Rep: In ultimii ani apar in ritm accelerat specializari noi in diferite zone de business. Poate scoala tine pasul cu schimbarile uriase care au loc, mai ales in zona de IT, banking s.a., pregatind tineri capabili sa-si asume noile competente?
Varujan Pambuccian: In forma in care este structurat azi sistemul de invatamant, cu siguranta nu. Si nu ma refer doar la sistemul de invatamant romanesc, ci la cel al lumii in care traim. Diferenta dintre sistemele existente in diferite tari este nesemnificativa si toate isi au radacinile in doua dintre marile realizari ale secolului al XIX-lea. In ideile iluminismului care au dus la aparitia sistemului public educational si in realitatie economice aduse de prima revolutie industriala. Ca si atunci, sistemul educational are si azi ca scop crearea unui om cu cunostinte solide pe care urmeaza a le utiliza asa cum le-a invatat pe toata durata vietii. Modelul de succes al primei revolutii industriale a fost fabrica iar impactul ei social a fost aparitia unor clase noi sociale care au dominat aproape tot secolul XX aducand o data cu ele ideologii autoritariste cum ar fi comunismul si fascismul. Fabrica a modelat si sistemul educational, scoala fiind foarte mult structurata dupa chipul si asemanarea acesteia. Daca am fi si acum in epoca deschisa de prima revolutie industriala, sistemul ar functiona perfect. Numai ca intre timp a existat o a doua revolutie industriala iar acum suntem la inceputul celei de-a treia. Fabrica dispare incet, incet, fabricatia aditiva fiind paradigma tehnologica majora care va muta din ce in ce mai accentuat fabricatia in retail. Iar acest fel nou in care realizam bunurile pe care le folosim, cere un alt fel de scoala. Sunt ideile lui Ken Robinson, asa cum le-am inteles eu, si sunt idei in care cred cu tarie.
A treia revolutie industriala mai vine cu un lucru extrem de important: o rata de inlocuire a tehnologiilor fara precedent. Si mai mult decat atat, o rata a eliminarii omului din procesele de productie fara precedent. Lucrul acesta face ca meserii care par foarte sigure astazi sa riste sa dispara in urmatorii 10-15 ani. Este suficient sa luam ca exemplu meseria de programator. Acum 40-50 de ani, a fi programator era sinonim cu a fi un soi de om de stiinta. Azi programatorul este muncitorul din fabrica de soft si au aparut meserii noi in domeniu cum ar fi cea de arhitect software sau de inginer software care se aliniaza din ce in ce mai mult si ele rolurilor jucate de proiectantul si inginerul din fabrica. Dar in acelasi timp, tendinta catre medii vizuale de programare utilizabile cu o pregatire minimala de orice om care gandeste logic si structurat incepe sa se impuna din ce in ce mai mult. La fel ca fabrica de bunuri materiale, care dispare sub ochii nostri, fabrica de soft care pare acum o citadela indestructibila va urma acelasi drum in urmatorii 15 ani. Lucrul acesta se intampla deja in sectorul bancar, sector in care pentru operatiunile simple nu mai este nevioe de prezenta unui om ci de un sistem informatic sigur si cu o interfata prietenoasa. Problema majora a celei de-a treia revolutii industriale o va reprezenta scaderea drastica a locurilor de munca. Pentru ca sistemele inteligente produc mult mai ieftin. Nimeni nu se gandeste cand cumpara un telefon mobil in ce conditii a fost produs. Azi este produs inca utilizand si forta de munca umana (in special pentru asamblarea lui) in conditii de salarizare pe care foarte putini dintre cei care il cumpara le cunosc sau vadesc un interes minimal pentru ea. Maine va fi produs cu un numar extrem de mic de oameni pentru un numar urias de oameni.
Un alt exemplu cat se poate de clar il reprezinta felul in care tehnologia a revolutionat agricultura. In doar 70 de ani procentul din forta de munca activa a populatiei ocupate in agricultura in Statele Unite a scazut de la 16% la 0.7%, in conditiile in care SUA a devenit granarul planetei reusind sa hraneasca o populatie domestica de un sfert de miliard de locuitori aflata in varful piramidei consumului si sa fie in acelasi timp cel mai mare exportator de produse agricole din lume. Cand asemenea procese au loc intr-o singura verticala economica, apare un fenomen spontan de recalificare si migratie spre verticalele care angajeaza masiv. In ultimii 10 ani insa, se constata o scadere a nevoii de personal in majoritatea verticalelor ecomice. Industria tehnologiei informatiei reprezinta pentru moment o exceptie, doar doar pentru moment.
Imi permit o mica paranteza. Acum 15 ani cand am propus proiectul care a dus la cresterea industriei de software in Romania am atentionat ca va trebui sa avem in zece ani, spuneam eu atunci, o solutie pentru transferul fortei de munca din fabrica de soft in centrul de cercetare-dezvoltare pentru a asigura existenta ei pe termen lung. Din pacate, lucrul acesta nu s-a intamplat inca. In continuare oameni cu pregatire superioara sunt utilizati ca muncitori in fabrica de soft. Sigur, veniturile lor sunt bune daca ne raportam la veniturile altor categorii sociale, dar este o risipa de resurse sa ii pregatim pentru meserii de cercetare sau roluri de conducere a procesului de productie si sa-i folosim ca muncitori. In plus, populatia Romaniei, spre deosebire de cea a Amricii Latine de exemplu, nu are cum sa asigure sustenabil acest tip de resursa umana, dar poate asigura sustenabil resursa umana pentru centre de cercetare-dezvoltare. Problema stimularii domeniilor in care avem competente, resurse si care au valoare adaugata mare este o chestiune care trebuie sa fie in centrul oricarei politici publice. Am demonstrat cu ceea ce s-a intamplat in IT ca lucrul acesta functioneaza. Nu vad nici un motiv pentru care nu am continua genul acesta de abordari.
- Cea mai mare criza a secolului XXI este acesta tripla criza: a anacronismului sistemului educational, a democratizarii bunurilor produse cu tehnologii care le fac foarte accesibile in detrimentul locurilor de munca si a cresterii accelerate a populatiei
Aceasta este poza mare. Cum putem sa ne dezvoltam intr-o lume care arata din ce in ce mai mult asa? Privind catre elementele in jurul carora se structureaza a treia revolutie industriala: tehnologia si creativitatea. Iar pentru asta trebuie schimbata de pe acum paradigma in educatie, pentru ca, ma tem ca in 10-15 ani va fi prea tarziu. Stiu ca lucrurile pe care le spun si pe care le voi spune in continuare nu imi vor oferi un premiu de popularitate. Dar este foarte important sa fim acum lucizi pentru a nu regreta maine sau a face, asa cum am mai facut in trecut, dand vina pe tot felul de conspiratii universale care se abat nemilos asupra noastra pentru ca de fapt suntem grozavi si toti au ceva cu noi pentru asta. In treacat fie spus foarte putina lume de pe planeta banuieste ca existam si noi undeva pe harta, aproape toate descoperirile majore din ultimii 150 de ani au fost facute in Statele Unite, Marea Britanie, Germania si Rusia, iar decalajul tehnologic intre Statele Unite si Marea Britanie (a doua clasata) este in crestere accentuata. Aceasta este poza mare.
Rep: Ce poate face scoala romaneasca pentru a acomoda mai bine cererea cu oferta de pe piata muncii?
V.P.:Cred ca singura sansa pe care o avem consta in orientarea sistemului educational spre intelegerea profunda a tehnologiilor si stiintei pe care ele se fundamenteaza si pe cultivarea creativitatii. A creativitatii reale si nu a celei vehiculate in noua limba de lemn corporatista. Pentru ca acest cuvant inseamna capacitatea de a combina cunostinte pentru a produce ceva nou (adica inexistent pana atunci) si care are valoare (adica poate fi tranzactionat). Un asemenea sistem presupune discipline verticle, gandite si expuse in asa fel incat sa transmita informatie utila, intr-un mod atragator si cu un nivel de dificultate adaptat realitatii si nu dorintei de facil normala in orice om. Dar el presupune si discipline orizontale care sa stimuleze creativitatea, sa utilizeze cunostintele dobandite in cadrul disciplinelor verticale si sa aiba un vector practic. Mie imi este foarte clar ca statul nu poate organiza asa ceva.
- Cum ar trebui sa arate o reforma in invatamant?
Eliminand complet birocratia de tip corporatist care se intinde azi in sistemul educational, eliminand curricula nationala si testele nationale. Profesorii se pot reuni liber in comunitati educationale, propune o curricula, organiza (daca e necesar) un examen de admitere si primi in schimbul muncii lor voucherele pe care le deconteaza la stat. Mecanismul acesta ar conduce la o competitie directa intre grupurile de profesori si ar asigura cresterea calitatii in invatamant dublata de venituri mai mari pentru profesorii de valoare.
Sigur, nu imi fac iluzii ca vom urma aceasta cale. In gena culturala este foarte bine inscris sistemul actual. Mai mult, sistemul pe care il propun presupune asumarea unui risc la nivelul familiei si al profesorilor, dublat de retragerea totala a statului din dirijarea sistemului educational. Dar oare este mai bine sa mizam totul pe ce crede un grup de oameni, oricat de luminat ar fi el, ca se va intampla peste 15 ani in structura de ocupare a fortei de munca? Daca fiebem o broasca la foc mic, va sta pe fundul vasului pana va muri. Pentru ca schimbarile din jurul nostru nu par deloc dramatice de la o zi la alta. Daca ne amintim insa cum asteptam ani in sir acum 20 de ani pentru a avea un post telefonic fix si ce inseamna azi un post telefonic fix, vedem limpede ce pot insema 20 de ani de evolutie tehnologica.
Ca o paranteza, imi permit sa le dau un sfat parintilor: nu incurajati copiii spre scolile de balet si bune maniere. Scolile de balet si bune maniere produc someri cu precizia unui ceas elvetian. Incurajati gandirea disjunctiva, intrebarile si curiozitatea. Exista o sumedenie de jucarii serioase care dezvolta creativitatea in special tehnologica a copiilor. Cumparati-le aceste jucarii serioase, mergeti cu ei la cercuri tehnice si, mai ales, incercati sa aflati cu sinceritete ce le place si ce nu. Incurajati directiile care li se par lor interesante, dar asta dupa ce au apucat sa inteleaga cat mai mult din ce exista pe lumea asta. Si, mai ales, nu ii parcati copiii la tableta in fata unui joc, cu bucuria ca vi i-ati luat de pe cap.
Sigur, si sunt constient de acest lucru, un asemenea sistem are adresabilitate redusa si se adreseaza discriminatoriu, avantajand familiile in care exista un interes cert pentru dezvoltarea copiilor si care se informeaza activ pentru a lua o decizie cat mai buna. De asemenea, un sistem astfel construit avantajeaza populatia marilor orase. Probabil, si lucrul acesta pare a se petrece acum tot in Statele Unite, ne indreptam catre un sistem in care forma traditionala si forme noi de structurare a sistemului educational vor coexista mult timp de acum inainte.
- O specializare greu de gasit: tester de sisteme informatice
V.P.: Banuiesc ca ma intrebati despre specializarile greu de gasit pe piata romaneasca si care au acum o cerere in aceasta piata. Am sa va dau un exemplu care pare exotic, dar care are o cautare mare in piata: meseria de tester de sisteme informatice. Este o meserie in sine si este parte a activitatilor de asigurarea calitatii in sistemele informatice. La ea se adauga meseriile de web developer si de programator. Avem cerere mai mare decat oferta educationala si cred ca ea se poate rezolva aducand lucrurile la normalitate, adica permitand ca specializarile respective sa se dobandeasca in liceu. Rolul facultatilor nu este sa invete oamenii sa programeze ci sa specializeze studentii pentru cercetare, analiza, arhitectura si inginerie software. Daca iesim din zona tehnologiei informatiei, cred ca meseriile legate de serviciile de sanatate si serviciile educationale sunt, din motive diferite, meserii pentru care este greu sa gasesti forta de munca bine calificata. De asemenea, este foarte greu sa gasesti specialisti buni in vanzari si in managementul proiectelor, in pofida inflatiei de diplome care pretind ca acopera aceste specializari.
- Care sunt meseriile viitorului: bioinformatica, productie de blueprint-uri pentru fabricatie aditiva....
V.P.: De ce 5? Daca ne referim la ce va aparea, marturisesc ca nu mai am de mult un glob de cristal, iar asta de plastic nu prea mai functioneaza. Dar putem intui care sunt domeniile care isi incep ascensiunea si care par sustenabile si, de aici, sa deducem meseriile care se vor aparea in viitorii ani.
Intr-o crestere spectaculoasa este bioinformatica. Si aici avem o sansa daca observam ca dupa anul 2003, an in care Tom Knight a introdus conceptul de bio brick, majoritatea celor care lucreaza azi in bioinformatica provin din specialisti IT. In iunie 2014, Curtea Suprema a Statelor Unite a admis brevetabilitatea ADN-ului sintetic si lucrul acesta va accelera cercetarea si realizarea de produse biologice pe care le vom putea utiliza in viata de zi cu zi. Este suficient sa dau exemplul a trei proaspat absolventi americani care au obtinut prin crowdfunding, pe Kickstarter, suma necesara pentru a produce plante fosforescente deschizandu-le drumul pentru ideea lor de rezolvare ieftina a iluminatului public prin plantarea de copaci fosforescenti. Este limpede ca vorbim de o specializare cu un viitor cert si in care putem avea un cuvant de spus. Dar pentru a se intampla lucrul acesta este nevoie de putin sprijin si putina vointa in zona academica.
O alta meserie cu sanse mari de dezvoltare in Romania o reprezinta cea de productie de blueprint-uri pentru fabricatie aditiva. Este o meserie la confluenta ingineriei clasice cu tehnologia informatiei. Exista deja site-uri de comert electronic prin care cei care detin imprimate 3D pot cumara asemenea blueprint-uri si produce obiecte. Exista creionate si modele de business pentru asa ceva si este suficient sa pivim la unul dintre pionierii din acest domeniu, Shapeways, care pe langa serviciile de printare profesionala ofera si un model de revenue share pentru cei interesati sa isi vanda obiectele proiectate prin intermediul site-ului lor.
Cred ca o meserie noua pentru Romania si care ar putea relansa agricultura pe suprafete mici este cea de copywriter pentru acest domeniu. Pana acum, agricultura romaneasca a fost una de productie de masa sau de productie de subzistenta. In zona productiei de masa nu putem concura marii producatori pentru ca ei detin pietele importante si au stiinta vanzarii in acele piete. Dar putem intra cu succes in piata de produse agricole de proprietate intelectuala, daca vom avea intelepciunea colaborarii in comunitati de producatori si vom sti sa angajam specialisti pentru a transforma produsele agricole in produse de proprietate intelectuala. Italia, Franta, Germania si Austria fac acest lucru cu mare succes.
Uite ca am spus doua meserii noi si una noua pentru Romania. M-as opria aici, chiar daca sunt tentat sa mai vorbesc despre inca trei, pentru ca ar parea science-fiction, chiar daca sunt convins ca ele vor aparea in lume in curand.
Rep: Care considerati ca este domeniul specific spre care un tanar care doreste sa lucreze in IT ar trebui sa se concentreze?
V.P.:Sa incerce sa creeze un produs informatic, sa caute finantare pentru el si sa traiasca de pe urma lui. Daca esti inca in falultate sau esti tanar absolvent, merita sa incerci macar o data in viata lucrul acesta. Daca reusesti, e minunat. Daca nu, te asteapta fabrica de soft cu bratele deschise, ceea ce nu e rau deloc. Testul suprem este obtinerea unei finantari si el poate fi dat pe un site de cowdfunding, cum este Idiegogo, de exemplu. Simpla postare a unui proiect acolo presupune abilitati in mai multe domenii si, de aceea, solicita munca in echipa. Pentru investitia facuta in tine, donatorii nu iti cer nici actiuni, nici rambursarea ei, deci nu intri la stapan. Mai mult, daca ai obtinut suma solicitata inseamna ca te-ai facut cunoscut si campania ta a reusit, ceea ce poate reprezenta o garantie suficient de mare ca vei reusi sa atragi atentia publicului larg pentru produsul tau. Avem unexemplu romanesc pe care il dau mereu cu placere, cel al lui FaceRig pentru care au donat in jur 14000 de oameni si care a obtinut pe Indiegogo de doua ori si jumatate suma solicitata. Clipurile lor sunt facute cu un profesionalism desavarsit si ideea lor dublata de o campanie foarte buna a dat rezultate.
Daca as avea acum 20 de ani, m-as apuca de bioinformatica. Dupa parerea mea, alaturi de fabricatia aditiva si de ingineria creierului uman, va fi domeniul cu cea mai spectaculoasa dinamica in prima jumatate a secolului XXI. Este absolut extraordinar sa poti produce organisme vii proiectandu-le prin utilizarea de porti logice, asa cum sunt azi proiectate circuitele digitale. Sincer sa fiu, am inceput sa citesc carti de bioinformatica si este un domeniu mai mult decat captivant.
Rep: Nu e fabricatia aditiva un domeniu inca SF intr-o Romanie preocupata de scandaluri politice ieftine sau de cazuri de viol ultra-mediatizate?
V.P.: Nu, nu este. Avem in acest moment un numar de specialisti care au rezultate de invidiat. Ma refer in special la cercetatorii de la institutul de chimie macromoleculara din Iasi, acolo unde exista brevete de inventie pentru materiale noi, utilizabile ca materie prima in fabricatia aditiva si la cercetatorii de la Institutul pentru microtehnologii unde exista, de asemenea, brevete relative la tehnologii noi pentru fabricatia aditiva. In ceea ce priveste potentialul academic, in Romania universitara exista multa stiinta de carte in special in centre majore precum Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si Brasov. De asemenea, exista suficient de multe persoane sau centre care detin imprimante 3D si ofera servicii de imprimare tridimensionala fie direct, fie prin intermediul hub-urilor specializate. Este un domeniu care ni se potriveste, pentru care avem resurse si care are valoare adaugata mare si un viitor cert. In directia aceasta, am propus un plan national pentru fabricatie aditiva care vizeaza atat sistemul educational si cercetarea cat si stimularea productiei, incluviv a productiei de materie prima, si astept un moment de acalmie politica pentru a-l promova.
In mod paradoxal insa, riscul major pentru Romania nu il repreZinta insa toate transformarile globale despre care am vorbit cand v-am raspuns la prima intrebare. Riscul major il reprezinta incapacitatea endemica de a colabora la nivel social. Este o tara foarte veche pe care o putem vedea neintrerupt in istoria politica a ultimilor 600 de ani, marcata de perioade cu lupte epice pentru putere alternand cu perioade de dictatura absoluta. Ambele presupun incapacitate de colaborare la nivel social si un apetit urias pentru spectacolul oferit de ele. In lumea in care traim, acest lucru reprezinta un risc major. Un risc nepersonalizat pentru ca este deja o componenta a genei culturale, adica este un lucru firesc. Depasirea acestui risc nu poate fi facuta decat aducand in spatiul romanesc ideea de comunitate. Construind grupuri mari de oameni cu interese si abilitati apropiate care pot colabora in mod flexibil, fara a se cunoaste unii cu altii, in realizarea unor scopuri majore comune. Este principalul ingredient al lumii anglo-saxone si, cred eu, elementul care i-a asigurat succesul. Comunitatile functioneaza ca un organism viu, au coerenta, sunt adaptabile si evolueaza. Nu stiu daca putem sa facem o schimbare atat de mare in interiorul societatii romanesti intr-un timp atat de scurt. Dar stiu sigur ca fara ea sansele pe care le avem la un loc cat de cat onorabil in lumea care se prefigureaza acum sunt minime.
N.Red: Varujan Pambuccian este matematiciansi specialist in IT&C. A lucrat între 1984 şi 1990 în Institutul pentru Tehnică de Calcul, iar după aceea ca freelancer. Programeaza în FORTRAN, C++, C# şi VisualBasic. A dezvoltat soft pentru mai multe sisteme de operare (CP/M, RSX-11, UNIX, VMS, MSDOS, Windows, PalmOS şi Symbian) şi pe mai multe platforme software (.Net, BREW). Cunoaste trei limbaje de asamblare (pentru PDP-11, VAX şi PC). A condus o serie de proiecte complexe în domeniul graficii digitale, a calculului simbolic, a proiectării asistate de calculator și a virtualizarii. În ultimii ani a trecut de la programare la proiectare de software și dezvoltare de tehnologii. În 2012 a depus spre brevetare o tehnologie care permite utilizarea în regim concurent a mai multor suprafeţe tactile, iar în prezent dezvolta tehnologii în domeniul virtualizării. În ultimii 10 ani cunoştinţele sale în domeniul IT s-au completat cu cele din domeniul comunicaţiilor electronice. In ultimii 3 ani a început să îsi dezvolte cunoștinţele în domeniul tehnologiilor de imprimare 3D și fabricație aditivă, domeniu pe care îl considera a avea cea mai spectaculoasă evoluţie din ultimii 20 de ani şi care ne va influenţa cel mai profund viaţa în anii care vin.
E doctor în matematică al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti, universitate în care lucreaza din anul 1990. Domeniile în care preda sunt: Astronomie, Astrofizică, Magnetohidrodinamică, Teoria relativității și cosmologie, Metode numerice, Arhitecturi de sisteme de calcul. Din anul 1996 reprezinta minoritatea armeană (Uniunea Armenilor din România) şi comunitatea IT&C din România în Parlament.
- eliminand curricula nationala si testele nationale. Profesorii se pot reuni liber in comunitati educationale, propune o curricula, organiza (daca e necesar) un examen de admitere si primi in schimbul muncii lor voucherele pe care le deconteaza la stat .... VOR PUTEA PROFESORII, majoritar inchistati, probabil aceiasi pe care I-am avut eu acum 20 ani - sa faca fata la asa ceva ?!?!?!
Cand am terminat facultatea, mi s-a propus un post de asistent in facultate, era de 6 ori mai prost platit decat jobul primit de la o companie cu un oarecare renume.
Aceeasi oferta a venit si de la Liceul pe care-l absolvisem cu ceva ani in urma.
Nu stiu cine a acupat postul din liceu, dar stiu ca in facultate a ramas un tip cam de la jumatatea plutonului, care a plecat si el dupa vreo 3 ani din facultate.
Sistemul de invatamant trebuie reformat intr-un fel sau altul. Din nefericire sunt multi profesori prin facultatile tehnice care nu predau alceva decat ISTORIE.
Gica
" incapacitatea endemica de a colabora la nivel social"
Mai avem niste puncte slabe:
1. numarul celor care iubesc matematica si isi bat capul cu ea este in descrestere...
2. numarul celor cauta scoli de bune maniere este in crestere pe masura de mass-media promoveaza din ce in ce mai mult anumite modele - zambeste frumos, poate prosteste, nu spune ceea ce te doare ca nu este politically corect, foloseste persuasiunea ca ea o sa iti aduca multe, multe rezultate - vezi scoala de bune maniere -.
Ceea ce face insa ca lucrurile sa mearga inainte este ca inaintam in era computerul si cea a comunicarii online care va modela posibil caractere - in bine sau in rau- si comunitati
Deci cu voia sau fara voia noastra inaintam odata cu ceilalti.
Evident viteza mai mare duce la succes, dar de unde nu este nimeni nu ar trebui sa ceara.
Ca o completare...meseriile despre care vorbesti tu se fac in mai multe feluri.
Ca in Romania, vine Dorel care poate fi mai priceput sau nu, "te intelegi' cu el asupra pretului...
Sau ca in Germania, care are cele mai puternice scoli de meserii din lume si o calificare acolo te scoate un fel de subinginer...de ce? Pt. ca sculele cu care lucreaza meseriasul neamt (si care asigura eficienta muncii si calitatea lucrarii) chiar necesita o astfel de pregatire.
E deosbirea dintre macelarul cu satar si chirurgul neurolog care lucreaza cu laser asistat de calculator.
- cca. 12000 locuri la liceu teoretic
- cca. 3000 locuri la liceu tehnic
- cca. 800 locuri la profesională.
În V-VIII nu s-a (mai) făcut nici un fel de practică (așa numita "educaţie tehnologică" este teorie curată). S-or mai fi găsit și vreo câţiva profesori (și ei tot teoreticieni, și mândri de sine) să spună "la tehnic se duc doar proștii"... Cercurile tehnico-aplicative mai sunt doar cât să nu spui că nu-s, una-două pe judeţ. Olimpiadele în gimnaziu urmăresc doar teoreticele, la fel ca și examenele de după 2, 4, 6 și 8. Și dacă ar avea copilul un mugure de talent pentru tehnică, solul gimnaziului îl va usca bine.
Așa că, la admitere, elevii, de la cel de 9 și până la cel de 5, "de milă", vor trece toate "teoreticele" pe care le găsesc în broșură, matematică-informatică, filologie și știinţele naturii la grămadă. Abia la sfârșit mai pune și câte un tehnic. De profesională, părinţii nici nu vor să audâ...
Iar calculatorul îi reaprtizează descrescător după medii, pe fiecare la prima opţiune la care mai sunt locuri.
Unii nu pun destule opţiuni, mai sunt alţii care au trecut totuși tehnicele mai la început, așa că:
90% din locurile de la teoretic se ocupă. Cu elevi de la 10 la 1
40% din locurile de la tehnic se ocupă. Majoritatea cu elevi cu note de sub 5, la secţii de genul "proiectant CAD", "mecatronist", "protecţia mediului", "operator tehnică de calcul" etc.
La profesională sunt vreo sută.
Cum la mate-info se intră și cu note sub 5, acești elevi încep un coșmar de patru ani, cu ecuaţii și structuri algebrice, continuităţi, derivabilităţi și integrabilităţi, algoritmi numerici, backtracking și greedy... pe care ajung piate și să obţină o certificare (dacă se prezintă). Când scapă, află exact cât valorează cele învăţate și unii, eventual, fac un curs POSDRU scurt, în care devin instalatori învăţând cum să comunice (în engleză), cum să muncească în echipă, cum să dezvolte un proiect etc.
Da, IT-iști...
Iar cei cu acelasi IQ si care au ramas unde le e locul, sa lipeasca tevi ( sunt destui ) nu au nici o tragere de inima pentru ca nici ei, la fel ca nici primii nu stiu unde le e locul de fapt.
Ce vreau sa spun e ca un sistem de invatamant corect produce destui muncitori slab calificati. Oamenii se distribuie dupa curba lui Gauss. Elevii care azi injura profesorii sau fac alte acte de indisciplina grave ar trebui sa zboare iremediabil din scoala si sa ramana la lipit tevi toata viata. Din pacate sunt in cel mai rau caz exmatriculati si re-inmatriculati in alta scoala unde termina fara probleme ba mai fac si o facultate.
In comunism profesorii nu erau neaparat niste oameni inteligenti. Cei cu adevarat inteligenti, capabili sa ridice probleme incomode, erau marginalizati. A fost nevoie de o noua generatie de profesori facuta rapid dupa calapodul comunist din oameni din popor, inteligenti, dar cu o cultura precara, ridicati relativ rapid la stadiul de intelectuali si invatati sa fie obedienti.
De ex. multi profesori de matematica care desi au putut sa invete matematica, ca si cultura generala si filosofie de viata erau la nivelul oricarui proletar, adica 0, fara nici o tresarire...
Apoi acest tip de profesori au urcat pana in varful universitatilor si de acolo inca mai promoveaza la randul lor cam acelasi tip de individ...
Cred ca in zilele noastre intai trebuie sa realizezi ceva ca sa ai caderea morala sa ii inveti pe altii ceva. Inainte vreme, scoala iti dadea o bruma de teorie, dar profesia o invatai prin ucenicie.
Apoi, cand fabricile au devenit standard si data fiind viziunea statica asupra economiei de la Marx incoace, multi au crezut ca muncitorul poate fi o rotita care, la fel ca si masina pe care o deserveste sa fie fabricate "standard". Scoala nu te mai lumina, ci te fabrica, atunci cand ieseai de pe bancile ei erai gata sa apuci manetele strungului, nu aveai indoieli ci numai certitudini...
Istoria a fost cosmetizata astfel incat oamenii sa nu isi puna intrebari, sa nu invete din greselile stramosilor, ci sa aiba certitudini, sa fie oarecum reticenti la nou si straini. Iluzia ca am avut conducatori nemaipomenti, ca suntem un popor "ales" samd.
Literatura romana promoveaza aproape un singur tip autori si opere, cele ultranationaliste si misticismul gen "comuniunea romanului cu natura" si care produce spalare pe creier, reflexe pavloviene natinaliste care pot fi activate usor prin propaganda de tip "mandri ca suntem romani", putina gandire critica, "comentariile" literare sunt intreceri in a lauda niste autori pe alocuri sinistri.
Celelalte materii de la real ii fac pe copii sa se piarda in detalii si sa nu vada padurea din cauza copacilor, samd., sa nu poata lega cunostintele pe care le au cu altele care pot fi gasite, samd.
Mai departe la facultati lucrurile continua pe aceeasi directie, imbecilizarea continua prin scrierea dupa dictare la curs, putine teme, putina practica, putina cooperare interdisciplinara, samd.
Este clar ca sistemul nu e bun deloc. Problema care se pune e daca merita sa se investeasca in a-l reforma sau trebuie pur si simplu abandonat in favoarea altor metode de invatare moderne.
Eu unul cred ca nu se merita a fi reformat. Pana il reformam noi, in alte tari dispare oricum.
Citind interviul mi-am dat seama cat de rare sunt articolele zise "de idei" in peisajul media romanesc. Ma bucur ca Hotnews a avut aceasta initiativa, poate se extinde.
da, tipul asta a adus Romaniei beneficii incalculabile de-a lungul carierei lui de Parlamentar.
din pacate nu prea cunosc un alt Parlamentar ca EL.
cine poate, face. cine nu poate sa faca, conduce, iar cine nu poate nici sa faca, nici sa conduca, invata pe altii. nu-i asa?
pambuccian asta stie-tot in care categorie intra? auzi, blue print pentru nu stiu ce... de unde stie el ce viitor are lumea asta? pregatirea scolara e deja o ruleta ruseasca chiar pentru cei care vor sa invete, iar invatamantul nu-i condus de profesori, ci de politicieni din ministerul educatiei (cica si ponta a fost putin ministru pe-acolo) si de alti abramburei.
cate specializari in asa ceva au chinezii, indienii si sud-coreenii? ca americanii de acolo importa creiere. ale noastre deja nu mai au chiar asa mare cautare.
Baga CS sau DOTA in continuare...
Pambucian a fost unul din initatorii impozitului 0 pentru programatori, si cam atat.
De atunci, nu s-a mai intamplat nimic.
Impozitul 0 nu s-a intamplat datorita lui, ci au fost marii stabi din multinationale la acea vreme care au facut lobby puternic. Pambucian a fost doar catelul care a alergat cu osul in gurita.
Dupa parerea acestui nene, a fi poet, filosof sau isoric este contraproductiv...
Dinozurii Comunismului reinventeaza ideologia secerei si a ciocanului !
În plus, cum sugera candva prorectorul Univ Bucureşti, Liviu Papadima, orice facultate buna te invata si altceva decât de invata efectiv. Se intreba cineva de ce absolventii de Litere sunt buni profesionisti in diverse alte domenii spre care se recalifica si raspunsul prof Papadima a fost: pentru ca facultatea de litere iti da o abilitate esentiala, aceea de a manevra texte si limbaje.
Si in plus, mai e o intrebare, domnule Pambuccian, cine v-a invata sa va exprimati si sa intelegeti un text, nu cumva un inutil profesor de romana?
sau alternativ
va invata sa va exprimati
Incep totusi sa nu-i mai sufar pe toti vanatorii de cratime si virgule. Pe bune, nu inteleg agitatia pe subiectul asta la comentarii.
V.P. cred ca si-a dorit doar o exprimare eleganta, cand in principiu a folosit doar o metafora "nu incurajati copiii spre scolile de balet si bune maniere" si nu cred ca a vrut sa induca idea ca IT-isti nu au bune maniere. Stiu multi IT-isti care au printre hobby-urile lor activitati artistice. De altfel si tu accepti, ca bunele maniere nu pot fi decat o formare suplimentara pe langa o specializare universitara.
Oricum VJ este un tip de urmarit, e unul dintre profi f. apreciati in mediul lor si de unii si de altii. Daca ar fi macaj jumate din profi, precum e VJ-ul, am fi un pic mai departe.
Gica
Q.E.D.
Eu de ex. ma intretin din IT, dar am si alte pasiuni, citesc din toate domeniile si cred ca oamenii trebuie sa fie cumva multilateral dezvoltati, sa stie cel putin istorie, economie, putina filosofie ca sa inteleaga ce li se intampla si sa nu fie manipulati, sa stie sa argumenteze, etc., si orice alte lucruri din sfera umanista sunt binevenite. In comunism oamenii erau unliateral dezvoltati, aveam oameni cu mindset de tarani sau muncitori ajunsi profesori universitari si care stiau un domeniu ingust ( daca il stiau si pe ala ) dar cu care nu aveai ca sa vorbesti la o adica...
Dar trebuie facuta o distinctie clara intre ce faci pentru bani, ce faci ca sa te faci util societatii si ce faci pentru tine si dezvoltarea ori placerea ta personala. Problema e ca una fara alta nu se poate. Daca faci numai balet, filosofie, fara sa poti face nimic pentru ceilalti, nu numai ca mori de foame, dar o iei putin razna. Un om care nu se poate face util celorlalti, mai devreme sua mai tarziu va fi afectat psihic.
Concluzia asta a ta, se aplica acolo la voi in Romania ma, in gradina voastra de enoriasi. Aici la noi in diaspora copiii nostrii fac exact pe invers, altfel nu si ar gasi locul in societate. Bunele maniere sint conditia esentiala sa accesezi un loc de munca. Poti sa fi netalentat dar, daca ai bune maniere esti promovat mult mai repede decit altii talentati si carora le lipsesc bunele maniere.
Te mai dai si mare ITst....
Este ingrijorator ca discursul public se refera 99% la angajati. angajare, slujbe etc..
Cel putin in domeniul IT (dar nu numai!) ar trebui sa se vorbeasca si de intreprinzatori, de oameni de afaceri etc.
Toate articolele arata de parca ar fi de pre vremea comunismului, in mintea tuturor urmatoarea generatie pare sa fie destinata doar angajarii la stat, de parca ar urma se reinstauram comunismul.
Domnule Pambuccian, redactie HN - va rog sa reaminiti oamenilor ca sistemul de invatramant ar trebui sa pregateasca elevii si in spiritual antrepenorial, nu doar ca angajati.
Doar daca nu reuseste sa faca asta, dar strongly recommended, numai dupa sa stie ca totusi exista o paine si pentru el, ca salariat, in industria IT.
Nu cred ca a gresit. Este poate dintre putini care incurajeaza stiinta si tehnologia si aplicarea acestora in industria mica - antreprenoriat...
Trebuie sa ne rupem odata de idea asta nefasta ca scoala pregateste doar angajati. Scoala pregateste (sau ar trebui...) si intreprinzatori, patroni, liber-profesionisti etc.
In taote statele lumii, pnderea acestora creste din ce in ce . Micro-afacerile nu mai sunt demult ceva de mirare (a venit circul in oras...).
Vreu sa fad si statistici cu cati au deschis o afacere dupa o facultate sau liceu, pe studii, vrerau sa vad interes pentru asta, nu doar plansetul nesfarsit ca "nu mai sunt locuri de munca si ar trebui sa le cream"!
Ei bine, locuri de munca NU VOR MAI EXISTA vreodata asa multe cate au fost pana acum. Asta, pentru ca societatea si economia functioeaza bine cu micro-iutnreprinderi, tehnologia a facut posibil asa ceva.
Atenta ar trebui sa fie pe stimularea intreprinzatorilor, nu pe locuri de munca si pe fiscalitate, nu pe sindicate si salarii. Nu salariile misca societatea, ci cei care le dau si cei care si le dau singuri.
Domnul Pambuccian stie ce spune si tocmai de-asta am scris si eu aici, ca am o baza de discutie.
"Profesorii se pot reuni liber in comunitati educationale, propune o curricula...".
=======
Domnule Pambuccian, daca Dvs. gasiti 100 de profesori in toata tara capabili de asa ceva, sa-mi dati si mie numele lor...
Suntem liberi sa ne imaginam, dar realitatea arata ca analfabetismul functional, sterotipia (gandirea copy/paste) s-au intins atat de mult, incat organismal social a ajuns in moarte clinica iar acum e mort de-a binelea.
Chiar daca ati gasi cei 100 de oameni de care va vorbesc, tare ma indoiesc ca veti gasi macar 10 care sa intelega despre ce vorbiti si care sa aiba in acelasi timp si putere de decizie.
Educatia romaneasca a murit. Ora mortii a fost declarata, Respiratia gura la gura nu invie cadavre, domnule Pambuccian.
Nu este usor, dar nici imposibil. Parea ca sunteti nemultumit de lipsa unor recomandari pentru antreprenoriat - uite aici aveti ocazia sa va afirmati si sa dati ceea ce aveti mai bun din Dvs.
Succes!
Sa crezi ca o scoala private este mai buna decat una de stat prin simplul fapt ca e ... privata este o cale sigura spre esec si mai ales, spre distrugerea copilului, daca nu esti atent.
Circula acest mit - al scolilor private cum ca ar fi mai bune decat cele de stat deoarece sunt private. Este o conceptie falsa, realitatea arata ca sunt foarte multe scoli private catastrofale. Una din cele mai intalnite retete de distrugere a copiilor este indoparea lor in scoli private. Indoparea cuprinde mai multe metode:
- program de scoala de 6-10 ore incepand din scoala primara
- engleza pana la lacrimi (zeci de ore, materii facute in engleza etc.)
- germana pana la refuz
- supra-inclazirea prin concursuri scolare (multe dubioase).
Asa ca sfatul meu pentru parinti este ca caste ochii indifferent la ce fel de scoala dau copiii si - mai ales- sa nu creada ca engleza, informatica si altele de acest fel au vreo relevanta in educatie daca sunt facute prin indopare scolastica (si cam 90% asa sunt!).
De-asta spuneam - idea unor comunitati de invatare e admirabila si sublime (si mie imi place Hess...) dar este la fel de iluzorie ca si Harap Alb si merele de aur. Chiar si in scolile private.
Probabil dnul vrea sa spuna ca manierele sunt un dezavantaj intr-o lume haotica ,si este adevarat,dar e mai bine sa le ai si sa nu faci uz de ele decat sa nu le ai.
1000 locuri din care 500 locuri subventionate la Geografie
Cati vor profesa in domeniu si cati vor deveni operatori call center. Asta este problema ... cum au fost indrumati acesti tineri?
Si daca piata stie sa ceara numai operatori call-center si casiere de supermarket???
La o asa caruta caii sunt alesi pe masura si reciproca este valabila.Q.E.D.
Rupe cercul vicios!
Sigur ca nu sunt numai ei de vina ca au ajuns aici asa de ieducati, dar de unde nu este nimeni nu ar trebui sa ceara...cam asta am vrut sa scru.
1. Nu presupun mare efort
2. Suna bine, desi nimeni nu prea stie sa-ti spuna ce iesi de acolo
3. nu trebe mate- am auzit si asta
4. vezi 1,2 , 3 si adauga faptul ca cu o chestie din asta nebuloasa pana prin 2008 te puteai angaja usor la stat sa plimbi niste hartii daca mama si tata cunosteau pe cine trebuie -vremurile astea au cam trecut
Din pacate pe oamenii astia scrie mare casier Selgros/call center. Auzeam la radio in masina ca anul asta la comunicare si relatii publice erau 7 pe un loc. Adevaru-i ca la casierie la supermarket trebuie sa fii bun comunicator
Apoi, se pare ca domnul Varujan Pambuccian nu a inteles nimic din conceptul de "crowdfunding" (apropos, vedeti ca ati scris gresit in articol). Scopul lui este acela de a te ajuta sa strangi o suma de bani sa-ti termini proiectul, nu ce abereaza domnul in cauza.
Per total interviul este decent, iar daca este citit de cineva non-tehnic, fara legatura in industria IT, va parea ca dumnealui chiar se pricepe la ce indruga...
Americani, puneti un mare lacat scolli de arte Juillard! Piata muncii v-o dicteaza! "Lumea buna a Bucurestiului," cei care va duceti la concertele lui Andre Rieu si, da! si la Ateneu! la festivalul Enescu! muzicienii pe care ii ascultati sint potentiali someri produsi cu precizia unui ceas elvetian de parinti iresponsabili care au incurajat studiul viorii in loc de rezolvarea problemelor la mate din culegerea Gheba.
Stiintele STEM sint viitorul! lasati cititul, teatrul, filmele, magazinele de moda, muzeele, berariile. Viata voastra e compusa din monitoare de calculator, din cifre si algoritmi. Nu esti ITist, specialist in online banking esti soto somer. Umanioarele sint inamicul numarul unu al unei bune dezvoltari economice. De ce am avea nevoie de profesori care sa ne invete plozii cum sa citeasca si vorbeasca limbi straine? de ce am avea nevoie de muzeografi care, in colaborare cu ITistii, ar putea digitaliza dosarele fostei securitati? De ce avem nevoie de scriitori? Corporatia salveaza natia!!!!!
În plus, chiar că n-ar trebui să neglijăm/ignorăm imensele domenii ale ARTEI ASISTATE DE CALCULATOR.
Este regretabil că învăţământul nostru ignoră ceea ce ar putea face un copil cu Gimp, Musescore sau Celtx, ca să mă refer doar la instrumente ale creativităţii pentru grafică, muzică și scriere...
Toate exemplele sunt extrem de generice, iar faptul ca lucrezi pt. altcineva (vs. proiecte proprii) nu te face o lepra/robot, cum doreste sa lase de inteles acest domn. Depinde de TINE cat de valoros devii acolo unde lucrezi. Locurile de munca se pot schimba.
In rest, este doar o insurire aiurita de termeni in speranta ca acest interviu este mai mult decat o chestie semidocta. Limbajul de lemn seamana ingrozitor cu al unui nomenclaturist.
Cunoaste domnul limbaj de asamblare pe PC?
Un singur om am vazut sa scrie cod in asamblare din cap pt. jumatate din grupa cu o noapte inainte de predare (proiectele de an), pe un bax de bere+tigari, cu ZERO warnings+errors, si ala n-a fost Pambuccian.
Competenta in IT (ca si alte domenii) are nevoie de mult studiu+munca; dar odata ce ai ajuns la un anumit nivel fii sigur ca cineva (mai ales din afara) o sa-ti recompenseze financiar cunostintele (asta daca stii cat meriti).
Btw, crowdfunding este asa o tampenie - a ajuns lumea sa puna botul la toate prostiile. Jocuri neterminate (unde devs "uita" ce-au promis), proiecte bizare, etc. Daca-mi aduc aminte cineva a facut crowdfunding sa scoata Grecia din criza si a strans 2mil EUR??
https://www.indiegogo.com/projects/greek-bailout-fund
Sper ca se intelege, cineva a plecat acasa cu bani seriosi din prostia altora.
--
Multa sanatate domnule Pambuccian, poate sunteti mai bine intentionat decat restul nevertebratelor din parlament. Dar asta nu va face mai mult decat o fosila bine intentionata.
Campania nu si-a atins suma limita, in consecinta toti isi vor primit banii inapoi (vezi tipul campaniei "Fixed Funding"). Adica banii aia nu au ajuns la initiatorul campaniei, sunt blocati in conturile Indiegogo.
Apropo, unde folosesti tu limbaj de asamblare in productie? Nu de alta ca si eu scriam assembly si nu am dat de niciun "real-world-case-scenario" pana acum pe unde am lucrat si nimeni nu a fost impresionat de chestia asta, chiar si in vest.
Mai tot ce inseamna manipulare imagini, video sau sunet pentru real time communications este scris in assembler sau foloseste bucati de cod optimizat in assembler.
Rezolvarea se poate face spărgând monopolul ministerului pe curriculum. Oferind autonomia curricularâ. Nu anarhic, nu haotic!
1. Programele sunt prea încărcate, pentru că fiecare specialist din Berthelot a "tras spuza.. ".
TREBUIE chemaţi beneficiarii, angajatori, părinţi, specialiști în economie și sociologie... (nu MECȘ, el s-a pus în poziţia de beneficiar fiind doar furnizor)... să stabilească o listă de conţinuturi, un Plan de Bază Minimal (PBM), cu tot ceea ce se așteaptă obligatoriu, de la FIECARE absolvent, după școala primară, după gimnaziu, după formarea profesională, sau învăţământul mediu. Funcţional, nu ca înșiruire de termeni. De exemplu, mă pot aștepta ca la matematică, după școala primară elevul să știe să efectueze operaţii aritmetice, după clasa a opta să rezolve probleme, iar după învăţământul obligatoriu să poată formula probleme în care apar relaţii numerice sau dimensionale între elementele implicate.
2. Pe baza PBM, oricine vrea și poate, singur, sau în colective, să poată să pr
- indicarea cerinţelor de intrare (ce se cere de la elevi ca să poată să înceapă acel parcurs)
- indicarea ofertei (ce parte a PBM este acoperită, ce certificări suplimentare se pregătesc și care sunt ratele de succes preconizate ...)
- planul (nivelul urmărit și cerinţele, în primul rând de timp, solicitate)
- curricula (conţinuturile preconizate, organizarea acestora)
- manualul/manualele
- îndrumătorul metodic (descrierea metodei pentru ce/celei ce-l vor folosi ca profesori, a ideilor avute în vedere, a strategiilor recomandate, a diferenţierilor în funcţie de rimpul disponibil, exemple de cazuri întâlnite pe parcursul experimentării, propuneri pentru tratarea diferenţiată, materiale în ajutorul organizării activităţii)
- orice auxiliare considerate utile, caiete de lucru, culegeri de teme și de teme avansate, materiale pe suport informatic, îndrumătoare de laborator, materiale de referinţă, atlase, vocabulare etc.
3. Metodele propuse sunt verificate sub două aspecte: necesara acoperire a PBM pe segmentul propus și corectitudinea psihopedagogică (limbajul, conţinutul și metodele corespund grupului ţintă vizat
În urma verificării, metodele acceptate (ar trebui să fie majoritatea celor propuse) ajung în "coșuri"
4. Autorii metodelor, ministerul, cei interesaţi, fac cunoscute metodele.
5. Școlile aleg din coșuri metodele (una sau mai multe) pe care le consideră potrivite elevilor lor, cerinţelor locale, resurselor disponibile și le "adoptă".
Prima adoptare este considerată experimentală, implică mai multă colaborare între școală și autori și poate genera studii de bune practici.
6. Evident, dacă o școală nu găsește nici o metodă potrivită, poate deveni autor de metodă, în
NASA s-ar mandri cu un astfel de titan cu specializari temeinice nesfarsit de multe. S-ar mandri cu 'politicianul' din el si Congresul SUA.
Expozeul dens prezentat in interviul politicianului stralucitului armean pare a fi un raport vahiculat la inceputul anilor '70, actualizat acum, raport intitilat : 'Realizari si perspective'.
Viziunea lui Bambucian trebue sa fie pusa imediat in practica. Se potriveste 'manusa' stadiului in care se afla tara. Ar salva-o in cativa ani, in toate domeniile, am arde in doi, trei ani etapele care ne despart de tarile avansate : am avea rapid autostrazile mult visate, am avea irigate macar vreo patrumilioane de hectare, toate satele ar avea canalizare, apa curenta, spitalele s-ar autodota din belsug cu instalatii si aparataj de ultima generatie, ar functiona 'ceas' termoficarea, am fi intre primii in domeniul turismului, s-ar dezvolta brusc o industrie moderma, am avea cai ferate si mijloace de transpot specifice ultramoderne, adica am avea toate celelalte aflate inca in a 'n'-a varianta de 'studiu de fezabilitate'. Tara ar fi reorganizata peste noapte (administrativ, modern), coruptia s-ar reduce care zero, salariul minim s-ar tripla, ar fi inzestrata armata modern, am zugravi (macar) blocurile construite in timpul comunismului.
Tara trebue sa devina rapid 'Republica prezidentiala', iar vizionarul Bambucian sa fie ales presedinte pe viata, sa ne duca pe locul unu in Europa, pe caile astrofizicii si ale cosmologiei, sa ne fie ca pe lumea cealalta (de pe pamant!). Am avea, brusc, 'o tara ca afara'.
VP s-a preocupat de astronomie încă din gimnaziu (la Astroclubul Central București)
În clasa a VIII-a, prin 1974, a scris și rulat unul din primele programe "independente" de astronomie, l-a folosit pentru a pregăti hărțile în proiecție gnomonică pentru observarea Perseidelor.
A studiat la secția de Matematică-Mecanică a Facultății de matematică (o secție foarte serioasă) și a fost repartizat la ITC. A păstrat legătura cu facultatea, cu profesorul de astronomie și a revenit după câtva timp.
Așa se explică -aparenta- diversitate a domeniilor de interes.
Noi avem o singură programă, practic imposibil de modificat, obligatorie (inclusiv la școlile particulare). Manualele nu se schimbă cu deceniile, fiind mai ieftin să lăsăm vechiturile mai departe. Aducerea noului este complet blocată, NU există nici un mecanism pentru asta.
Lipsa de calitate a programelor (și planurilor) este mascată de fundamentarea pe ele a examenelor naționale. Părinții, disperați, cheltuiesc averi pe Culegeri "tip examen", iar acești bani sunt unica motivație pentru perpetuarea acestui sistem anacronic. Încercați să traduceți și să vindeți în altă țară aceste "culegeri" și vă veți convinge de lipsa lor totală de valoare didactică.
Monopolul celor câțiva "șefi" din Berthelot (și ministrul nu este printre ei) trebuie desființat în primul rând. Autonomia curriculară, un sistem de elaborare independentă, certificabilă calitativ, de planuri și programe (plus tot ce trebuie = metode) este necesară ca apa.
Pur și simplu habar nu aveți ce spuneți. Aveți o obsesie, vizitați psihiatrul.
Varujan Pambuccian a lucrat, are rezultate, lucrează în continuare. Faptul că reprezintă comunitatea IT-știlor în Parlament a fost și este un lucru bun, dar nu l-a împiedicat să fie activ și în afara Parlamentului.
Ce te faci de exemplu daca iti place baletul si prefer sa fi somer?
Ideea ca invatamantul este subordonat afacerilor cred ca este gresita. Invatamantul ar trebui sa asigure dezvoltarea societatii si nu neaparat numai a firmelor, economiei, etc... Drept urmare nu trebuie exclusa arta si filosofia din invatamant pe niste principii si previziuni ale unor oameni care gandesc strict din punct de vedere economic.
De asemenea se merge pe o previziune care poate fi eronata; de unde stiu eu ca in viitor baletul (arta) nu va fi principala ocupatie a oamenilor iar robotii se vor ocupa de restul (agricultura, fabric, ...)? Oare nu asta ar fi rolul dezvoltarii tehnologice, sa elibereze oamenii de alte poveri si sa se concentreze pe partea frumoasa a vietii care e reprezentata de arta?
Are ceva pregatire in domeniu stimabilul parlamentar dar as fi curios ce definitie ar da dumnealui "curentului electric" raportat la ceea ce se invata in mod eronat in scoala romanesca la orele de fizica(atentie domnule presedinte).
Ce parere are stimabilul parlamentar referitor la nivelul tehnologic al sistemului energetic de pe planeta Pamint?
Stimabile parlamentar VP, numai cu IT si fara arta si muzica, n-o sa ajungem prea departe.