Acordul lui Cameron cu UE e departe de ceea ce a promis, el (acest acord) reprezentand de fapt acceptarea formala a unei Europe pe doua niveluri. Populistii din alte parti cer deja propriile referendumuri. Pana in octombrie, Cameron si Merkel ar putea fi istorie, iar steaua lui Le Pen sa rasara . Acestea ar fi doar cateva din concluziile lui Steen Jakobsen, Economist Sef alSaxo Bank
Weekendul trecut, primul ministru britanic David Cameron a obtinut un acord cu Europa, dar un acord care este departe de ambitia cu care s-a lansat in asa-numitul "discurs Bloomberg" in 2013: "repatrierea puterii" si reforma "fundamentala", scrie el intr-un text transmis HotNews.ro
Ceea ce a obtinut, in cuvintele lui Simon Nixon de la The Wall Street Journal, a fost: "Primul ministru s-a gasit, la orele mici ale diminetii de vineri, mizand 70 de ani de politica externa britanica pe asigurarea drepturilor de a discrimina impotriva muncitorilor polonezi expatriati". Mai mult, acordul a fost vazut la Bruxelles ca oferind prea mult si, desigur, de catre eurosceptici si o mare parte a presei ca fiind prea putin.
Cu toate acestea, riscul politic mai mare este ceea ce Wolfgang Munchau de la Financial Times afirma chiar in acest titlu: "Concesiunea creeaza o Europa pe doua niveluri". "Aceasta e o scutire formala de la telul unei uniuni din ce in ce mai stranse", scrie el, si subliniaza ce nu este: o derogare, o scutire sau o dispensa, asa cum au fost numite in trecut multe dintre aceste procese de catre UE ... este acceptarea unei Europe pe doua niveluri, ceea ce nu a reprezentat niciodata scopul sau intentia.
- INAUNTRU sau AFARA
Exista o parere cu care toata lumea e de acord, aceea ca in doua saptamani nimeni nu-si va mai aminti sau intelege acordul, caci e prea complicat si fara schimbari cu adevarat fundamentale, dar si ca campania va fi dusa pe ￢Inauntru sau Afara", iar Cameron este un militant indeajuns de puternic pentru a schimba ceva pe fondul unui viitor nesigur, al posibilelor pierderi de locuri de munca etc.
Daca va pierde, isi va pierde si mandatul (desi el sustine ca va ramane￢): 50% dintre membrii Parlamentului sunt deja aliniati cu un NU, si va fi foarte dificil pentru el sa-i conduca pe Conservatori dupa un NU, mai ales ca mereu ambitiosul Boris Johnson a trecut la tabara "Afara" in ultimul moment (miscare strategica sau convingere?).
Cameron are si sustinerea companiilor importante si 50 din 100 de CEO FTSE au semnat pentru Cameron si campania de a ramane in UE fie in nume propriu sau din pozitia de directori executivi ai unor companii. Ziua de 23 iunie va fi o mare provocare nu doar pentru Marea Britanie, ci si pentru Europa.
Ma indoiesc ca pietele vor gasi vreo consolare in sondajele de opinie sau chiar in retorica lui Cameron sau a UE. Faptul ca Cameron nu a facut aproape nicio reforma nu va conta pe 23 iunie " ceea ce va conta este modul in care UE incearca sa "convinga" si cum isi va prezenta agenda populista tabara "Afara". Auzim deja voci populiste cu experienta cum ar fi Marine Le Pen si Geert Wilders din Olanda vorbind despre "nevoia ca ei sa voteze asupra UE".
- Politica pe placi tectonice
Daca Marea Britanie chiar voteaza NU, atunci argumentul pentru o Uniune Europeana va cadea - indepartarea de legea comuna si tratamentul egal a fost in vazul tuturor. In Grecia, an dupa an incalcari ale criteriilor de la Maastricht, uniunea bancara, actiunea BCE etc. Momentul propus, iunie, este foarte prost pentru Europa, caci Banca Centrala Europeana va fi cuprinsa complet de panica in legatura cu inflatia ce demareaza, refugiatii vor sosi la granite, iar Angela Merkel a Germaniei este in acest moment in cea mai slaba pozitie din toata cariera ei de cancelar.
In cel mai rau caz, in octombrie 2016 Merkel si Cameron nu vor mai fi la putere, Marine Le Pen va conduce sondajele electorale din Franta, iar Europa se va izola.
Nu este scopul meu preferat, nici speranta mea, dar placile tectonice ale politicii europene iau viteza, iar deceniile de non-reforma si neconformitate se intorc cu varf si indesat.
Cu toate acestea, in mare ma indoiesc ca Marea Britanie va sfarsi prin a renunta. Istoria are tendinta sa nu favorizeze nicio schimbare in genul acesta de voturi, dar, in mod clar, pe masura ce situatia refugiatilor va deveni o chestiune din ce in ce mai importanta, atentia ar putea fi directionata catre ceva complet diferit pana in iunie, creandu-se, astfel, o iesire "naturala" pentru Marea Britanie.
Comertul traditional si Wall Street-ul resping schimbarea, dar suntem pe cale de a fi martorii celor mai mari schimbari din viata mea ￢ chiar si eu sunt putin preocupat. Nu prea vad multe rezultate bune din asta.
1
1
