Interviu Varujan Pambuccian despre educatie si meseriile viitorului: Imi permit sa le dau un sfat parintilor: nu incurajati copiii spre scolile de balet si bune maniere. Acestea produc someri cu precizia unui ceas elvetian

Joi, 30 iulie 2015, 14:42 Economie | Finanţe & Bănci

"Modelul de succes al primei revolutii industriale a fost fabrica iar impactul ei social a fost aparitia unor clase noi sociale care au dominat aproape tot secolul XX aducand o data cu ele ideologii autoritariste cum ar fi comunismul si fascismul. Fabrica a modelat si sistemul educational, scoala fiind foarte mult structurata dupa chipul si asemanarea acesteia. Daca am fi si acum in epoca deschisa de prima revolutie industriala, sistemul ar functiona perfect. Numai ca intre timp a existat o a doua revolutie industriala iar acum suntem la inceputul celei de-a treia. Fabrica dispare incet, incet, fabricatia aditiva fiind paradigma tehnologica majora care va muta din ce in ce mai accentuat fabricatia in retail. Iar acest fel nou in care realizam bunurile pe care le folosim, cere un alt fel de scoala", spune Varujan Pambuccian intr-un dialog provocat de HotNews pe tema modului in care educatia reuseste sa tina pasul cu realitatile vietii de zi cu zi, aflate intr-o schimbare accelerata.

Rep: In ultimii ani apar in ritm accelerat specializari noi in diferite zone de business. Poate scoala tine pasul cu schimbarile uriase care au loc, mai ales in zona de IT, banking s.a., pregatind tineri capabili sa-si asume noile competente?
Varujan Pambuccian: In forma in care este structurat azi sistemul de invatamant, cu siguranta nu. Si nu ma refer doar la sistemul de invatamant romanesc, ci la cel al lumii in care traim.  Diferenta dintre sistemele existente in diferite tari este nesemnificativa si toate isi au radacinile in doua dintre marile realizari ale secolului al XIX-lea. In ideile iluminismului care au dus la aparitia sistemului public educational si in realitatie economice aduse de prima revolutie industriala. Ca si atunci, sistemul educational are si azi ca scop crearea unui om cu cunostinte solide pe care urmeaza a le utiliza asa cum le-a invatat pe toata durata vietii. Modelul de succes al primei revolutii industriale a fost fabrica iar impactul ei social a fost aparitia unor clase noi sociale care au dominat aproape tot secolul XX aducand o data cu ele ideologii autoritariste cum ar fi comunismul si fascismul. Fabrica a modelat si sistemul educational, scoala fiind foarte mult structurata dupa chipul si asemanarea acesteia. Daca am fi si acum in epoca deschisa de prima revolutie industriala, sistemul ar functiona perfect. Numai ca intre timp a existat o a doua revolutie industriala iar acum suntem la inceputul celei de-a treia. Fabrica dispare incet, incet, fabricatia aditiva fiind paradigma tehnologica majora care va muta din ce in ce mai accentuat fabricatia in retail. Iar acest fel nou in care realizam bunurile pe care le folosim, cere un alt fel de scoala. Sunt ideile lui Ken Robinson, asa cum le-am inteles eu, si sunt idei in care cred cu tarie.

A treia revolutie industriala mai vine cu un lucru extrem de important: o rata de inlocuire a tehnologiilor fara precedent. Si mai mult decat atat, o rata a eliminarii omului din procesele de productie fara precedent. Lucrul acesta face ca meserii care par foarte sigure astazi sa riste sa dispara in urmatorii 10-15 ani. Este suficient sa luam ca exemplu meseria de programator. Acum 40-50 de ani, a fi programator era sinonim cu a fi un soi de om de stiinta. Azi programatorul este muncitorul din fabrica de soft si au aparut meserii noi in domeniu cum ar fi cea de arhitect software sau de inginer software care se aliniaza din ce in ce mai mult si ele rolurilor jucate de proiectantul si inginerul din fabrica. Dar in acelasi timp, tendinta catre medii vizuale de programare utilizabile cu o pregatire minimala de orice om care gandeste logic si structurat incepe sa se impuna din ce in ce mai mult. La fel ca fabrica de bunuri materiale, care dispare sub ochii nostri, fabrica de soft care pare acum o citadela indestructibila va urma acelasi drum in urmatorii 15 ani. Lucrul acesta se intampla deja in sectorul bancar, sector in care pentru operatiunile simple nu mai este nevioe de prezenta unui om ci de un sistem informatic sigur si cu o interfata prietenoasa. Problema majora a celei de-a treia revolutii industriale o va reprezenta scaderea drastica a locurilor de munca. Pentru ca sistemele inteligente produc mult mai ieftin. Nimeni nu se gandeste cand cumpara un telefon mobil in ce conditii a fost produs. Azi este produs inca utilizand si forta de munca umana (in special pentru asamblarea lui) in conditii de salarizare pe care foarte putini dintre cei care il cumpara le cunosc sau vadesc un interes minimal pentru ea. Maine va fi produs cu un numar extrem de mic de oameni pentru un numar urias de oameni.

Un alt exemplu cat se poate de clar il reprezinta felul in care tehnologia a revolutionat agricultura. In doar 70 de ani procentul din forta de munca activa a populatiei ocupate in agricultura in Statele Unite a scazut de la 16% la 0.7%, in conditiile in care SUA a devenit granarul planetei reusind sa hraneasca o populatie domestica de un sfert de miliard de locuitori aflata in varful piramidei consumului si sa fie in acelasi timp cel mai mare exportator de produse agricole din lume. Cand asemenea procese au loc intr-o singura verticala economica, apare un fenomen spontan de recalificare si migratie spre verticalele care angajeaza masiv. In ultimii 10 ani insa, se constata o scadere a nevoii de personal in majoritatea verticalelor ecomice. Industria tehnologiei informatiei reprezinta pentru moment o exceptie, doar doar pentru moment.

Imi permit o mica paranteza. Acum 15 ani cand am propus proiectul care a dus la cresterea industriei de software in Romania am atentionat ca va trebui sa avem in zece ani, spuneam eu atunci, o solutie pentru transferul fortei de munca din fabrica de soft in centrul de cercetare-dezvoltare pentru a asigura existenta ei pe termen lung. Din pacate, lucrul acesta nu s-a intamplat inca. In continuare oameni cu pregatire superioara sunt utilizati ca muncitori in fabrica de soft. Sigur, veniturile lor sunt bune daca ne raportam la veniturile altor categorii sociale, dar este o risipa de resurse sa ii pregatim pentru meserii de cercetare sau roluri de conducere a procesului de productie si sa-i folosim ca muncitori. In plus, populatia Romaniei, spre deosebire de cea a Amricii Latine de exemplu, nu are cum sa asigure sustenabil acest tip de resursa umana, dar poate asigura sustenabil resursa umana pentru centre de cercetare-dezvoltare. Problema stimularii domeniilor in care avem competente, resurse si care au valoare adaugata mare este o chestiune care trebuie sa fie in centrul oricarei politici publice. Am demonstrat cu ceea ce s-a intamplat in IT ca lucrul acesta functioneaza. Nu vad nici un motiv pentru care nu am continua genul acesta de abordari.

• Cea mai mare criza a secolului XXI este acesta tripla criza: a anacronismului sistemului educational, a democratizarii bunurilor produse cu tehnologii care le fac foarte accesibile in detrimentul locurilor de munca si a cresterii accelerate a populatiei

Avem asadar un sistem educational proiectat in secolul al XIX-lea si o nevoie de forta de munca umana in scadere dramatica. Si asta in conditiile cresterii accentuate a populatiei globului. Indraznesc sa spun ca cea mai mare criza a secolului XXI este acesta tripla criza: a anacronismului sistemului educational, a democratizarii bunurilor produse cu tehnologii care le fac foarte accesibile in detrimentul locurilor de munca si a cresterii accelerate a populatiei. Fiecare sistem economic vine cu clasele sale sociale si le distruge pe cele vechi. Inclin sa-i dau dreptate profesorului Yuval Noah Harari care spune ca daca prima revolutie industriala a produs clasa muncitoare, a treia revolutie indistriala pare sa vina cu o clasa sociala ciudata si care risca sa devina majoritara: cea a oamenilor inutili. Peste aceasta criza se suprapune cea a sistemului monetar, aflat de 50 de ani incoace intr-o deriva accentuata si care produce periodic crize globale din ce in ce mai severe.

Aceasta este poza mare. Cum putem sa ne dezvoltam intr-o lume care arata din ce in ce mai mult asa? Privind catre elementele in jurul carora se structureaza a treia revolutie industriala: tehnologia si creativitatea. Iar pentru asta trebuie schimbata de pe acum paradigma in educatie, pentru ca, ma tem ca in 10-15 ani va fi prea tarziu. Stiu ca lucrurile pe care le spun si pe care le voi spune in continuare nu imi vor oferi un premiu de popularitate. Dar este foarte important sa fim acum lucizi pentru a nu regreta maine sau a face, asa cum am mai facut in trecut, dand vina pe tot felul de conspiratii universale care se abat nemilos asupra noastra pentru ca de fapt suntem grozavi si toti au ceva cu noi pentru asta. In treacat fie spus foarte putina lume de pe planeta banuieste ca existam si noi undeva pe harta, aproape toate descoperirile majore din ultimii 150 de ani au fost facute in Statele Unite, Marea Britanie, Germania si Rusia, iar decalajul tehnologic intre Statele Unite si Marea Britanie (a doua clasata) este in crestere accentuata. Aceasta este poza mare.

Rep: Ce poate face scoala romaneasca pentru a acomoda mai bine cererea cu oferta de pe piata muncii?
V.P.:Cred ca singura sansa pe care o avem consta in orientarea sistemului educational spre intelegerea profunda a tehnologiilor si stiintei pe care ele se fundamenteaza si pe cultivarea creativitatii. A creativitatii reale si nu a celei vehiculate in noua limba de lemn corporatista. Pentru ca acest cuvant inseamna capacitatea de a combina cunostinte pentru a produce ceva nou (adica inexistent pana atunci) si care are valoare (adica poate fi tranzactionat). Un asemenea sistem presupune discipline verticle, gandite si expuse in asa fel incat sa transmita informatie utila, intr-un mod atragator si cu un nivel de dificultate adaptat realitatii si nu dorintei de facil normala in orice om. Dar el presupune si discipline orizontale care sa stimuleze creativitatea, sa utilizeze cunostintele dobandite in cadrul disciplinelor verticale si sa aiba un vector practic. Mie imi este foarte clar ca statul nu poate organiza asa ceva.

• Cum ar trebui sa arate o reforma in invatamant?

In primul rand pentru ca este inchistat in sistemul educational neclintit din secolul al XIX-lea incoace. In al doilea rand pentru ca nimeni nu poate spune cu exactitate care vor fi meseriile cerute in viitor. Pe unele cum ar fi cea de bioinformatician sau cea de designer de blueprinturi le putem banui cu o oarecare sansa de succes, dar este imposibil ca azi sa putem spune care va fi peisajul ocupational pentru un copil care intra acum in scoala. Mai mult, multe dintre meseriile de peste 15 ani nici nu vor fi prezente intr-o tara sau alta. Exista si aici o regula aproape economica: faci lucruri care ti se potrivesc, pentru care ai resurse si care ar fi bine sa aiba valoare adaugata mare. Asadar statul nu are cum sa isi asume decizia in domeniul educational, mai ales ca ar fi o greseala fatala ca o asemenea decizie sa fie aplicata uniform. Statul poate doar finanta educatia si garanta pentru calitatea celor care organizeaza comunitati educationale. Iar pentru acest lucru sunt necesar doua autoritati, nicidecum un minister. Una care sa acorde fiecarui elev un voucher care sa reprezinte contravaloarea unui an de studii si o a doua care sa certifice periodic abilitatile si cunostintele profesorilor.

 Eliminand complet birocratia de tip corporatist care se intinde azi in sistemul educational, eliminand curricula nationala si testele nationale. Profesorii se pot reuni liber in comunitati educationale, propune o curricula, organiza (daca e necesar) un examen de admitere si primi in schimbul muncii lor voucherele pe care le deconteaza la stat. Mecanismul acesta ar conduce la o competitie directa intre grupurile de profesori si ar asigura cresterea calitatii in invatamant dublata de venituri mai mari pentru profesorii de valoare.
Sigur, nu imi fac iluzii ca vom urma aceasta cale. In gena culturala este foarte bine inscris sistemul actual. Mai mult, sistemul pe care il propun presupune asumarea unui risc la nivelul familiei si al profesorilor, dublat de retragerea totala a statului din dirijarea sistemului educational. Dar oare este mai bine sa mizam totul pe ce crede un grup de oameni, oricat de luminat ar fi el, ca se va intampla peste 15 ani in structura de ocupare a fortei de munca? Daca fiebem o broasca la foc mic, va sta pe fundul vasului pana va muri. Pentru ca schimbarile din jurul nostru nu par deloc dramatice de la o zi la alta. Daca ne amintim insa cum asteptam ani in sir acum 20 de ani pentru a avea un post telefonic fix si ce inseamna azi un post telefonic fix, vedem limpede ce pot insema 20 de ani de evolutie tehnologica.

Ca o paranteza, imi permit sa le dau un sfat parintilor: nu incurajati copiii spre scolile de balet si bune maniere. Scolile de balet si bune maniere produc someri cu precizia unui ceas elvetian. Incurajati gandirea disjunctiva, intrebarile si curiozitatea. Exista o sumedenie de jucarii serioase care dezvolta creativitatea in special tehnologica a copiilor. Cumparati-le aceste jucarii serioase, mergeti cu ei la cercuri tehnice si, mai ales, incercati sa aflati cu sinceritete ce le place si ce nu. Incurajati directiile care li se par lor interesante, dar asta dupa ce au apucat sa inteleaga cat mai mult din ce exista pe lumea asta. Si, mai ales, nu ii parcati copiii la tableta in fata unui joc, cu bucuria ca vi i-ati luat de pe cap.
Sigur, si sunt constient de acest lucru, un asemenea sistem are adresabilitate redusa si se adreseaza discriminatoriu, avantajand familiile in care exista un interes cert pentru dezvoltarea copiilor si care se informeaza activ pentru a lua o decizie cat mai buna. De asemenea, un sistem astfel construit avantajeaza populatia marilor orase. Probabil, si lucrul acesta pare a se petrece acum tot in Statele Unite, ne indreptam catre un sistem in care forma traditionala si forme noi de structurare a sistemului educational vor coexista mult timp de acum inainte.

• O specializare greu de gasit: tester de sisteme informatice

Rep.: Care sunt, in opinia Dvs, specializarile cel mai dificil de gasit pe piata in ultimul an?
V.P.: Banuiesc ca ma intrebati despre specializarile greu de gasit pe piata romaneasca si care au acum o cerere in aceasta piata. Am sa va dau un exemplu care pare exotic, dar care are o cautare mare in piata: meseria de tester de sisteme informatice. Este o meserie in sine si este parte a activitatilor de asigurarea calitatii in sistemele informatice. La ea se adauga meseriile de web developer si de programator. Avem cerere mai mare decat oferta educationala si cred ca ea se poate rezolva aducand lucrurile la normalitate, adica permitand ca specializarile respective sa se dobandeasca in liceu. Rolul facultatilor nu este sa invete oamenii sa programeze ci sa specializeze studentii pentru cercetare, analiza, arhitectura si inginerie software. Daca iesim din zona tehnologiei informatiei, cred ca meseriile legate de serviciile de sanatate si serviciile educationale sunt, din motive diferite, meserii pentru care este greu sa gasesti forta de munca bine calificata. De asemenea, este foarte greu sa gasesti specialisti buni in vanzari si in managementul proiectelor, in pofida inflatiei de diplome care pretind ca acopera aceste specializari.

• Care sunt meseriile viitorului: bioinformatica,  productie de blueprint-uri pentru fabricatie aditiva....

Rep: Puteti enumera 5 meserii noi care vor aparea in urmatorii 5 ani?
V.P.: De ce 5? Daca ne referim la ce va aparea, marturisesc ca nu mai am de mult un glob de cristal, iar asta de plastic nu prea mai functioneaza. Dar putem intui care sunt domeniile care isi incep ascensiunea si care par sustenabile si, de aici, sa deducem meseriile care se vor aparea in viitorii ani.
Intr-o crestere spectaculoasa este bioinformatica. Si aici avem o sansa daca observam ca dupa anul 2003, an in care Tom Knight a introdus conceptul de bio brick, majoritatea celor care lucreaza azi in bioinformatica provin din specialisti IT. In iunie 2014, Curtea Suprema a Statelor Unite a admis brevetabilitatea ADN-ului sintetic si lucrul acesta va accelera cercetarea si realizarea de produse biologice pe care le vom putea utiliza in viata de zi cu zi. Este suficient sa dau exemplul a trei proaspat absolventi americani care au obtinut prin crowdfunding, pe Kickstarter, suma necesara pentru a produce plante fosforescente deschizandu-le drumul pentru ideea lor de rezolvare ieftina a iluminatului public prin plantarea de copaci fosforescenti. Este limpede ca vorbim de o specializare cu un viitor cert si in care putem avea un cuvant de spus. Dar pentru a se intampla lucrul acesta este nevoie de putin sprijin si putina vointa in zona academica.

O alta meserie cu sanse mari de dezvoltare in Romania o reprezinta cea de productie de blueprint-uri pentru fabricatie aditiva. Este o meserie la confluenta ingineriei clasice cu tehnologia informatiei. Exista deja site-uri de comert electronic prin care cei care detin imprimate 3D pot cumara asemenea blueprint-uri si produce obiecte. Exista creionate si modele de business pentru asa ceva si este suficient sa pivim la unul dintre pionierii din acest domeniu, Shapeways, care pe langa serviciile de printare profesionala ofera si un model de revenue share pentru cei interesati sa isi vanda obiectele proiectate prin intermediul site-ului lor.
Cred ca o meserie noua pentru Romania si care ar putea relansa agricultura pe suprafete mici este cea de copywriter pentru acest domeniu. Pana acum, agricultura romaneasca a fost una de productie de masa sau de productie de subzistenta. In zona productiei de masa nu putem concura marii producatori pentru ca ei detin pietele importante si au stiinta vanzarii in acele piete. Dar putem intra cu succes in piata de produse agricole de proprietate intelectuala, daca vom avea intelepciunea colaborarii in comunitati de producatori si vom sti sa angajam specialisti pentru a transforma produsele agricole in produse de proprietate intelectuala. Italia, Franta, Germania si Austria fac acest lucru cu mare succes.
Uite ca am spus doua meserii noi si una noua pentru Romania. M-as opria aici, chiar daca sunt tentat sa mai vorbesc despre inca trei, pentru ca ar parea science-fiction, chiar daca sunt convins ca ele vor aparea in lume in curand.

Rep: Care considerati ca este domeniul specific spre care un tanar care doreste sa lucreze in IT ar trebui sa se concentreze?
V.P.:Sa incerce sa creeze un produs informatic, sa caute finantare pentru el si sa traiasca de pe urma lui. Daca esti inca in falultate sau esti tanar absolvent, merita sa incerci macar o data in viata lucrul acesta. Daca reusesti, e minunat. Daca nu, te asteapta fabrica de soft cu bratele deschise, ceea ce nu e rau deloc. Testul suprem este obtinerea unei finantari si el poate fi dat pe un site de cowdfunding, cum este Idiegogo, de exemplu. Simpla postare a unui proiect acolo presupune abilitati in mai multe domenii si, de aceea, solicita munca in echipa. Pentru investitia facuta in tine, donatorii nu iti cer nici actiuni, nici rambursarea ei, deci nu intri la stapan. Mai mult, daca ai obtinut suma solicitata inseamna ca te-ai facut cunoscut si campania ta a reusit, ceea ce poate reprezenta o garantie suficient de mare ca vei reusi sa atragi atentia publicului larg pentru produsul tau. Avem unexemplu romanesc pe care il dau mereu cu placere, cel al lui FaceRig pentru care au donat in jur 14000 de oameni si care a obtinut pe Indiegogo de doua ori si jumatate suma solicitata. Clipurile lor sunt facute cu un profesionalism desavarsit si ideea lor dublata de o campanie foarte buna a dat rezultate.
Daca as avea acum 20 de ani, m-as apuca de bioinformatica. Dupa parerea mea, alaturi de fabricatia aditiva si de ingineria creierului uman, va fi domeniul cu cea mai spectaculoasa dinamica in prima jumatate a secolului XXI. Este absolut extraordinar sa poti produce organisme vii proiectandu-le prin utilizarea de porti logice, asa cum sunt azi proiectate circuitele digitale. Sincer sa fiu, am inceput sa citesc carti de bioinformatica si este un domeniu mai mult decat captivant.

Rep: Nu e fabricatia aditiva un domeniu inca SF intr-o  Romanie preocupata de scandaluri politice ieftine sau de cazuri de viol ultra-mediatizate?
V.P.: Nu, nu este. Avem in acest moment un numar de specialisti care au rezultate de invidiat. Ma refer in special la cercetatorii de la institutul de chimie macromoleculara din Iasi, acolo unde exista brevete de inventie pentru materiale noi, utilizabile ca materie prima in fabricatia aditiva si la cercetatorii de la Institutul pentru microtehnologii unde exista, de asemenea, brevete relative la tehnologii noi pentru fabricatia aditiva. In ceea ce priveste potentialul academic, in Romania universitara exista multa stiinta de carte in special in centre majore precum Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si Brasov. De asemenea, exista suficient de multe persoane sau centre care detin imprimante 3D si ofera servicii de imprimare tridimensionala fie direct, fie prin intermediul hub-urilor specializate. Este un domeniu care ni se potriveste, pentru care avem resurse si care are valoare adaugata mare si un viitor cert. In directia aceasta, am propus un plan national pentru fabricatie aditiva care vizeaza atat sistemul educational si cercetarea cat si stimularea productiei, incluviv a productiei de materie prima, si astept un moment de acalmie politica pentru a-l promova.

In mod paradoxal insa, riscul major pentru Romania nu il repreZinta insa toate transformarile globale despre care am vorbit cand v-am raspuns la prima intrebare. Riscul major il reprezinta incapacitatea endemica de a colabora la nivel social. Este o tara foarte veche pe care o putem vedea neintrerupt in istoria politica a ultimilor 600 de ani, marcata de perioade cu lupte epice pentru putere alternand cu perioade de dictatura absoluta. Ambele presupun incapacitate de colaborare la nivel social si un apetit urias pentru spectacolul oferit de ele. In lumea in care traim, acest lucru reprezinta un risc major. Un risc nepersonalizat pentru ca este deja o componenta a genei culturale, adica este un lucru firesc. Depasirea acestui risc nu poate fi facuta decat aducand in spatiul romanesc ideea de comunitate. Construind grupuri mari de oameni cu interese si abilitati apropiate care pot colabora in mod flexibil, fara a se cunoaste unii cu altii, in realizarea unor scopuri majore comune. Este principalul ingredient al lumii anglo-saxone si, cred eu, elementul care i-a asigurat succesul. Comunitatile functioneaza ca un organism viu, au coerenta, sunt adaptabile si evolueaza. Nu stiu daca putem sa facem o schimbare atat de mare in interiorul societatii romanesti intr-un timp atat de scurt. Dar stiu sigur ca fara ea sansele pe care le avem la un loc cat de cat onorabil in lumea care se prefigureaza acum sunt minime.

N.Red:  Varujan Pambuccian este matematiciansi specialist in IT&C. A lucrat între 1984 şi 1990 în Institutul pentru Tehnică de Calcul, iar după aceea ca freelancer. Programeaza în FORTRAN, C++, C# şi VisualBasic. A dezvoltat soft pentru mai multe sisteme de operare (CP/M, RSX-11, UNIX, VMS, MSDOS, Windows, PalmOS şi Symbian) şi pe mai multe platforme software (.Net, BREW). Cunoaste trei limbaje de asamblare (pentru PDP-11, VAX şi PC). A condus o serie de proiecte complexe în domeniul graficii digitale, a calculului simbolic, a proiectării asistate de calculator și a virtualizarii. În ultimii ani a trecut de la programare la proiectare de software și dezvoltare de tehnologii. În 2012 a depus spre brevetare o tehnologie care permite utilizarea în regim concurent a mai multor suprafeţe tactile, iar în prezent dezvolta tehnologii în domeniul virtualizării. În ultimii 10 ani cunoştinţele sale în domeniul IT s-au completat cu cele din domeniul comunicaţiilor electronice. In ultimii 3 ani a început să îsi dezvolte cunoștinţele în domeniul tehnologiilor de imprimare 3D și fabricație aditivă, domeniu pe care îl considera a avea cea mai spectaculoasă evoluţie din ultimii 20 de ani şi care ne va influenţa cel mai profund viaţa în anii care vin.
E doctor în matematică al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti, universitate în care lucreaza din anul 1990. Domeniile în care preda sunt: Astronomie, Astrofizică, Magnetohidrodinamică, Teoria relativității și cosmologie, Metode numerice, Arhitecturi de sisteme de calcul. Din anul 1996 reprezinta minoritatea armeană (Uniunea Armenilor din România) şi comunitatea IT&C din România în Parlament.