Industria bancara din Romania este supusa unui risc sistemic sever determinat de cadrul juridic incert si impredictibil in domeniul financiar-bancar, cu afectarea stabilitatii sistemului bancar si perspectivei investitionale, a spus joi Sergiu Oprescu, presedintele Consiliului Director al Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), la o conferinta prilejuita de implinirea a 25 de ani de existenta a Asociatiei bancherilor. Aniversarea vine intr-un moment in care imaginea bancilor este destul de corodata, lucru care nu e prezent insa numai in Romania. Pe fondul gestionarii precare a relatiei pe care o au cu propriii clienti dar si a interventiei nefericite a politicului in zona bancara, bancherii romani serbeaza sfertul de secol cu un zambet trist.

Imagine de la conferinta de joi a bancherilorFoto: Hotnews

Oprescu, care e si executivul Alpha Bank a prezentat joi un studiu facut de GfK, cu rezultate care pot parea surprinzatoare. Potrivit cercetarii GfK, increderea romanilor in banci a crescut din 2011 incoace, de la 33% la 40% din populatie. "Volumul depozitelor a crescut, semn ca intr-adevar increderea e in crestere", a argumentat Oprescu. Sigur, poate fi pusa in discutie corelatia matematica dintre cresterea depozitelor si gradul de incredere, dar o legatura poate ca exista.

Cert e ca in ultimii 25 de ani, bancile din Romania au trecut prin momente dificile, unele datorate greselilor proprii, altele din cauza imixtiunilor de tot felul in sectorul bancar. In acesti 25 de ani, sistemul bancar a functionat cu suisuri si coborasuri, permitand accesul atat a unor sefi de banca corupti dar si a unor mari si reputate banci straine. O buna parte dintre bancile care au aparut in cei 25 de ani au falimentat, fie pe cai naturale fie pentru ca fusesera special infiintate pentru a bidona sume uriase de bani. In linii mari, si asta trebuie spus raspicat, bancile din Romania au contribuit esential la dezvoltarea capitalismului in tara noastra. Mai notam ca si politicul si-a adus din plin contributia nefasta la momentele delicate ale peisajului bancar. Ne amintim ca imediat dupa Rvolutie, bancile de stat romanesti erau obligate sa finanteze firmele de stat falimentare, iar costurile acelor politici le suportam cu totii.

Bancherii mai dau uneori vina pe Stat si au si dreptate. "Cand s-au taiat salariile in urma crizei economice, bancile au fost vaduvite din start de o serie de clienti care erau bancabili, dar au devenit nebancabili", spune cu jumatate de glas un executiv bancar.

Toti isi au partea lor de vina, crede un ale fost executiv dintr-o mare banca comerciala. Cand au venit in Romania, bancile si-au facut planuri de business care nu s-au mai adeverit, si asta in buna parte din cauza autoritatilor romane. " Sistemul bancar a fost proiectatpentru 12-13 milioane de romani nu pentru 8-9 milioane cat sunt bancarizati. De la 45% grad de bancarizare, se preconiza ca vom ajunge la 70%, ceea ce in volum de tranzactii putea dubla piata. Asta daca s-ar fi intamplat niste lucruri care ulterior nu au mai avut loc din niste ratiuni neasteptate. Un bancher strain nu se poate gandi ca jumatate din salariile din Romania nu sunt bancarizate", mai spune fostul executiv.

Nivelul pietei nu a mai atins planul la care fusese gandit, iar rezultatul este ajustarea nu doar a bancilor ci a intregii economii.

  • Banci care au fost si nu mai sunt

Din Asociatia Romana a Bancilor puteau face parte si azi o serie de banci care insa nu mai sunt. De departe, cel mai rasunator nume de banca torpilata este Bancorex, banca ce gestiona comertul exterior ale Romaniei comuniste si care detinea o buna parte din valuta Statului. Unii poate nu stiu, dar toti soferii romani care au alimentat la pompa dupa anul 2000, au achitat si o taxa de solidaritate (un cent/litru) pentru acoperirea prejudiciului creat in urma falimentului Bancorex.

Au mai existat apoi banci romanesti puse pe butuci din interior. Cazurile Dacia Felix si Bankcoop sunt cele mai celebre. Urmeaza in 2000 intrarea in administrare speciala a Bancii Internationale a Religiilor, adminsitrare speciala care in cazul bancilor este similara antecamerei mortii. . O a treia categorie de banci este cea a bancilor "perdea", infiintate special pentru a fi ulterior torpilate. E vorba de Banca Albina, Columna Bank, Credit Bank, Banca Turco-Romana, Nova Bank si bancile lui Sorin Ovidiu Vintu (Banca Romana de Scont si Banca de Investitii si Dezvoltare). Banci de fatada care operau strict in folosul celor care le-au infiintat.

Toate aceste "scapari" au fost insa decontate printr-un recul de imagine dar si financiar, dupa ce o serie de initiative legislative au "redecorat" prioritatile, punand in prim plan interesul clientului. Cazurile OUG 50/2010 sau mai recent, al legii darii in plata sunt elocvente.

Insusi Guvernatorul Isarescu sugera bancilor o apropiere de client si negociere cu acesta, ceea ce putini bancheri inteleg sa faca. Temerea cea mare a multora dintre ei in acest moment este nu atat ca cei care nu mai pot plati ratele vor preda cheile casei, cat faptul ca cei care nu vor sa mai plateasca si care isi fac un calcul si ies mai ieftin sa stea in chirie decat sa continue sa isi achite imprumutul contractat, acestia din urma deci ar putea da in plata. Calculul e simplu: un cetatean care are in prezent o rata de 800 de franci (circa 800 de euro) isi gaseste o chirie cu 250-300 de euro, iar venitul lui net creste cu diferenta dintre cat ii da bancii si cat ar da pe chirie. Din pacate, multi dintre salariatii bancilor carora clientii li s-au adresat pentru a-si negocia marja de dobanda, au fost trimisi la plimbare.

De partea cealalta, trebuie sa intelegeam ca traim intr-un ecosistem. Un ecosistem in care orice deviationism este aspru taxat. Nu poti interveni unde ai tu chef si cu masuri pe care le poti considera indreptatite, fara ca altii sa nu reactioneze. Ne referim aici la agentiile de rating, dar si la forurile europene. Pe de o parte ne place in UE, apreciem ca nu trebuie sa solicitam vize ca sa mergem in concedii in Grecia, Elvetia sau in Austria sa schiem, dar cand vine vorba de reguli, sa ne mai slabeasca europenii...

Chiar daca folosesc un limbaj pasaresc, bancherii au dreptate cand spun ca sistemul bancar din Romania nu poate fi deconectat de la realitatile europene si globale (Oprescu, Alpha Bank).

"Sistemul bancar din Romania nu poate fi deconectat de la realitatile europene si globale. Exista acele nivele de alerta pe care noi, la nivel responsabil trebuie sa le avem, cu privire la diversele pericole care pot sa apara. Nu in ultimul rand reglementarea, nevoia de reglementare sau poate, in anumite conditii, de supra-reglementare mai sunt cateva arii care mai asteapta definitii si implementari. Vorbim despre acel Total Loss Absorbtion Capacity care nu este inca definit foarte clar la nivel global", a spus Oprescu.

In prezent, in Romania exista 36 de banci, din care 7 reprezinta sucursale straine. Activele sistemului bancar sunt de 82 de miliarde de euro, din care 90,3% active ale institutiilor cu capital strain.

De asemenea, soldul creditului era in cuantum de 68,53 miliarde de euro, din care: 48,43 de miliarde de euro sold credit neguvernamental si 20,19 miliarde de euro sold credit guvernamental.

Tot la nivelul lunii martie 2016, rata creditelor neperformante (NPL) se situa la 13,52%, indicatorul de solvabilitate la 19,52% si raportul credite acordate/depozite atrase la 87,02%.

Inca o data mai spunem: bancile din Romania, pe cont propriu, isi indeplinesc rolul de intermediar financiar al economiei romanesti, in proportie de 90%, si raman cel mai mare finantator al economiei si societatii romanesti.ridice, care, la un moment dat, au atins prin neperformanta cifra de 23%. Astazi vorbim de o cifra de 13%", a explicat presedintele executiv al ARB.

E nevoie insa de o coborare a bancilor spre nivelul clientului ca si de o crestere a educatiei financiare a clientului spre zona bancara. Daca acest lucru nu se va intampla, peste 25 de ani, atunci cand vom implini o jumatate de secol de reunire a bancilor intr-un organism reprezentativ, vom discuta despre aceleasi probleme cu clientii ale bancilor locale.

In final, nu pot sa nu recomand cinci sfaturi sau lectii pentru o posibila imbunatatire a relatiei clientului cu banca sa.

  • Lectia 1. Apropierea de client. E spatiu urias de imbunatatire ...

In acest moment, intre banci si clienti exista o fractura de comunicare ce nu ajuta niciuneia dintre parti. Clientii nu au nicio putere de negociere in relatia cu bancile, si asta trebuie spus apasat si raspicat, intrucat exista voci din interiorul bancilor comerciale si chiar din BNR care recomanda clientilor "sa negocieze direct" cu banca. Pentru asta, e nevoie ca functionarii din banci sa manifeste o mai mare deschidere catre dialogul real cu clientii. In fond, clientii sunt cei care sustin businessul bancar, nu invers. Exista perceptia ca bancile au urmarit profitul pe termen scurt si ca si-au pus propriile interese inaintea celor ale clientilor. "Bancile trebuie sa redobandeasca increderea clientilor si sa conceapa produse pentru clienti, nu cu scopul profitabilitatii lor", spunea daunazi seful unei companii din Big4.

  • Lectia 2. Judecati individual, nu global un business

Unele banci au inca un sistem birocratic si stufos (rezultat si in urma aplicarii copy-paste a mecanismelor de scoring din banca-mama) de acordare a creditelor, care se intoarce impotriva lor. Dezvoltarea in Romania, se stie, e foarte inegala atat pe clienti cat si pe regiuni. Doar 12 centre urbane genereaza crestere economica, iar jumatate din populatie este la limita subzistentei. In faza de expansiune, bancile au supraestimat viteza convergentei si disparitatile structurale sociale si economice existente in Romania, dupa care au trecut la extrema cealalta. Si sa va dau si un exemplu. Un amic care detine o firma de talie mica si care s-a adresat unei banci (din top 5) pentru credit, a fost respins desi era pe profit, cu taxe la zi samd. Explicatia, obtinuta cu greutate, a fost ca, din cauza neperformantei inregistrate pe grupa CAEN in care activa amicul, s-a decis sa nu se mai crediteze sectorul cu pricina. Absurd.

  • Lectia 3. Transparenta si comunicare mai eficienta

Bancile comunica greoi si de multe ori, prost. Acesta e adevarul, oricat s-ar supara unii bancheri. In spatiul public apar foarte multe tampenii care nu sunt corectate de reprezentantii bancilor. Rareori, cate un executiv mai iese sa spuna cum stau in realitate lucrurile. "Ne irita sa-i tot auzim pe unii ca bancile nu se ocupa de cazuri sociale, noi facem asta saptamanal", explica numarul 1 din BRD, Philippe Lhotte. "In urma cu cateva zile am discutat in board cazul unei locuinte ipotecate din Timisoara in care stau trei familii, trei generatii practic ale aceleiasi familii, oameni corecti care au achitat pana acum toate ratele la credite. Dar proprietarul a intrat in somaj, de aceea i-am redus rata lunara, pentru a putea ramane in continuare cu familia in casa. Alt caz, in Constanta: o famile cu copil, ambii parinti in somaj. I-am intrebat cat pot sa plateasca si cat timp, iar rata a fost redusa cu 90%, pentru a le oferi oamenilor sansa sa-si revina in viitor", a mai spus seful BRD. Nu ne place sa-i auzim pe politicieni acuzandu-ne ca nu ne ocupam de cazuri sociale. "Dar nu facem spectacol din asta!" Dimpotriva, noi ne ocupam de cazurile sociale, nu ei, mai spune Lhotte. Cat priveste transparenta, bancile trebuie sa explice unui client care le trece pragul mai intai riscurile la care se expune, si abia pe urma beneficiile.

  • Lectia 4. Cei tre R ai sistemului bancar: Restructurati, Reinventati, Recuperati

E drept, unele banci, mai ales cele de talie redusa, nu mai au de unde restructura. Au ajuns la limita la care orice taiere le poate afecta nucleul activitatii de baza. Pentru acestea, optiunea cea mai la indemana este sa fuzioneze sau sa fie preluata. Cazul bancii lui Dorinel Umbrarescu (Banca Romana de Credite si Investitii) care isi cauta un cumparator dupa ce nu a reusit sa obtina o masa critica de clienti pentru a supravietui, este elocvent. Bancile care nu vor inova permanent vor fi primele care vor avea de pierdut. "Institutiile bancare ar trebui sa gaseasca modele profitabile si sustenabile, pentru ca marjele sunt in scadere, iar clientii au devenit mult mai atenti si mult mai precauti in ceea ce priveste accesarea unui credit. Opinia mea este ca bancile ar trebui sa se reinventeze, oferind produse mult mai atractive si bune", explica anul trecut un fost executiv al BT, Robert Rekkers, in prezent seful unui IFN concentrat pe finantarea agriculturii. "Problema este ca bancherii sa inceapa sa se gandeasca la alt model de business. Unii fac acest lucru, altii nu", crede si Nicolae Cinteza, seful Supravegherii

  • Lectia 5. Crediteaza afacerea, nu garantia

Culmea, aceasta este o lectie invocata chiar de bancheri intr-un studiu al Deloitte publicat anul trecut. Garantiile colaterale nu sunt un inlocuitor pentru planurile solide de afaceri. Mai ales ca acestea fluctueaza ca valoare in permanenta. Si, evident, valoarea unui bun nu poate inlocui un venit stabil. Aceasta lectie dureroasa a trebuit sa fie invatata de catre banci in urma unui numar mare de cazuri in care neregulile in evaluarea capacitatii de rambursare a persoanelor sau ineficienta scenariilor cuprinse in planurile de afaceri au cauzat probleme grave in ceea ce priveste performanta si recuperarea creditelor. Din nefericire, aceasta este o lectie la fel de dureroasa atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice, care asista la injumatatirea valorii bunurilor lor si la deteriorarea pozitiei financiare globale intrucat nu pot mentine evolutia castigurilor personale sau comerciale la un nivel mai ridicat comparativ cu evolutia cheltuielilor aferente datoriilor