​Salariul e doar ca sa te deranjezi sa te duci la munca. Primele sunt ca sa te apuci de treaba

Miercuri, 2 decembrie 2015, 9:48 Economie | Finanţe & Bănci

De mai bine de jumatate de an ma straduiesc sa incep un proiect relativ simplu, impreuna cu o institutie de stat. Tot de jumatate de an, directorul lor imi spune zi de zi ca stii, la salariile pe care le au copiii acestia nu pot sa le cer mai mult… Ca sa fiu mai clar, e un proiect pe care unul singur dintre copiii aceia, si inca nu cel mai destept dintre ei, il poate porni si face sa mearga daca ar munci trei sau patru zile. Si, din cate am observat eu, nu le cere nici macar sa stea opt ore la birou de banii acestia, stau vreo sase sau sapte, cel mult, iar pauza de masa e socotita indatorire sfanta de serviciu, in folosul tarii, ca in orice alt ungher bugetar din tara asta, evident!, scrie George Butunoiu pe blogul lui.


Copiii primesc o leafa de vreo 1,600 de lei pe luna, insa vorbele acestea sunt repetate mai peste tot la stat, indiferent de cifrele care sunt vehiculate. Si sa nu credeti ca in firmele private nu auzi asta… Se aude, chiar daca mai in soapta. Oricum, poti citi cu usurinta in ochii oamenilor, cand nu o spun cu vorbe clare.

Fiindca salariile nu sunt ca in Germania sau ca in olanda, aproape nimeni nu se simte obligat sa munceasca sustinut si constiincios ca nemtii sau ca olandezii. Salariile sunt mici in Romania, si cu asta toti se cred la adapost de orice responsabilitate, incepand cu guvernantii de sus de tot, cel mai de sus, pana jos-jos. Cei mai multi o si spun raspicat le televizor, cand ajung acolo.

Cand ati acceptat postul si salariul propus, se subintelege ca v-ati dat cuvantul ca va veti face jobul cat de bine se poate si cu toata constiinciozitatea. Fiindca, altfel, l-ati fi refuzat, sau ati fi cerut un salariu mai mare. Gresesc eu, cumva?

Dar cand scriu ca oricine are un job trebuie sa se simta obligat, si legal si moral, sa lucreze cat de bine poate, sustinut si constiincios, INDIFERENT de salariul pe care il primeste, ca saracia si greutatile, fie ele conjuncturale sau permanente nu sunt motiv de munca in dorul lelii, lumea zice ca sunt un ciudat si un vuiet de injuraturi si de amenintari se porneste instantaneu.

Nu, dombutunoiu, salaru e doar ca sa te duci de acasa pan la birou, sa-ti pui curul pe scaun, ca sa te apuci serios de treaba tresa te motiveze. Ca sa te duci tresa fii platit, dar ca sa dai tot din tine tresa fii rasplatit, dombutunoiu…

Salariul nu e factor motivational in Romania, sa fie bine inteles!

Am pus si eu un anunt, cautam un redactor cultural pentru unul dintre proiectele mele. Am primit un potop de CV-uri, toate de la stat, si toti, fara exceptie, incercand sa ma convinga ca vor face ce tot le dau sa faca in timpul zilei, adica… intelegeti ce freau sa spun. Stiti, sefu ne intelege, la salaru asta…

Deci, dati-ne salariile pe care le meritam, si sa vedeti apoi cum ne punem noi pe treaba… Ba nu, puneti-va mai intai pe treaba, si veti vedea dupa aceea ce salarii mari o sa primiti… Si acest dialog social acesta va continua, cel putin cat voi mai trai eu de acum inainte.

Citeste intrebarea din final si comenteaza pe bogul lui George Butunoiu