"In conditiile in care masurile in domeniul fiscal-bugetar determina o reconfigurare a conduitei politicii monetare, aceasta schimbare trebuie explicata publicului larg si aceasta comunicare publica este o obligatie asumata de catre bancile centrale", scrie pe blogul BNR Mirela Roman, directorul Directiei Comunicare din BNR, referitor la iesirile publice ale Guvernatorului pe teme fiscale. "Bancile centrale trebuie sa comunice public modul in care isi utilizeaza instrumentele pentru indeplinirea obiectivelor definite prin lege: fie stabilitatea preturilor sau a cursului de schimb, fie asigurarea cresterii economice si a locurilor de munca. De ce s-ar aventura bancile centrale sa 'interfereze' in comunicarea lor publica pe alte subiecte, de exemplu pe teme fiscal-bugetare a caror responsabilitate tine de resortul altor autoritati publice - guverne sau parlamente?", mai spune Mirela Roman.
Mai multi economisti au exprimat puncte de vedere potrivit carora coordonatorului politicii monetare nu ii este ingaduit sa solicite sau sa primeasca instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă instituţie sau autoritate (art. 3 alin 1 din Statut).
Mirela Roman, fost corespondent local pe zona economică al agenţiei Reuters în perioada 1994 - 2005, scrie ca atunci cand se discuta de politici macroeconomice publicul este oarecum familiarizat, nu in mod necesar si pe deplin cunoscator, in ceea ce priveste cel putin doua: politica monetara si politica fiscal-bugetara. Mai simplu: dobanda, curs, taxe si banii de cheltuit de la buget.
"Pentru economistii rationali, dar si pentru publicul doritor de informatii pertinente este cert ca masurile fiscal-bugetare influenteaza mediul economic in care bancile centrale opereaza. Modificarea impozitarii indirecte afecteaza in mod direct preturile de consum - a se vedea efectele majorarii sau scaderii TVA - iar politicile fiscal-bugetare laxe a la longue erodeaza sustenabilitatea finantelor publice, determinand cresterea asteptarilor inflationiste. In aceeasi nota, politica fiscal-bugetara poate stimula cresterea economica durabila doar daca genereaza o imbunatatire substantiala a productivitatii si investitiilor.
Ce legatura are asta cu modul in care bancile centrale comunica? De ce vorbesc ele despre subiecte care sunt treaba altora? Si pentru cine transmit ele asemenea informatii, de regula putin digerabile in absenta unor cunostinte solide, fundamentale despre economie.
Numeroase studii despre comunicarea bancilor centrale s-au axat pe modul in care acestea transmit si evalueaza mesajele legate de politicile proprii. Audienta, tinta principala a acestor mesaje sunt pietele financiare, urmate de comunitatile bancare, de afaceri, decidentii din alte institutii publice, mediul academic si desigur, nu in ultimul rand publicul larg, cu sprijinul mass media.
Recent insa cercetarile in domeniu au fost extinse si asupra modului in care bancile centrale comunica despre alte politici, in mod special, a modului in care sunt livrate mesajele centrate pe masurile in vederea asigurarii stabilitatii financiare sau despre politicile si masurile fiscal-bugetare.
In conditiile in care masurile in domeniul fiscal-bugetar determina o reconfigurare a conduitei politicii monetare, aceasta schimbare trebuie explicata publicului larg si aceasta comunicare publica este o obligatie asumata de catre bancile centrale.
In acelasi timp insa bancile centrale pot exprima opinii privind o anume pozitionare in viitor a politicilor fiscal-bugetare in dorinta de a furniza autoritatilor responsabile o evaluare pertinenta si completa a conditiilor necesare pentru asigurarea sustenabilitatii finantelor publice si mai ales a unui cadru macroeconomic stabil pe termen mediu si lung. Fara acest cadru macroeconomic stabil masurile de politica monetara pot fi cartuse trase in aer si nu de putine ori acestea se intorc impotriva", mai spune Mirela Roman
Un studiu publicat in septembrie 2012 releva ca marile banci centrale din lume, in mod special BCE, utilizeaza in comunicarile publice referiri frecvente la cadrul ori la politicile fiscal-bugetare, inclusiv sub forma unor "apeluri" adresate autoritatilor responsabile pentru abordari prudente sau cu privire la implementarea anumitor masuri prin prisma impactului acestora asupra stabilitatii macroeconomice.
De ce ni se pare straniu sau invaziv faptul ca si BNR comunica despre aceste aspecte, indeosebi atunci cand derapajele, inclusiv cele din discursul public, tind sa devina o regula?
Studiul evidentiaza faptul ca intensitatea mesajelor din partea bancilor centrale despre politicile fiscal-bugetare a sporit dupa izbucnirea crizei financiare globale in 2008. Cresterea deficitelor bugetare si a datoriei publice au determinat FED, BCE, BoJ, BoE sau chiar si cea mai veche banca centrala din lume - Banca Suediei, sa isi accentueze mesajele despre politicile fiscal-bugetare.
De ce? Asa cum am mentionat anterior, asumarea unei transparente sporite in ceea ce priveste politica monetara impune explicarea contextului in care aceasta se desfasoara: socuri dezinflationiste sau inflationiste, fiscale, conjuncturi regionale sau globale etc.
Mesajele BNR, atat cele scrise cat si cele verbale pe aceste tematici, au avut un parcurs similar, daca dorim cu adevarat sa ni le reamintim si sa le evaluam obiectiv, fara interese partizane sau incarcati de viziuni doctrinare.
"Nu suntem foarte diferiti, cu siguranta, insa suntem mai vulnerabili cand vine vorba despre denaturarea unor dezbateri rationale, dialog si informatie corecta si pertinenta", conchide Mirela Roman.
3
0
