Princeton, Harvard, MIT. Romanul Mihai Manea, associate professor la Departamentul de Economie al Massachusetts Institute of Technology, e unul dintre putinii tineri profesori din mediul academic din strainatate care au toate aceste nume in CV. Vorbeste despre eleganta matematica si studiaza Teoria Jocurilor etern prezenta in economie, crede ca problema esentiala pe care o avem de rezolvat acasa in Romania e eradicare coruptiei si atrage atentia ca mediul academic si cercetarea au sanse reale de dezvoltare doar daca se combate impostura pe care acum inca o putem gasi prin salile si birourile universitatilor romanesti.

Mihai ManeaFoto: Hotnews

Despre acestea (plus vacante), Mihai Manea a vorbit pentru Hotnews, intr-o pauza de conferinta. Acesta a revenit in Romania pentru cateva zile, saptamana trecuta, pentru a preda cursuri de Teoria Jocurilor, la Conferinta Stiintifica Anuala a Economistilor Romani din Mediul Academic din Strainatate, gazduita de Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor din cadrul Universitatii Babes-Bolyai de la Cluj.

Rep: Cat de lung a fost drumul din Romania la MIT? Cum ajunge un roman la MIT?

Mihai Manea: Pentru mine, traseul a inceput cu olimpiada de matematica. Am fost pasionat de matematica inca de mic si aceasta pasiune s-a materializat in multe succese si satisfactii la olimpiade. De fapt, pregatirea mea pentru olimpiade era bazata pe pura placere si curiozitate, nu asa de mult pe ambitie. Apoi am aplicat la universitati din America si am ajuns la Princeton, dupa care a urmat un doctorat la Harvard.

Rep: Cand ai luat decizia de plecare?

Mihai Manea: In liceu am inceput sa ma gandesc ca ar fi mai bine sa studiez in America. Cand am inceput facultatea la Princeton, ma axam pe matematica si informatica. Mai tarziu, in anul II, am luat un curs de Teoria Jocurilor, care mi-a placut foarte mult si am decis sa schimb drumul, spre Economie. Cand esti admis la Princeton sau la alte scoli din liga aceasta, ajungi sa studiezi mai multe cursuri din afara domeniului in care vrei sa te specializezi. La inceput, am luat cursuri de economie ca sa satisfac aceste cerinte ale sistemului, apoi mi-am dat seama ca imi place mai mult decat as fi crezut.

Rep: Cum ai luat decizia de plecare din tara si de ce in America?

Mihai Manea: La acel moment credeam ca invatamantul superior din Romania lasa de dorit.

Rep: Adica te-a dezamagit sistemul de aici sau stiai ca cel de acolo e mult mai bun?

Mihai Manea: Amandoua aspectele sunt adevarate. Sistemul american e greu de egalat, iar cel din Romania a avut si inca are multe probleme fundamentale.

Rep: Ce te-a frapat in primul rand cand ai ajuns acolo, in ceea ce priveste diferentele dintre sisteme?

Mihai Manea: M-a uimit cat de multa atentie ai din partea profesorilor, cat de calificati si dedicati sunt. Pe de alta parte, au si expertiza foarte mare, iar faptul ca sunt implicati in cercetare la un nivel atat de inalt ii face sa fie si profesori foarte buni. La universitatile cele mai bune, cercetarea e partea cea mai importanta din ocupatia unui profesor. Desigur, asta are efecte pozitive si asupra predatului si asupra colaborarii cu studentii.

Rep: Ai ajuns in America studiind. Cum ai ajuns sa ramai in mediul academic? Cum au evoluat lucrurile acolo?

Mihai Manea: Dupa Princeton am aplicat pentru doctorat si am ales sa merg la Harvard. Cercetarea mea a fost apreciata, iar cand am terminat doctoratul am primit oferte pentru a continua ca profesor la MIT, Princeon, Stanford Business School, Yale, si University of Chicago.

Rep: De ce MIT?

Mihai Manea: Au fost mai multi factori de care am tinut cont, m-a interesat inclusiv cum sunt tratati profesorii la inceputul carierei. MIT e cunoscuta o scoala care are foarte mare grija de cei aflati la inceput de cariera. Si te uiti si la traiectoria oamenilor care au inceput cu un loc de munca la MIT. Pentru mine, si locatia a fost importanta, pentru ca am vrut sa fiu intr-un oras mare. Celelalte scoli sunt amplasate in orasele mai mici. Sunt foarte multumit de cum sunt tratat la MIT si de oportunitatile pe care le am.

Rep: Care e punctul de cariera in care te afli acum?

Mihai Manea: Sunt la MIT de sase ani si sunt acum Associate Professor, care e ultimul titlu inainte de cel de profesor plin. Anul acesta am evaluarea pentru promovare. La MIT e foarte greu sa obtii promovarea aceasta. Evaluarea e bazata in mare parte pe cercetarea publicata in jurnalele de Top 5, care sunt aproape impenetrabile. Cerintele pentru originalitatea si relevanta lucrarilor acceptate sunt extrem de riguroase.

Rep: Care sunt preocuparile tale in cercetare acum?

Mihai Manea: In ultimul timp am lucrat pe retele, m-a interesat negocierea pe piata, cu vanzatori si cumparatori, unde nu fiecare comerciant e conectat cu ceilalti. Intr-unul dintre articolele mele cele mai importante de pana acum am studiat care pozitii dintr-o retea au cea mai mare putere de negociere. Teoria mea demonstreaza ca puterea de negociere nu tine numai de numarul de conexiuni al fiecarui participant pe piata, dar depinde si de ce putere are fiecare din conexiuni.

Un alt articol al meu e despre intermediere. Adica: ai un vanzator si mai multi cumparatori, dar ei nu sunt conectati direct si exista mai multe rute pe care se pot crea legaturile. Acestea pot fi de lungimi diferite, cu mai multi sau mai putini intermediari, poti avea un intermediar care apartine tuturor rutelor. Si atunci intrebarea este - pe ce ruta au loc tranzactiile? Este interesant ca nu alegi intotdeauna cea mai scurta ruta de la vanzator la cumparator. Cateodata vrei sa mergi pe o ruta mai lunga din cauza ca exista mai multa competitie locala la fiecare punct si atunci un intermediar poate sa extraga mai mult profit, care in cele din urma produce cel mai mult profit pentru vanzatorul initial. Aceste concluzii sunt deduse din modele matematice complexe bazate pe teoria jocurilor.

Rep: Cum ai ajuns la aceste teme?

Mihai Manea: Cand am studiat matematica am apreciat teoria grafurilor. Si acestea mi se par niste intrebari economice importante, in general. In plus, aceste teme continua mult din preocuparile de matematica care mi-au placut. Si, in momentul de fata, in aceasta zona avem un domeniu foarte popular, care nu s-a studiat foarte mult. E ceva nou si foarte relevant. Si pentru mine e interesant si ce structuri matematice noi se pot descoperi.

Rep: Cand alegi un subiect de studiu, conteaza modelele care ti se par tie interesante sau temele actuale din economia reala?

Mihai Manea: Da, eleganta matematica e foarte importanta pentru mine. Dar conteaza desigur si importanta economica a rezultatelor. Chiar daca atunci cand creezi un model faci foarte multe presupuneri si simplificari, imi place ideea de a intelege anumite forte economice care se aplica in situatii generale.

Rep: Ce a schimbat criza in domeniul vostru? S-au schimbat preocuparile de studiu?

Mihai Manea: Da. Chiar si preocuparea pentru teoria retelelor e partial datorata crizei. Acolo, in economia reala de unde a izbucnit criza, functionau retele de banci, nu e o piata deschisa unde fiecare interactioneaza cu fiecare. Sunt anumiti jucatori mai mari care afecteaza sistemul, care produc pericole de contagiune financiara. Deci te intrebi: ce tipuri de retele ar fi utile pentru a reduce acest risc de contagiune? Si alte intrebari de tipul acesta.

Rep: Si ati gasit niste raspunsuri la aceste intrebari? Adica, pana la urma, care sunt lectiile crizei?

Mihai Manea: E un domeniu foarte complicat. Ai multe "noduri", care sunt bancile, si unele sunt conectate cu altele, au ajuns in anumite relatii cu altele. E o situatie foarte complexa. Ca in modelul meu de negociere in retele, nu exista o variabila simpla ca numarul de conexiuni al fiecarei banci care masoara totul. Conteaza reteaua integrala de interconexiuni.

Acum, la Cluj, am venit sa predau un curs aici pe Teoria Jocurilor. Am fost foarte entuziasmat sa am oportunitatea asta. E prima oara cand predau un curs, serios, in Romania. Si a fost foarte interesant! Printre participanti am avut elevi de liceu, studenti si doctoranzi la economie, cadre didactice din tara si strainatate. A fost o variatie foarte mare de participanti: de la "copii" la profesori de 50-60 de ani, iar provocarea a fost mare: sa ramana fiecare cu ceva.

Rep: De ce e important acum acest domeniu?

Mihai Manea: Este foarte important. Teoria Jocurilor e studiul interactiunilor strategice. Orice situatie economica poate fi interpretata ca un joc, in care fiecare participant are un anumit numar de actiuni, si satisfactia fiecaruia nu depinde numai de alegerea proprie, dar si de actiunile celorlalti. E pacat ca in Romania nu prea se preda asta. Pentru mine, e vorba si despre un mod de gandire, cred ca e folositor acest domeniu chiar si daca nu vrei sa faci cercetare in Economie. E interesant ca mod de gandire. Teoria jocurilor atinge o multime de aspecte: poate fi vorba despre cum te comporti intr-o negociere, cum te comporti intr-o interactiune repetata cu cineva, cum intelegi obiectivele celorlalti, cum poti sa intelegi ce ii motiveaza pe altii, cum poti sa anticipezi si sa motivezi alti actori relevanti, sa obtii ce doresti. Dar nu e intotdeaua neaparat ceva egoist si pragmatic, profitor, aici, in "joc", nu e vorba doar de cineva care isi urmareste, cinic, un scop personal. Sunt si jocuri cu o componenta altruista, cu situatii win-win.

Rep: Aplici ceva in viata reala din aceste teorii?

Mihai Manea: Da. Sunt multe situatii pe care le poti privi din aceasta perspectiva. Daca mergi la piata, trebuie sa negociezi un pret.

Rep: Asta o faci intuitiv. Dar pentru tine, care cunosti teorii si modele pe acest domeniu, e altfel? Chiar le aplici?

Mihai Manea: Da, imi afecteaza putin modelul, actiunile. Exista anumite principii care se aplica peste tot. Ce conteaza intr-o negociere? Sa para ca esti rabdator, ca nu te intereseaza sa obtii un acord imediat, ca ai optiunea sa renunti, sa cauti pe altcineva cu care sa negociezi. Iti face cineva o favoare, iti mai face una, ii faci si tu - iti dai seama in ce directie merg asteptarile. Toate lucrurile acestea pot fi intelese ca un joc. E o situatie de strategie, unde actionezi in timp si raspunzi la comportamentul celorlalti.

E adevarat ca lucrurile acestea functioneaza, pana la urma, destul de intuitiv. Cineva cu logica buna actioneaza rational, nu trebuie sa studiezi neaparat in profunzime acest subiect. Dar cu cat studiezi mai mult, cu atat vezi mai mult. Mie asta imi afecteaza gandirea pasiv, dar nu fac din orice o problema de matematica. Oamenii rationali si logici oricum folosesc deja din aceste principii. Cand am decis sa schimb directia de la matematica pura la teoria jocurilor asta a fost motivatia, de fapt: ma identificam cu tipul acesta de gandire.

Rep: Sunt jocuri in lumea economiei reale care te pasioneaza mai mult decat altele?

Mihai Manea: Totul e fascinant in economie. Pentru mine si piata financiara e foarte interesanta: sa vezi ce se intampla in fiecare zi, cum raspund preturile din piete la anumite informatii si tipul de negocieri politice care se intampla.

Rep: Apropo de negocieri politice. Din perspectiva celui care studiat teoria jocurilor, cum vezi negocierile si ceea ce s-a intamplat in ultima vreme in cazul Greciei, care a avut aici ca om-cheie un alt pasionat de teoria jocurilor (fostul ministru grec de finante, Varoufakis)?

Mihai Manea: Nu sunt expert in macroeconomie, dar acolo e o situatie foarte complicata, unde e clar ca trebuie sa se ia niste masuri de austeritate, daca grecii vor sa ramana in Uniune. Si oriunde e greu sa reformezi si sa aplici taieri de buget, sa micsorezi pensii si ajutoare sociale. Esti intre ciocan si nicovala. Asta e probabil o consecinta a politicilor foarte proaste din trecut. A fost o negociere foarte complicata.

Rep: Miscarile din aceasta negociere au explicatii in teoria jocurilor?

Mihai Manea: Da, grecii au folosit tot felul de strategii, au amenintat inclusiv ca o sa iasa din uniune. S-au folosit tot felul de tactici, de ambele parti. Dar e oricum dezamagitor ca Germania trebuie sa sprijine Uniunea Europeana, tot timpul, si sa actioneze inspre bail-out de fiecare data. Nu vrei sa fii in pozitia lor.

Rep: Cum se vede economia Europei? Asa cum ai sintetizat tu acum: Germania duce greul?

Mihai Manea: Asa vad eu situatia. Americanii sunt obisnuiti sa vada chestiuni de genul acesta in Europa, Grecia nici nu e prima tara care trece printr-o criza de genul acesta. Cred ca in multe cazuri e vorba de fapt de situatia in care ajung unele economii indisciplinate. E si cazul Romaniei, cu actualul guvern. E usor sa faci "daruri" cand nu le dai din "buzunarul" tau.

Rep: Asadar, la momentul in care e Romania acum, masuri de genul cresterilor de salarii si scaderilor de taxe la un asemenea nivel sunt masuri nesustenabile?

Mihai Manea: Pare foarte mult ca ceea ce se petrece e doar un joc politic foarte prost, al unor actori iresponsabili, care stiu ca nu vor avea de suportat consecintele din cauza ca nu vor mai fi la putere mult timp. Nu sunt interesele aliniate: interesele politicianului si cele ale tarii sunt complet diferite. Daca trece codul acesta fiscal, poate ca va creste putin economia, la inceput, dar apoi guvernantii isi vor da seama ca au datorii din ce in ce mai mari, care vor fi greu de suportat. Mi se pare un ultim act disperat de populism, un act absurd ale carui consecinte le-am suferi pe o perioada indelungata.

Rep: Cum vezi economia Romaniei in viitor? O sa fie mai bine, o sa fie mai rau...?

Mihai Manea: E o situatie foarte instabila aici, e foarte greu de prezis care va fi evolutia economica a tarii. Dar e nevoie neaparat de schimbare la nivel de guvern. Lucrurile depind foarte mult de cine va conduce in viitor.

Rep: Sunt niste lucruri care trebuie sa se intample acum in Romania pentru a se asigura stabilitatea?

Mihai Manea: Nu am urmarit indeaproape ce se intampla in Romania, dar deschid si eu televizorul si vad ca sunt 20 de stiri despre scandaluri de coruptie, unul dupa altul, de peste tot. Un procuror din Timisoara, un comisar in Constanta, un fost ministru. La rand: unul dupa altul. Asta e, in mod cert, problema noastra fundamentala.

Rep: Coruptia.

Mihai Manea: Da. Si se pare ca au inceput sa se faca pasi ca sa se rezolve..

Rep: Cat de mult conteaza contextul international economic pentru Romania?

Mihai Manea: Nu prea are legatura cu noi. Adica nu in ideea sa ne uitam la Grecia si sa zicem ca altii o duc si mai prost ca noi. Nu trebuie sa ne comparam cu codasii Uniunii. Sigur, contextul mondial ne va afecta intotdeauna la un nivel sau altul. Toate ne afecteaza si pe noi intr-o masura mai mare sau mai mica - depinde ce legaturi avem cu aceste tari, cat exportam, cat importam, cum e afectata rata de schimb, cum interactioneaza institutiile financiare, si asa mai departe. Institutii ca BNR sunt foarte atente la ceea ce se intampla in afara si la efectele acestor evenimente asupra Romaniei. Ei raspund cum pot in conditiile date. Dar sunt chestii separate pana la urma - fundamentele economiei romanesti si conexiunile acestea globale. Noi trebuie mai intai sa ne concentram pe probleme noastre interne fundamentale. Prioritate pentru noi ar trebui sa fie preocuparea de a crea un mediu economic in care sa poti sa cresti, sa ai o economie prospera. Toata coruptia asta care se intampla in tara are efecte foarte mari si asupra investitiilor din strainatate si asupra eficientei sistemului din interior.

Romanii sunt muncitori si competenti. Dar asta nu e suficient daca resursele publice sunt alocate ineficient din cauza mitelor, daca resurse importante, fonduri importante sunt alocate gresit, ineficient, daca ne concentram pe a schimba stalpii si bordurile inainte sa facem lucruri mai importante, cum ar fi scoli mai bune, daca resursele, in general, sunt alocate gresit, pe tot felul de interese politice si prin contracte ilegale. Toate aceste lucruri au reverberatii asupra intregii economii. Sunt companii mici, in mare parte independente de ceea ce se intampla in jur, care au succes. In Romania, idealul pentru o companie pare sa fie situatia de a avea cat mai putin de-a face cu statul. Un astfel de mediu nu duce la progres economic. Si sunt multe corporatii care nu vor sa faca afaceri in modul in care se fac acum, nu pot sa contribuie la ilegalitati. In astfel de conditii, Romania nu creste cum ar trebui sa creasca, la potentialul pe care il are. Asta desi are muncitori dedicati si talentati.

Rep: De unde vor veni marile probleme care ar putea aparea in economia mondiala?

Mihai Manea: E foarte greu de prezis. Eu sunt un optimist si de obicei ma uit la povestile de succes. Sunt foarte multe zone care cresc acum foarte bine, spre exemplu in America de Sud si Asia. Coruptia e o problema destabilizatoare in foarte multe tari, inclusiv in Romania, dar si in tari din Asia. Rusia e mereu o problema, chiar daca mai mult pe plan politic decat economic.

Rep: Vezi posibile colaborari cu Romania?

Mihai Manea: Conferinta aceasta care i-a reunit pe economistii romani din afara tarii a fost un succes si anul trecut si acum. E incredibil ca avem atat de multi romani raspanditi in toate colturile lumii, romani care fac cercetare la un nivel atat de inalt! E vorba de un schimb de experienta pentru noi toti, util mai ales pentru colegii nostri din tara. Ar fi o idee buna sa se extinda conceptul acesta in toate domeniile. Multi oameni din Romania, chiar cadre universitare, nu cred ca inteleg ce inseamna cercetarea. Sunt multi impostori! E ceva contagios. Puterea exemplului ar putea functiona. Au venit aici mai mult oameni tineri, care de fapt stiu cum se face cercetare, care au experienta in strainatate - ei au idei si vor schimbare, dar schimbarea vine incet.

Si apoi mai sunt relicvele sistemului care nu neaparat ca nu stiu ce ar trebui facut, dar isi dau seama ca nu lucreaza la nivelul acela, la care ar trebui, si atunci isi inchid urechile. Din ceea ce am auzit si de la colegii de aici, evaluarea cercetarii e foarte foarte gresita, cu un sistem de punctaje pentru articole care nu reflecta valoarea lucrarii. O lucrare publicata intr-un jurnal care nu apare in niciun fel de ranking, care nu are nimic nou, original e evaluata la fel ca una publicata intr-un jurnal serios, care aduce idei noi. Schimbarea trebuie sa vina de la varf si nu cred ca exista destul interes deocamdata sa se faca schimbarile necesare.

Rep: Ne asteptam deci sa plece in continuare tinerii din Romania....?

Mihai Manea: Sunt si unii care se intorc si au integritate si vor sa faca cercetare si fac, doar ca trebuie sa se lupte cu foarte multe obstacole. In America nu avem problema asta. Pentru mine, singura grija este cercetarea. Nu trebuie sa ma lupt cu nimic, nu e nicio birocratie, totul este cinstit, totul este evaluat impartial. E un sistem bine pus la punct, cu suportul care e necesar. Spre exemplu, noi predam foarte putin. Avem 2-3 cursuri pe an, ca sa ne putem concenta pe cercetare. In Romania inca trebuie sa si predai mult si sa te confrunti cu un mediu lipsit de etica si cu evaluari care se pare ca nu sunt bine concepute, intentionat. Sunt piedici care avantajeaza niste impostori, la un moment dat. Sunt oameni care, din interese personale, nu vor schimbarea.

Nu sunt chiar atat de pesimist cum poate parea. Trebuie spus ca si aici se intampla lucruri bune. Exista universitati si oameni cu care interactionez care inteleg modelul din strainatate si care se lupta sa ajunga mai aproape de standardele internationale in ceea ce priveste cercetarea. Exista deschidere foarte mare uneori, dar ea variaza de la scoala la scoala, iar UBB cred ca e un exemplu foarte bun. Dar aici exista tineri de 30 de ani cu cercetari extraordinare, dar si personaje care nici nu stiu ce vorbesc si predau acelasi curs de 20 de ani. Asta nu creeaza un mediu ideal, nu incurajeaza talentul si performanta. Nu sunt chiar asa de negativ cum poate parea, doar ca trebuie spus ca suntem la inceput de drum. Conferinta aceasta de la Cluj de exemplu e un pas extraordinar inainte si faptul ca ne intalnim, ca atragem romani care la un moment dat au pierdut speranta in cercetarea din tara e spre bine.

Rep: Ce altceva mai face un cercetator? Cerceteaza tot timpul?

Mihai Manea: Eu calatoresc foarte mult. In ianuarie am facut un traseu mai lung, am fost in Singapore, Japonia, Taiwan si Thailanda. In primele trei tari mi-am prezentat cercetarea la universitati, desi am si explorat ca turist putin, iar in Thailanda a fost vacanta pura. Am fost foarte fascinat de Japonia si Thailanda. Te mai bucuri si de viata, e nevoie de vacanta cateodata. E bine sa iei pauza, sa te deconectezi. Eu nu cred ca esti mai bun daca stai la birou 12 ore in fiecare zi. Cercetarea nu se face ca la o fabrica. Uneori iti vine inspiratia, alteori nu iti vine, te plimbi, te intorci, te gandesti din alt unghi la o problema. Sunt probleme la care te gandesti un an sau doi. Nu ar fi nici productiv, nici sanatos sa lucrezi incontinuu.