Radu e unul dintre sutele de mii de someri din statisticile oficiale, dar care in realitate nu se omoara sa-si caute un loc de munca. Se pricepe cel mai bine la tamplarie, dar de cand a ramas somer "s-a specializat" si pune mai nou si acoperisuri. In localitatea damboviteana in care locuieste, comenzile nu vin zilnic, dar una pe luna tot prinde. Saptamana trecuta a fost "tocmit" pentru a pune un acoperis, el ramanand cu 4.000 de lei in mana, bani curati. "Sa muncesc ca vanzator pe 1300 de lei? Nu, mersi. Am un prieten caruia patronul i-a facut din pix un gol in casa de a trebuit omul sa aduca bani de acasa", spune Radu. Situatia lui Radu o intalniti in toata tara.

Relatia dintre ponderea in PIB a cheltuielilor publice de pe piata muncii si ponderea somajului pe termen lungFoto: Hotnews

Recent, Pro TV transmitea un reportaj in care aratau cum fermierii din Iasi cautau lucratori zilieri, dar somerii preferau sa stea acasa. Miercuri, Institutul National de Statistica a anuntat ca avem o rata a somajului stationara la 6.8% si un numar in scadere de someri- 626.000. Ce spun, indirect, acestea?

In esenta, cmunicatul de miercuri al Statisticii spune ca avem 626.000 de someri si o rata a somajului (in formă ajustată sezonier) de 6,8%, nivel identic atât cu cel din luna precedentă, cât şi cu cel înregistrat în luna august 2014.

Numărul şomerilor e în scădere atât faţă de luna precedentă (630.000 persoane) cât şi faţă de aceeaşi lună a anului anterior (627.000 persoane).

  • Cat pierde economia din cauza somajului?

In medie, un adult cheltuie 811 lei/luna, potrivit datelor Statisticii, in vreme ce un somer aloca pentru cheltuieli 505 de lei lunar. Diferenta/somer este de 306 lei pe luna. Intr-un an se strang 3672 de lei/somer/an, bani care nu intra in economie. Intrucat avem 615.000 someri, asta inseamna peste o jumatate de miliard de euro anual care nu intra in consum in fiecare an.

Sase lucruri despre someri pe care probabil ca nu le stiai:

  • Potrivit datelor INS, un somer din doi este sarac, barbatii someri avand situatia cea mai grea, comparativ cu femeile aflate in somaj (rata saraciei este de 56,7% la barbati fata de 39,0% la femei).
  • Somerii din Uniunea Europeana se afla sub pragul saraciei in proportie de 46,9%. Peste acest nivel relativ se plaseaza somerii din Malta, Bulgaria, Ungaria, Luxemburg, Romania, Marea Britanie, Letonia, Lituania, Estonia, Germania. Cele mai scazute rate de saracie se inregistreaza pentru somerii din Danemarca, Cipru, Olanda, Belgia, Irlanda, Franta si Porugalia. Saracia reprezinta un fenomen mai frecvent intalnit in randurile pensionarilor din Cipru (29,0%), Bulgaria (26,2%), Lituania (20,8%) si Estonia (19,6%). Rate de saracie mici se inregistreaza in Ungaria (5,2%), Luxemburg (5,3 %), Olanda (5,5%), Cehia (6,4%) si Slovacia (7,7%).
  • Cea mai mare parte a gospodariilor de someri sunt formate din trei si patru persoane
  • Daca se au in vedere veniturile medii alefamiliilor grupate dupa statutul ocupational al capului familiei,  cele mai mici venituri (1717,1 lei lunar) le-au avut gospodariile de someri (cu 31,3% mai mici decat cele medii).
  • Ponderea gospodariilor care au facut imprumuturi de la rude, prieteni sau alte persoane a fost de 12,8% in cazul gospodariilor de someri, iar a celor care au avut nevoie de ajutoare financiare, fara obligatia de restituire, de la rude, prieteni sau alte persoane a fost de 29,3% in cazul gospodariilor de someri.
  • Ca durata, cei mai multi petrec 1-2 luni in somaj, urmati de cei care stau trasi pe dreapta intre 12-17 luni, aproape egali cu somerii care nu isi gasesc de lucru cel putin doi ani. Solutia? Ar trebui sa vina din partea Ministerului Educatiei (prin adaptarea la cererea de pe piata muncii) si din partea Ministerului Muncii (prin flexibilizarea pietei muncii). Dar nu vine.

De ce sunt cei mai multi someri tineri? Simplu: tocmai pentru ca sunt tineri

Faptul ca avem un somaj ridicat in randul tinerilor nu ar trebui sa fie o noutate. Nu criza care a inceput la noi in 2008 a facut ca cei mai multi someri sa fie din randul tinerilor ci tocmai faptul ca sunt tineri. Mai exact, ca angajatorii prefera sa angajeze pe locurile de munca pe la care le ofera persoane cu experienta si abilitati bine slefuite, pe care le obtii dupa ani buni de experienta. Un al doilea motiv este necorelarea sistemului de invatamant cu piata muncii.

Cele trei capcane de pe piata muncii

Capcana somajului - sau taxarea implicita a somerilor care care ajung sa re-ocupe un loc de munca - masoara partea suplimentara a salariului brut care este redusa prin intermediul taxarii si, respectiv, renuntarii la beneficiile sociale pe care le primea anterior angajarii (cum sunt cele de somaj, asistenta sociala, beneficii pentru locuinta). Capcana arata ca, daca modificarea venitului este mica, efectul de descurajare a muncii este unul ridicat. Termenul este folosit si pentru a face referire la situatia in care beneficiile sociale alocate unui somer si familiei acestuia sunt ridicate comparativ cu castigurile care le-ar putea avea daca acesta ar fi angajat. Chiar daca decizia de a ocupa sau nu un loc de munca este una individuala - care depinde de mai multi factori, nu doar de rentabilitatea locului de munca - oferirea unor beneficii sociale generoase poate contribui la stimularea indivizilor in directia dependentei de sistemul de protectie sociala.

Capcana inactivitatii - sau taxarea implicita a revenirii unei persoane la un loc de munca - masoara partea suplimentara a salariului brut care este redusa prin taxare in cazul in care o persoana inactiva (care nu primeste beneficii de somaj, dar care este eligibila pentru beneficii de asistenta sociala alocate prin testarea mijloacelor) ocupa un loc de munca. Cu alte cuvinte, acest indicator masoara stimulentele financiare de care beneficiaza un individ pentru a trece de la statutul de "inactiv" si beneficiar de asistenta sociala la cel de persoana angajata. Capacana inactivitatii este similara capcanei somajului cu exceptia ca aceasta se aplica persoanelor care nu primesc beneficii de somaj. Pentru acesti indivizi inactivi, o situatie in care ocuparea unui loc de munca nu este rentabila poate fi justificata de primirea unui venit minim garantat de stat sau primirea altor beneficii sociale (ajutoare pentru incalzirea locuintei, subventii pentru transport, etc.) la care ar renunta daca ar deveni salariat. In plus, sistemul de taxare poate avea de asemenea un efect descurajator important, care poate fi relevant in special pentru partenerii sau sotiile celor care se angajeaza: daca veniturile acestora sunt taxate globalizat, la nivel de familie, atunci orice potentiale castiguri suplimentare ale partenerului - care in prezent este inactiv - pot conduce la aplicarea unei rate mai ridicate de taxare la nivel de familie si, astfel, pot reduce castigul net din munca.

Capcana salariului redus. E definita drept acea rata la care are loc o majorare a taxarii si o renuntare la beneficii sociale ca urmare a unei cresteri usoare a castigurilor datorate unei imbunatatiri a productivitatii muncii si/sau a cresterii timpului de lucru. Capcana salariului redus nu are in vedere tranzitia catre ocuparea unui loc de munca ci consecintele financiare ale deciziei unui individ de a-si majora efortul depus (orele de lucru sau productivitatea muncii), acesta ocupand deja un loc de munca dar obtinand un salariu redus. Altfel spus, capcana se refera la situatia in care o majorare a castigurilor brute din munca nu se traduce si intr-o crestere a venitului net pentru un angajat. Aceasta poate fi relevanta si pentru situatiile in care un individ poate fi motivat sa treaca de la un contract de munca atipic (part-time sau pe perioada determinata) la unul full-time, pe perioada de lucru nedeterminata; sau sa participe la programe de pregatire profesionala si de invatare pe tot parcursul vietii, in urma carora sa obtina un loc de munca mai bine platit.

Mai e si problema relatiei dintre ceea ce cere piata si ce ofera scolile. An de an, de pe bancile facultatilor ies tot mai multi absolventi. Partea proasta este aceea ca specializarile pe care ei le termina sunt in zone in care fie somajul e ridicat, fie salariile sunt mici. Detalii, in graficul de mai jos.

Contextul european al pietei muncii

In UE, prin alocarea unor fonduri suplimentare pentru politici privind piata muncii, in special pentru masuri active, statele reusesc sa aiba o pondere a somajului pe termen lung (unde sunt luati in considerare indivizii care sunt in somaj de o perioada mai mare de 12 luni) in totalul somerilor mai redusa. Tari ca Danemarca, Suedia sau Finlanda, care au o pondere semnificativa a cheltuielilor cu politicile privind piata muncii in PIB, inregistreaza si unele dintre cele mai scazute rate ale somerilor pe termen lung. In cazul Spaniei si Irlandei se observa ca, chiar daca aloca o pondere similara Danemarcei pentru cheltuielile privind piata muncii (peste 3,5% din PIB), ponderea somerilor pe termen lung in totalul somerilor este una extrem de mare (peste 50%), comparativ cu Danemarca unde nivelul acesteia este la jumatate. O explicatie plauzibila pentru acest lucru poate fi faptul ca, in perioada pre-criza, Spania si Irlanda au avut o expansiune puternica a sectorului imobiliar si, mai ales, a sectorului constructiilor. Dupa resimtirea efectelor crizei financiare si colapsul acestor sectoare dupa anul 2008, capacitatea angajatilor de a se recalifica si de a-si gasi un alt loc de munca, alaturi de recesiunea severa, crizele bancare si diminuarea consumului din aceste state au condus la o persistenta semnificativa a somajului si la cresterea atat a somajului ciclic cat si a celui structural.