
b). sunt esalonate la plata, in conditiile legii. In acest caz, reducerea se acorda la finalizarea esalonarii la plata."
Se creeaza deci si cadrul normativ, aparent desigur, de a se reduce aceasta penalitate de nedeclarare ca urmare a cererii contribuabilului! Fireste, daca e cuminte si nu mai contesta in instanta actul administrativ fiscal... Adica organul fiscal este cooperant, tine cont de doleantele contribuabililor si raspunde - prompt si pozitiv - la solicitarile platitorului nevinovat de taxe.
Prin urmare, dragi cititori, daca va imaginati ca noul Cod fiscal este nesustenabil si vom avea un deficit bugetar mare, ei bine, regasim premizele reducerii acestuia prin procente de dobanzi si penalitati de nedeclarare stabilite la nivel de camatareala si printr-un numar foarte mare de amenzi, de multe ori disproportionate cu gravitatea faptei, amenzi pe care le vom analiza in alte articole viitoare.
Nota red: Opiniile exprimate apartin exclusiv autorilor acestui articol, cei doi consultanti fiscali, delimitandu-se de asemenea de orice fel actiuni politice sau propagandistice.
