Pare ca timpul uneori se scurge lent, iar alteori cu o rapiditate uluitoare. E o trasatura bizara a perceptiei timpului atunci cand el se divide in perioade in care astepti sa vina mai repede termenele la procese si lunile in care ai vrea ca ziua scadentei la banca sa nu fie atat de aproape. Creditul meu luat in franci elvetieni, daca-l transformam in lei jigariti de criza reusea sa creasca aproape zilnic intre 2011-1014. Termenele la apelul de la procesul meu cu banca parca nu mai veneau. Eram in caile de atac si abia ma mai mentineam pe linia de plutire cu plata ratelor.

Privirea din interior se face cu creierul, chiar daca unele decizii se iau cu inimaFoto: Hotnews

Victoria din apel mi-a dat sperante ca am reusit sa indrept acel contract de credit in care pe hartie scria ca aveam o dobanda fixa, insa, printr-un tertip, banca mi-o transformase in variabila. Si mi-a reconfirmat, ca si hotararea obtinuta prin ANPC, ca unele comisioane sunt percepute abuziv si trebuie inlaturate din contract, iar banii dati de mine in plus trebuia sa-i primesc inapoi. Aveam de primit niste bani de la banca, insa banca s-a facut ca nu aude cererile mele si am decis sa ma adresez unui executor judecatoresc.

Ca si la executarea hotararii ANPC-ului, a inceput o plimbare printre instante, care se declarau necompetente, parca numai sa ma descurajeze si sa ma impinga pana la recurs cu recuperarea sumelor.

Am mai facut un maldar de cereri si petitii in instanta, la banca, la ANPC, la Biroul de credit, la Centrala Riscurilor Bancare ( verbal mi se spunea ca as fi fost raportat in baza de date a rau-platnicilor si de aceea nu se pune in executare hotararea de la instanta civila). Practic, a fost un test de rabdare toata aceasta aducere la normal a unui contract, desi, banca ar fi putut sa inteleaga ca dupa astfel de frecusuri, niciodata nu va mai avea capitalul meu de incredere adica premisa cu care incepuse relatia noastra contractuala. Ce pacat, nu mi-au oferit o alternativa la drumul acesta spinos!...

La un moment dat, aproape de judecarea recursului, m-am trezit sunat de la banca. Mi s-a spus ca mi s-au virat in cont sumele incasate sub forma unor dobanzi si comisioane pe niste perioade de timp si ca aceasta este decizia bancii de a imbunatati relatia sa cu clientii. Insa, cu toata insistenta de a mi se spune daca aceasta inseamna executarea hotararii de la civil, voia sa para ca nu era vorba despre asa ceva.

Am crezut ca este vorba despre executarea hotararii obtinute prin ANPC (care insa nu prevedea returnarea sumelor), dar, ca sa vezi, la cat se plimbase aceasta hotarare de contencios-administrativ de colo-colo, se prescrisese titlul executoriu!

Asadar, m-am trezit cu banii in cont si parca-mi era frica sa ma ating de ei, deoarece nu stiam exact ce se intamplase, mai ales ca banca nici nu renuntase la recurs.

Cat de fericit am anuntat totul pe grupuri! Era o senzatie de beatitudine sa te simti erou, parea o plutire pe sus.

M-a trezit la realitate un mesaj transmis prin cineva de catre avocatul meu (care nu venise desigur, nici la rejudecarea in fond si nici la apel), ca-i datorez comisionul de succes, pentru ca actiunea era formulata de el!

Evident, nu e greu de priceput pentru cei din aceste cercuri: avocatii sunt prezenti pe aceste grupuri online, urmaresc si afla ce-i intereseaza, au oamenii lor anume pusi pe acolo, iar, daca deschizi bine ochii, iti dai seama cat de stransa-i colaborarea dintre acesti animatori ai grupurilor si avocati. Mica industrie, de care vorbeam, cea care colectioneaza doar succese, care confectioneaza lideri, cea care injecteaza pe grupuri ideile lor, care mobilizeaza moralul uneori cazut cu "nu-i bai, hai sus!", mica industrie care hraneste dragonul. Si, ca un facut, aceiasi oameni-lideri, aceleasi fete, aceleasi mesaje si idei ¬ le gasesti pe multe grupuri! Ce putere de munca, cata energie cata si abnegatie dezinteresata, numai si numai in sprijinul unor amarati. Sa nu fim naivi, totusi.

In momentul cand devii veteranul unor astfel de genuri de comunicare pe grup, observi ca in interiorul grupului e stratificare, sunt cei agreati in cercurile inalte cu aer rarefiat, care pot afla din gura avocatului tau ce te intereseaza pe tine dar nu tie nu ti se raspunde, sunt persoane care graviteaza intr-o zona restransa a favoritilor si care te pot scoate de pe grup la propriul cherem si-ti pot sterge comentariile de pe grupul de pe Facebook sau te pot bloca. Daca esti membrul unui astfel de grup nu inseamna ca poti sa si postezi, poti doar sa comentezi. Iar comentariul care nu "corespunde curentului" este sters cu graba, nu cumva sa prinda la restul initiatilor¬ In interior, nu prea exista democratie!

Asadar, dupa cateva mesaje transmise insistent (si cu argumentul amenintator al executarii silite) , am convenit la plata unui comision de succes. Parcursul lung prin instante facuse sa se adune o suma respectabila ca onorariu de succes (era un procent din suma returnata de banca). Sincer, la plata acestuia mi-a trecut prin cap sa-l fi aruncat moneda cu moneda pe treptele cabinetului, asa cum au aruncat unii cu banuti la BNR! Banut cu banut! Nu avusesem suficienta experienta si nici indrumare sa-i fi revocat mandatul. Dar, important pentru mine era ca am castigat si la recurs, iar rata mea se diminuase de acum cu vreo 30%. Avusesem parte de o actiune de succes!

Un proces inseamna, insa, si o presiune psihica destul de mare, iar daca esti si la limita puterii financiare te poti dezechilibra complet. Dar, din fericire, am avut destula putere interioara sa fac fata si sa nu clachez. Au fost cateva cazuri... Cand dezamagirile vin din multe parti nu poti arata cu certitudine care e cauza esuarii, nu poti lua o sinucidere ca pe o ofranda si sa o fluturi prin piata publica transformand-o in argument si simbol.

Intr-un univers al celor care au o singura preocupare majora ( cum este cazul grupurilor cu o tematica anume) orizontul se inchide. Comunicarile si informatiile ti le selectezi si le sortezi deseori numai dintr-o sfera, si senzatia pe care o ai e, nu numai ca apartii unui grup de initiati, dar si ca restul lumii traieste in indiferenta fata de problemele grupului. O alta perceptie falsa este ca grupul acesta este majoritar, iar restul societatii e o micime numerica. De fapt, lucrurile stau exact invers! "Majoritatea" abia daca aduna cateva mii la un moment dat.

Informatiile cu care sunt inundati si pe care le transmit astfel cei care urmaresc un scop (cum e cazul unui litigiu cu o banca, cu o autoritate etc) tind la a acapara interiorul celor angrenati in acest mecanism, dar tendinta membrilor e ca, prin comunicarile publice pe care le fac, sa invadeze si universul celorlalti. In acest mediu nu se poate discuta decat despre cat opresiva e relatia cu banca X, Y, Z, cat de vanduti sunt toti bancilor si corporatiilor, cum guvernele sunt conduse din umbra de mari puteri oculte, cum judecatorii stau drepti la comanda cine stie cui, iar toata aceasta repetare la nesfarsit a acestor idei are efectul pe care indoctrinarea religioasa il are asupra adeptilor, pentru a-i face initiatii intr-un cult. E un fel de hipnoza.

Si uite asa am fost hipnotizat de dorinta de a da in judecata banca pentru inghetarea cursului francului elvetian si plata in lei, adica, pentru "denominare".

Ceva a percutat si a fost asimilat atat de profund in interior, ca am luat de-a gata si valabila o speculatie care parea a avea valoare de adevar in domeniu, ca si ideea ca ce spun ceilalti (in special adversarii) e fals. Uneori, e usor sa devii si sa fii captiv unor astfel de teorii atunci cand esti un mic pion, un mic soldat.

Cum foarte plastic descria George Orwell un mecanism ca acesta: "va vom goli de continut si va vom umple cu noi insine".