Eugen Radulescu, BNR: Darea in plata- mai mult rau decat bine
In realitate, BNR este preocupata numai si numai de stabilitatea sistemului financiar al Romaniei, al carui rol in continuarea dezvoltarii tarii este covarsitor. Aceasta asertiune a fost facuta inca de la inceput de reprezentantii Bancii, numai ca, in mod eronat, notiunea de stabilitate a sistemului financiar a fost asociata doar cu pierderile potentiale pe care le-ar inregistra bancile din aplicarea acestei legi.
Dupa parerea mea, aceste pierderi, desi vor exista si ar putea atrage slabirea suplimentara a unor verigi mai slabe ale sistemului, nu reprezinta nici pe departe principala problema pe care o ridica aceasta lege. Iar acesta problema este ca, in forma initiala, legea incalca flagrant principii de drept care s-au nascut cu sute, daca nu chiar mii de ani in urma, principii pe care se bazeaza insasi fibra juridica a sistemelor de drept din economiile de piata. Practic, legea intervine in contracte incheiate intre parti pentru a schimba in mod arbitrar, de multe ori absolut fara justificare, obiectul contractului in favoarea uneia dintre parti si fara ca cealalta sa aiba posibilitatea de a face ceva in aceasta privinta.
Aceasta prevedere este de o gravitate exceptionala. Ea da practic peste cap un intreg sistem juridic, reprezentand o reglementare fara precedent in lume, dar care devine prin ea insasi un precedent care arunca in derizoriu intreaga logica a sistemului juridic din tara noastra. Daca aceasta lege se va aplica in aceasta forma, ar insemna la limita ca orice contract incheiat intre doua parti poate fi schimbat dupa doi, trei sau zece ani, prin decizia unei terte parti.
Trebuie precizat foarte clar. In forma initiala, legea incalca brutal Codul Comercial, Codul Civil, legile bancare si multe alte reglementari care formeaza baza juridica a unui stat de drept. Implicatiile ar putea fi de-a dreptul devastatoare. Si aceasta explica pozitia publica foarte transanta a Bancii Nationale. BNR nu apara bancile; BNR apara fundamentele economico-financiare ale statului de drept si stabilitatea financiara a tarii. Sunt lucruri care depasesc cu mult problema celor cateva miliarde de lei pe care ar putea sa le piarda bancile din aplicarea legii.
In primul rand, tara ar fi considerata instabila din punct de vedere legislativ, cu un sistem juridic care incalca proprietatea. Aflata intr-o situatie oarecum similara, Polonia a fost declasata prompt cu o treapta de agentiile de rating international, care au citat drept cauza principala exact instabilitatea legislativa a tarii. Acest fapt va antrena cu siguranta o crestere a costului finantarii externe a datoriei Poloniei si, probabil, o scadere a investitiilor straine. In cazul Romaniei, o scadere cu o treapta a calificativului de tara ar fi cu mult mai grava:
Pe de o parte, cresterea semnificativa a deficitului public prevazuta in bugetul pe acest an antreneaza nevoi mai mari de finantare externa, care s-ar suprapune cresterii costului acestei finantari. Calculele estimeaza costul suplimentar la cel putin 600 milioane de lei anual. Ar fi chiar interesant daca cei responsabili cu aceasta situatie ar vitupera impotriva conspiratiei internationale impotriva tarisoarei noastre, desi de fapt "conspiratia" a fost realizata de fix doua persoane, din care un membru al Parlamentului. Or face ei parte dintr-o conspiratie impotriva Romaniei?
Pe de alta parte, scaderea cu o treapta a ratingului de tara ne-ar cobori din zona "investment grade" in aceea ¬nerecomandata pentru investitii¬, ceea ce inrautateste intr-o masura mult mai severa conditiile de finantare in cazul Romaniei decat in cel al Poloniei, tara care ramane confortabil in zona "investment grade".
In al doilea rand, legea care pretinde, in preambul, nici mai mult nici mai putin ca ¬reprezinta o transpunere in legislatia romaneasca a Directivei UE 17/2014¬, in realitate nu aplica nimic din aceasta directiva, ba chiar o contrazice in mod flagrant. In mod special, prevederea cu privire la darea in plata, care s-ar putea aplica si contractelor incheiate cu multi ani in urma, este prevazuta in directiva numai pentru contractele incheiate incepand din martie 2016, iar aceasta este tratata doar drept o posibilitate, nicidecum o obligatie. Aceasta si alte prevederi ale legii vor declansa procedura de infringement impotriva tarii noastre, cu tot cortegiul de implicatii negative pe care aceasta procedura le atrage.
In al treilea rand, aplicarea legii in cazul creditelor din programul Prima Casa reprezinta de facto o anulare a garantiei statului pentru aceste credite. Indiferent daca va exista sau nu vreun credit din programul Prima Casa pentru care sa fie aplicate prevederile acestei legi (in acest moment numai 0,04% din creditele Prima Casa au intarzieri la plata mai mari de 90 de zile) posibilitatea legala de a anula garantia statului reprezinta un fapt de o gravitate exceptionala, cu implicatii greu de calculat in privinta urmarilor asupra investitiilor straine si a accesului Romaniei la piata financiara internationala. Economia de piata se bazeaza pe un set de reguli care pur si simplu nu pot fi incalcate fara a atrage implicatii dintre cele mai severe impotriva celui care le incalca. Din aceasta perspectiva, includerea creditelor din programul Prima Casa in aceasta lege este, pe cat de lipsita de semnificatie directa asupra potentialilor beneficiari, pe atat de grea in consecinte pentru stabilitatea economica si financiara a tarii. Este chiar de neinteles cum un program guvernamental de succes este ingenuncheat cu buna stiinta, desi acesta a avut implicatii favorabile atat asupra reluarii cresterii economice, cat si asupra revigorarii creditului bancar pentru populatie.
In al patrulea rand, aplicarea legii va determina bancile sa isi modifice radical politica de creditare. Trecerea de la creditarea unei persoane la creditarea unui obiect obliga in mod natural bancile sa considere obiectul mult mai riscant, ceea ce atrage cresterea puternica a avansului, ca si a marjei de risc percepute de banca. Nu este vorba despre o razbunare, asa cum in mod infantil declara anumite persoane, ci pur si simplu de o politica rationala pentru a evita pierderile bancii. In aceasta situatie, un tanar care doreste sa ia un credit pentru locuinta va constata ca nu mai trebuie sa economiseasca un an si cateva luni ca in prezent, ci vreo 8 ani, in conditiile in care pretul locuintelor ar scadea cu circa 10%. Desi o aborbdare realista ma face sa apreciez ca scaderea pretului locuintelor va fi numai temporara, dupa care dezvoltatorii imobiliari isi vor recalibra oferta de locuinte la noul nivel al cererii, restabilind echilibrul - dar cu pretul scaderii ofertei de pe piata si al incetinirii de ansamblu al cresterii economice. Scaderea pretului locuintelor nu va fi un fenomen de durata, chiar daca creditul va fi redus puternic; scaderea productiei insa, da, va fi de durata! Ca si, de altfel, cresterea costului chiriilor, intrucat cererea va fi mai mare si mai stringenta (oamenii nu vor avea de ales!), iar oferta va scadea, pe masura ce dezvoltatorii imobiliari vor fi siliti sa iti reduca productia pe masura scaderii cererii solvabile de pe piata.
In al cincilea rand, aplicarea legii va atrage pierderi pentru banci. Dar sa nu ne facem vreo iluzie: toate aceste pierderi, precum si costurile judiciare si despagubirile pe care bancile le-ar putea solicita, vor fi platite in final de la bugetul statului. Adica, mai exact, fiecare cetatean va contribui la acoperirea pierderilor pe care le-au suferit bancile, dupa ce acestea se vor adresa ICSID* sau altor instante internationale.
Am lasat la urma impactul imediat asupra imprumutatilor de azi, pentru care a fost realizata de altfel legea. Avem mai intai categoria persoanelor care efectiv nu mai pot plati creditul contractat cu 7-8 ani in urma, pentru a cumpara sau construi o locuinta pentru familie. Pentru acestia a fost, chipurile, scrisa aceasta lege - dar ei de fapt nu se aleg cu absolut nimic. Au doar dreptul de a pierde tot ce au platit, inclusiv costurile imbunatatirilor aduse locuintei, ramanand practic in strada. Mai mult, ei vor afla in scurt timp ca timp de 7 ani nu vor mai putea obtine niciun credit bancar, nici macar pentru a cumpara o chifla! Probabil, cei mai multi debitori din aceasta categorie vor face absolut orice efort pentru a nu ajunge "beneficiari" ai acestei legi. Unii insa s-ar putea sa decida altfel, sub impulsul momentului ¬ si numai dupa un timp vor constata ca au iesit intr-o pierdere cu mult mai mare decat iluzoriul castig.
A mai existat o categorie de beneficiari, cei pentru care ¬ aceasta este opinia mea ¬ a fost scrisa de fapt aceasta lege: ei sunt persoane in general instarite, care au facut investitii imobiliare inainte de declansarea crizei din 2008, in terenuri, case de vacanta, apartamente destinate inchirierii sau vanzarii, mizand pe continuarea boom-ului imobiliar. Acestia s-au trezit fara profitul pe care au mizat, iar unii ¬ cu datorii pentru terenuri care mai valoreaza azi o fractiune din cat au costat ele inainte de 2009. Acestia au fost adevaratii destinatari ai legii. Ei ar fi castigat, aruncand inspre banci pierderile din deciziile investitionale pe care le-au facut tot ei. Toate datele arata fara echivoc ca aici se concentreaza de altfel creditele cu probleme, cu o rata ridicata de neperformanta. Este remarcabil faptul ca, din totalul creditelor ipotecare mai mici de 150 mii euro, in numar de peste 170 mii, doar 1,34% sunt neperformante (inregistreaza intarzieri la plata de peste 3 luni); la polul opus se situeaza creditele in valoare de peste 150 mii euro, cu garantii terenuri, care inregistreaza o rata de neperformanta de aproape 45%! Nu sunt decat ceva mai mult de 500 de persoane in aceasta situatie; dar exista vreo ratiune morala sau economica pentru care sa fie rasturnat sistemul de drept pentru a-i scapa de datorii pe acesti 500 de cetateni?
Introducerea unor criterii sociale stricte ¬ precum plafonul de 150.000 euro ¬ este singura optiune ca legea sa ramana cat de cat constitutionala.
Pentru mine ramane de neinteles ingrijorarea unor persoane cu privire la asa-zisa ¬discriminare¬ introdusa de aceste amendamente. O asemenea lege, care deroga de la un intreg sistem de drept, ar fi un non-sens daca NU ar fi discriminatorie, adica daca NU s-ar aplica doar unei categorii limitate de persoane ¬ cei care au contractat un credit pentru locuinte in care efectiv locuiesc si sunt in imposibilitate de a-l achita. Acesta reprezinta o forma de ajutor social, iar ajutorul social nu se acorda oricui, ci doar celor care indeplinesc anumite conditii. Dupa parerea mea, tocmai limitarile introduse in aplicarea legii sunt cele care inlatura justificarea pentru o eventuala atacare a legii pentru caracterul neconstitutional, reprezentat de aplicarea ei ¬ totusi! ¬ retroactiva. De aceea, sunt de parere ca discriminarea ar trebui sa fie mult mai clar definita si sa limiteze aplicarea strict la persoanele care au achizitionat o locuinta pe care o folosesc si nu au efectiv posibilitatea sa achite creditul, ca urmare a unor cauze independente de vointa lor.
Cea mai mare parte a acestor implicatii negative ale legii darii in plata au fost puse in lumina nu doar de BNR si de bancile comerciale, ci si de cvasitotalitatea institutiilor nationale si internationale care s-au pronuntat in legatura cu acesta lege. Banca Centrala Europeana, Comisia Europeana, Consiliul de Mediere, Asociatia Dezvoltatorilor Imobiliari din Romania, iar mai nou Ministerul Justitiei si Consiliul Superior al Magistraturii ¬ fiecare in parte a semnalat una sau mai multe din consecintele negative ale aplicarii acestei legi. La randul sau, Guvernul Romaniei a exprimat zilele trecute un punct de vedere care este, practic, identic celui al Bancii Nationale si in contradictie totala cu cel exprimat de initiator impreuna cu avocatul care a redactat acest proiect.
Dintre toate aceste luari de pozitie, as vrea sa o semnalez in mod deosebit pe cea exprimata de Consiliul Superior al Magistraturii, care ¬ in urma unei analize atente realizata de o comisie special creata la nivelul acestei institutii ¬ arata limpede: "Comisia a apreciat ca trebuie rezolvata, in acord cu principiul constitutional al neretroactivitatii legii, problema contractelor de credit incheiate anterior intrarii in vigoare a legii [..] Comisia a retinut ca schimbarea obiectului prestatiei stabilite printr-un contract nu se poate realiza in afara acordului de vointa al partilor. Concluzia exprimata se fundamenteaza, in esenta, pe argumente juridice care au in vedere ca plata, ca modalitate de executare a obligatiilor, presupune in primul rand executarea prestatiei la care debitorul s-a obligat fata de creditor, creditorul neputand fi obligat sa primeasca alt lucru decat acela pe care debitorul il datoreaza. [...] Darea in plata este o forma atipica de novatie prin schimbarea obiectului obligatiei, cu particularitatea ca la novatie intelegerea intervine inaintea momentului platii, in timp ce in cazul darii in plata acordul de vointa are loc la data platii. In oricare din situatii insa, pentru a genera consecinte juridice este necesar acordul de vointa al partilor. "
Drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Legea darii in plata este o teribila ilustrare a acestei zicale. Opinia mea ferma, de economist cu indelungata experienta in activitatea bancara, este ca toate amendamentele propuse de Banca Nationala ar ameliora semnificativ aceasta lege, aducand-o mai aproape de ceea ce se afirma in expunerea ei de motive. Singurul amendament acceptat de Senat este neindoielnic foarte important. Dar si asa, cred eu, legea face mai mult rau decat bine.
Comenteaza pe blogul Bancii Nationale

VIDEO Criza din Coaliție, săptămâna a doua. Orban: Cine atacă premierul trebuie să plece acasă /Cîțu: Le aduc aminte colegilor din coaliție că au de făcut o nominalizare pentru Ministerul Sănătății / Mandatul cu care USR-PLUS merge în ședința coaliției
Cercetătorii au descoperit cele mai precise informații de până acum privind emisiile radio rapide
INTERVIU Cum vede educația o elevă româncă admisă la Oxford. Mara Pîndaru: Trebuie introdusă mai mult tehnologia în procesul de învățare / Care este principala problema a sistemului de învățământ din România
O istorie a frigului extrem, din aprilie până în iunie - Ninsori, ger și îngheț în România ultimilor 100 de ani
orice asemanari cu fapte sau persoane reale sunt pur intamplatoare si nici un animal nu a fost ranit in aceasta poveste..
Sunt de acord sa ne comparam cu legile din alta tara, daca acea alta tara a permis pe timp de criza bancilor sa creasca ratele cu cel putin 30% (opus evolutiei euribor), daca acea tara a permis clauze abuzive in contracte(dobanda cat vrea banca), daca a permis bancilor pe timp de criza 9% dobanda la creditele imobiliare in EUR.
Dar vin si eu si ma intreb asa, ca "prostul":
1) in situatia de pana acum, cand acestia oricum nu mai puteau plati, cum acopera bancile gaurile? nu cumva pe seama prostilor de debitori onesti, carora le pun tot felul de comisioane si dobanzi variabile (doar in sus)?! Deci, direct sau indirect, tot altii platesc pt "smecheri", nu?
2) care a fost ratiunea pt care o banca a putut da credite de sute de mii sau milioane de euro "pe persoana fizica" pt speculanti? In ce modalitate s-au putut incadra aceste credite in "prudentialitatea" si marja de risc bancara, ceruta de BNR? Cu ce au garantat aceste persoane? Daca s-au facut varii smenuri ca sa "intre" in marja maxima de risc-pai sa plateasca cine le-a facut- evident, din directorii bancilor. Daca BNR a stiut, sorry, dar nu mai au nicio calitate sa faca acum pe moralistii si legistii, cata vreme s-a tolerat asemenea situatii.
Bancile si BNR au o mare pb de credibilitate si o calitate morala indoielnica, dupa ce ani de zile, la plangerile repetate ale debitorilor si ale publicului, au facut pe "sfintii" si arogantii intangibili, cu sfaturi si raspunsuri in doi peri, cu ignorarea cerintelor de a se renunta la comisioane abuzive etc. Nu neaga nimeni ca bancile sunt pana la urma orientate spre profit, ca de aia exista...dar nu putem sa nu vedem cum s-au comportat ele pana in prezent.
2. hai sa luam cazul lui Negoita de la sectorul 3. face omul un hotel, dar nu-l face pe firma, ca e mare TVA-ul. Il face pe persoana fizica, ca e mai ieftin. iar garantia e fix hotelul care se construieste. Si pentru fiecare camera de hotel primeste cite un imprumut de n'shpe zeci de mii de euro. Acu, daca nu plateste, banca poate sa-i vinda hotelul plus tot ce mai are sau ce va mai avea ca avere personala, pina recupereaza toata paguba.
Ce ma mira pe mine cel mai tare e fractura logica existenta la romani. Nu se mai tine cont de principii de baza ale economiei de piata, care spun ca un contract in derulare nu poate fi modificat prin lege, ca legea daca se schimba trebuie musai sa se aplice contractelor ulterioare. Chiar daca bancile s-au riscat si ele, contractul intre doua parti se respecta, ca de aia e contract. Daca e abuziv sa incalca legile in vigoare la data semnarii, exista instante de judecata. In rest, legea asta arata ca in Romania contractele au valoarea unui sul de hirtie igienica. Oricind romanul mindru ca e roman decide ca de fapt a fost pacalit de anumite prevederi din contract, poate da o lege care sa schimbe contractul in favoarea lui
Deci, ca sa fim clari, sa luam un exemplu: un apt. cu 2 camere care valoreaza acum 60.000 euro.
1. Avansul de 15%, adica 9.000 euro, este strans de un tanar normal "intr-un an si cateva luni".
2. Dupa ce se aplica legea darii in plata, acelasi apt. va valora cu 10% mai putin, adica 54.000 euro. La un avans de 35% adica 18.900 euro, celuiasi tanar care a pus deoparte 9.000 euro intr-un an si cateva luni, ii trebuie acum OPT ANI ca sa stranga 18.900 euro. Ca sa vezi.
Curand o sa aflam ca nici nu o sa mai putem respira daca se voteaza legea darii in plata.
Pana acum pierdea asa: CASA, AVANSUL, RATELE PLATITE, CASA PUSA GARANTIE, POPRIRE PE CONTURI.
Acum, le pierde doar pe primele 4.
Un nou inceput!!!
unii spun ca vor ajunge toti cei care au dat in plata apartamentele sa stea in chirie.. ca e mai ieftin (nu neg, eu sunt printre adeptii acestei optiuni). uita insa ca piata chiriilor din Ro este mica.. si subit cererea va creste.. si chiriile vor creste ca atare.. si majoritatea apartamentelor libere vor fi ale bancilor. si banca o sa-ti inchirieze locuinta dupa ce-ti verifica istoricul.. si uite asa povestea merge mai departe.
Iar tinarul care voia si el un imprumut ca sa-si ia o casa va trebui sa stringa intii o treime din bani si abia apoi sa se gindeasca la un credit. In consecinta va scadea cererea de case/apartamente, sectorul cvonstructiilor se va restringe corespunzator si tot asha. in schimb citiva smecherasi se vor bucura ca si-au rezolvat problemele cu creditele mituind 3 parlamentari.
Spui ca bancile isi vor lua banii oroicum. Pai pana acum faceau exact acelasi lucru...ce doriti de fapt?
Continui sa proferezi niste platitudini de genul "legea nu e pe placul bancilor si al BNR, inseamna ca e de bine" ... daca acesta e un argument valid, atunci ce dialog vrei sa avem? ce schimb de idei?
Ca sa raspund totusi la intrebarea ta:
Legea nu este pe placul bancilor pentru ca reduce creditarea, deci, implicit rulajul banilor si profiturile bancilor. Conditiile fiind mai riscante, creditele vor fi mai putine, profiturile vor fi mai mici. Asta pe deranjeaza pe banci. Pierderile de la creditele in derulare vor fi recuperate in anii urmatori. Nu vor da faliment, dar vor obtine profituri mai mici.
Amaratii care vor da casele inapoi - nu castiga nici ei mare lucru (e drept nu vor mai fi urmariti, dar pierderea suportata de ei insisi va fi uriasa).
Singurii care castiga (CU CERTITUDINE, LA EI NU E CU + SI -) sunt cei care au luat credite foarte mari pe persoana fizica si considera ca nu mai e rentabil sa dea banii inapoi. EI nu vor ezita sa apeleze la prevederile acestei legi din prima secunda dupa intrarea in vigoare. VOR FI RAPIZI. SE VOR GRABI, SA NU RISTE VREO ABROGARE SAU DECLARARE A NECONSTITUTIONALITATII.
Din faptul ca ignori datele de mai sus ma faci sa fiu sigur ca tocmai tu esti postacul care ii apara fara nicio nuanta pe singurii beneficiari certi ai acestei legi.
2. daca s-ar pastra, pentru contractele aflate in derulare, citeva minime reguli care sa previna abuzurile si sa impiedice samsarii imobiliari sa profite de lege, ar fi inca oarecum acceptabil. Un rahat, e adevarat, dar unul oarecum inghitibil. Ceva de genul: un singur imprimut, maxim 150.000 de euro, domiciliul acolo, venituri mai mici decit 2*rata, adica exact conditiile pe care ti le-ar cere banca ca sa-ti dea imprumut.
3. adaugarea unor asemenea limitari e imposibila pentru ca initiatorii legii fix asta unrmaresc, interesele financiare ale unor samsari imobiliari
4. nelimitindu-se la un caracter social, dind dreptul unor afaceristi sa nu-si respecte contractele cu banca doar pentru ca au avut inspiratia sa plateasca citiva parlamentari sa voteze o lege, toata tevatura asta arata cit de usor se pot oncalca contracte comerciale private in Romania. E suficient sa cumperi citiva parlamentari care sa dea o lege.
5. despre oportunitatea legii dincolo de aplicarea retroactiva se poate discuta. Cel mai cinstit ar fi sa se poata opta de la inceput pentru varianta cu darea in plata sau varianta fara. Cineva care e sigur ca isi poate plati ratele sa nu fie obligat sa suporte costurile pentru darea in plata. In Germania de exemplu e un credit subventionat de guvern in care tu depui la banca timp de 3 ani suma x (exact cit vrei rata mai apoi), bani care se constituie in depozit, dupa 3 ani ai bani de parte din avans. statul pune si el diferenta de avans, ajungi la 30-35% avans si in consecinta la o dobanda mica. Nu spun ca asta e neaparat varianta ideala, dar se pot gasi formule. Ce e inacceptabil insa pentru finainta mondiala e sa dai o lege care schimba contracte in derulare intre entitati private. Mai ales cind schimbarile astea nu se rezuma la cazuri sociale.
asta este o garantie aditionala dintr-un contract real.. practic, fratele lui Daniel Zamfir scapa de garantia asta daca da bancii imobilul. banca i-a dat banii stiind ca omul are niste venituri, actiuni la firme etc si are de unde plati. acum fratele lui vine cu o lege care elimina din contract orice alta garantie in afara de cea imobiliara.
practic, orice credit ipotecar poate avea garantii suplimentare. din varii motive, ceri un credit la care valoarea locuintei nu este suficienta ca sa acopere riscul de neplata. si atunci banca iti cere garantii suplimentare. tu accepti sa garantezi cu veniturile viitoare. se trece in contract. semnezi. iei banii. ii cheltui. esti fericit. vine legea darii in plata. garantia suplimentara se anuleaza. contractul s-a modificat unilateral.. banca ti-a imprumutat deja banii, dar obligatiile tale s-au redus.
Toti anonimii astia au deja chelie sau forma de la kipa pe cap.
Hotilor, cand dati banul nu va uitati cui il dati?
Am platit expert de evaluare, certificat energetic, sa fie bloc de nu stiu de care, sa nu am datorii, sa fiu solvabil, comision de risc, comision de analiza, taxa de smecherie si multe altele ......
Cand cade toata piata imobiliara, datorita voua ca daca nu aruncati cu bani in stanga si in dreapta nici preturile nu o luau razna, faceti pe mironositele.
Va place sa speculati, dar sa nu va asumati riscuri.
Nu ati avut grija sa va asigurati suma imprumutata?
Nu ati cerut garantii? problema voastra
Apartamentul a fost supraevaluat? problema voastra
Avansul + ratele platite nu acoperea riscul? problema voastra
Dar nu cere sa-mi vand un rinichi ca tu ai dat un credit neperformant .....
Leasingul cum functioneaza? nu mai ai bani sau nu mai vrei masina, ii pui cheile + actele in brate si aia a fost.
Iar cand vb. de leasing riscul este mullt mai mare si acolo nu se plange nimeni ca avansul este mare sau ca valoarea masinii dupa prima utilizare scade cu 30%, si vorbim de masini nu de Dacia Logan, vorbim de limuzine, de camioane, de utilaje scumpe .....
Ati dat credite dupa cum ati dorit, na poftim de suferiti alaturi de clienti, ca nimanui nu ii este bine sa paraseasca o locuita si sa ramana cu tinicheaua de coada de nici un prajitor de paine nu mai poate sa-si ia in rate.
De ce ati dat imprumuturi celor cu proprietati fara sa cereti garantii?
La noi toti trebuie sa fie proprietari? Nu mai sta nimeni in chirie.
P.S. Creditul meu este in lei si luat de curand, nu am probleme cu plata lui, dar ii inteleg perfect pe cei care vor sa renunte la tot doar sa iasa din situatia dificila.
Ti-am dat avans, ti-am platit rata timp de x ani, ca nu vorbim despre creditele luate ieri, daca nu mai am posibilitatea sa platesc, ia tata proprietatea si du-te.
-ca orice alt functionar sau politician sus ajuns ne priveste de sus pe noi imprumutatii, cei implicati efectiv, ca niste victime colaterale care trebuie sa piara , cel putin dpdv economic pentru restul vietii.
-banca si functionarii ei nu trebuie sa plateasca nimic pentru greselile din trecut cand au supra-supraevaluat imobilele(de catre evaluatorii lor) ca sa-si ia comisioane mai grase.Totul trebuie trecut pe spatele imprumutatului-sclav.
-am avut o afacere cu care am intrat in faliment datorita prabusirii Mic.ro si nu am mai putut platii ratele.nu o sa mai vad nici un ban de la ei. sunt creditor chirografar (adica prea mic sa am vreo pretentie).
-eu am fost deja executat si de la evaluarea initiala de 125000 euro, la inceperea executarii au reevaluat bunul (tot de un om de al lor) la 75000 , apoi au mai scazut 25% si infinal inca 10%, banca a vindut propritatea cu 50000 euro. nici un stress pentru banca, oricum plateste imprumutatul in continuare.
ma mir ca nu au vandut cu 10000 euro. era acelasi lucru pentru ei. plateste imprumutatul cit o fi nevoie.nici macar un split al asumarii raspunderii asupra diferentei de bani
-acum pe singurul venit al familiei de 1100 lei vine banca si mai ia 35%. nici un deranj pentru banca , nu se acopera nici macar dobinda.
in rest numai de bine domnul Radulescu. continuati sa aparati sistemul bancar care trebuie sa fie stabil , iar oamenii n-au decit sa o ia razna.
P.S.: În 2007-08 responsabilitatea nu era a legiuitorului, ci a părților care semnau. Cui i s-a pus pistolul la tâmplă poate solicita anularea contractului în instanță. Dar nuu, trebuie să plătească milioane de oameni cinstiți pentru 500 de rechini imobiliari.
Că așa vine mâine banca și, similar cu ce propui dumneata, îmi zice „Bă fraiere, eu am semnat că îți dau dobândă dacă vii cu banii la mine, dar acum m-am răzgândit, așa că na înapoi depozitul erodat de inflație și pa, la revedere!”
*Scuze dacă denumirea lui sună pretențios, dar este prea important ca să nu îl invocăm. Dar ok, să zicem că s-au făcut abuzuri (exploatarea lipsei de pricepere a oamenilor în chestiuni economice) - lege împotriva abuzurilor există încă de pe vremea lui Constantinescu, ele se pot repara în justiție!
Uite eu te sustin dar pana la plata ca vina e a ta...eu doar te-am sustinut. Daca castiga international sa platesti doar tu si toti copii si inaintasii tai de acum pentru vreo 3000-4000 ani si toti copii si inaintasii tai o sa te injure pentru cate zile or avea ca i-ai adus acolo.
PS: nu mai pot bancile de Romania ... nu ca in lume exista alte sute de tari subdezvoltate care au prosti ca si cei de aici. nu nu... tu crezi in continuare ca noi suntem buricul pamantului.
De European Drinks vs Romania State ai auzit ?!(de au pus proprire aia pe vreo 82 milioane EURO) http://www.nineoclock.ro/european-drinks-owners-win-lawsuit-against-state-in-washington/