Desi inainte de criza, bancile isi plateau regeste salariatii care stiau sa vanda credite, recesiunea i-a adus cu picioarele pe pamant, in multe institutii de credit salariile inghetand in perioada post-criza sau chiar diminuandu-se in proportii consistente. "Practic, sefii de vanzari de credite, cei din Trezorerie, din Risk Management, toti acestia sunt exclusi la bonusuri. In privinta retributiei si a calitatii personalului, exista o tendinta de parasire a sistemului bancar", explica CEO-ul Piraeus Bank, Catalin Pirvu.

Mugur Isarescu, guvernatorul BNRFoto: Hotnews

Presiunea in sistemul bancar este in prezent mult mai mare, mai spune Pirvu, pentru ca marginile sunt mult mai mici, iar cheltuielile sunt intr-o zona din care nu mai ai de unde sa tai. "Sa va dau un exemplu: daca discutam de pilda de IT sau de contabilitate, indiferent ca ai un bilant de un miliard sau de 10 miliarde, cam tot acelasi personal trebuie sa aloci. Si atunci se duce o batalie pe cresterea veniturilor. Si aici incepe o lupta mare in care vedem iar ca apare practicat dumpingul la credite. Pe scurt, avem marje mici care nu pot crea buffere de capital care sa acopere eventuale socuri.", mai spune executivul Piraeus Bank.

Punct de vedere impartasit si de Sergiu Oprescu, executivul Aplha Bank si presedintele Asociatiei Romane a Bancilor. ​"S-au invatat lectii privind retributia personalului bancar sa stiti, si nu doar la nivel individual, al fiecarei banci in parte, ci si la nivelul reglementatorilor. Aceste lectii sunt aplicate in clipa de fata. Eu cred ca acum suntem intr-un cu totul si cu totul alt univers acum din punct de vedere al schemei de compensatie sau de retributie variabile. Exista si o reglementare in clipa de fata care cere ca asemenea scheme sa fie nu doar monitorizate, ci sa fie in mod direct si transparent aratate reglementatorului. Noi avem o obligatie de a monitoriza aceste scheme. Inclusiv in interiorul schemei de compensare variabila, acele elemente de derapaj care au existat au fost eliminate prin reglementare europeana. Sunt anumiti parametri pe care trebuie sa-i observi din interior vis a vis de proportia pe care poti s-o platesti intre partea fixa si cea variabila", spune Oprescu.

Salariile din bancile romanesti erau foarte mari. Un trezorier sef intr-o banca din top 10 lua circa 10.000 de euro lunar. Pentru comparatie, in Franta, coordonatorul retelei internationale pe Europe de Est al unei mari banci locale (Credit Agricole, prezenta si la noi), lua in medie 6.300 de euro. Sotia lui, analist tot in C.A. avea 3.174 euro.

Vezi aici cum arata schema de bonusare dintr-o banca romaneasca.

Pentru afacerile mari, schema "va urmari respectarea urmatoarelor criterii:

  • pentru facilitati de creditare depasind 1 mil de EUR se va calcula un bonus special proportional cu suma limita, dupa formula de mai jos:   vor fi 2 niveluri in ceea ce priveste marimea afacerii si bonusurile vor fi calculate in felul urmator:  intre 1-5 mil  EUR  (L): Bonus (L) = 1500 EUR + 1000 x (Suma limita in mil EUR) x % utilizare sau    peste EUR 5 mil (XL): Bonus (XL) = 1250 EUR x (Suma limita in mil EUR) x % utilizare

Pentru acest tip de bonus vor fi luate in considerare numai facilitatile pentru care: comisioanele cerute clientului acopera 200% din valoarea bonusului, comisioanele sint platite deja de client, cel putin 50% din facilitate este retrasa

Schema de bonusare pentru realizari exceptionale– aplicabil pentru Retail: angajatii care isi depasesc obiectivele (>140%), vor primi un comision dedus din diferenta pozitiva intre procentul realizat si 140%.

Bancile au facut profituri in Romania, cat nu au facut in mute alte tari europene. E foarte bine ca le-au facut. Asa s-au extins, si-au imbogatit portofoliul de produse si au putut sa isi dea prime . Partea proasta e ca vremea buna nu tine la infinit

  • Cine a castigat si cine a pierdut?

Au castigat sefii de vanzari si sefii bancilor. Au pierdul micii palmasi, care s-au trezit cu postul indisponibilizat sau, mai rau, cu noi colegi angajati pe salarii mi mari.

"Am 15 ani de banca in care mi s-a promis an de an ca mi se va "umbla" la salariu. Pe masura ce timpul avansa, ma trezeam cu tot mai putini colegi care faceau bani pentru banca, dar si cu nou venit de prin State care era adus pe cate 10 salarii de-ale noastre. Deci, despre ce banci, despre ce economii discutam?", spune un fost trezorier sef care a ales sa isi faca o firma proprie, bazandu-se pe experienta sa financiar-bancara?

Compania: o banca greceasca. Anul 2008: deschide o agentie de peste 100 mp – de departe un spatiu mare cat alte trei agentii din oras la un loc. Angajeaza un om pe casierie (entry level cu cel mai mic salariu din banca) . Restul de trei ii promoveaza intern. In cei 100 mp amenajeaza 11(unsprezece ) birouri si 2 casierii. Va functiona doar o casierie si 2 posturi de ofiteri + manager. Se plateste chiria pe un an in avans. Renoveaza din temelie spatiul inchiriat.

Anul 2009 si 2010: e criza. Ofiterii si managerul se vaita. Se zbat cu moderatie sa faca ceva. Sunt pe ultimele locuri in reteaua nationala. Casieria este pe locul doi pe regiune (cam 7-8 judete) din punct de vedere al numarului de operatiuni incasare, schimb valutar si western union. Cei trei (doi ofiteri + managerul ) se plang ca e greu. Nu vand nimic, nu stiu sa vanda, dar asta nu ii impiedica sa isi faca cumparaturile, sa mearga la coafor si sa se ocupe de copii in timpul programului. Nu dau decat cateva credite mici si carduri.Ofiterii ies prost la audit: acte lipsa, acte nesemnate, proceduri incalcate etc in ciuda volumului f mic de dosare lucrate. Spatiul este intesat de camere de luat vederi dar toate au fost orientate aiurea ca sa nu bata catre birourile “celor ce muncesc”. Casieria are alt statut: toate camerele pe ghiseu si casier – vreo trei. Banca initiaza un proces de stabilire a unor valori comportamentale si de comunicare organizationala centrata pe angajat. angajeaza leaderul in domeniu din romania. Cateva luni mai tarziu apar niste tablouri pe peretii din spatiile dedicate angajatilor cu valorile companiei : incredere, profesionalism, imbunatatire continua si altele. Nimeni nu spune angajatilor din agentie nimic. Managerul merge la un curs, dar la intoarcere are comportamentul lui Blaga- e mut ca o lebada. Ca o lebada neagra. Nu impartaseste nimic celorlalti. pe tablouri se pune praful usor, usor. Pentru un impact si mai puternic probabil, tablourile sunt montate la bucatariei. Nu le vede nimeni oricum. Acolo doar se fumeaza de 10 ori pe zi si se bea cafea.

Anul 2011: filiala merge la fel de prost. Regionalul incepe sa maraie. Sa zbiere. Sa dea cu pumnul in masa. Ofiterii si managerul incaseaza scatoalce si se plang. De schimbat atitudinea, nici vorba. De zbatut mai mult pentru a vinde produsele bancii, nici atat. In fond, nici n-ar putea. Nu au facut asta niciodata. Nici in anii de boom nici acum cand e criza. Viata e nedreapta cu ei si nu ei sunt cei care trebuie sa se schimbe. Sa se schimbe vremurile si o sa faca ei treaba…

Sunt pe ultimele locuri din reteaua bancii. Preocuparile lor continua: cumparaturi, coafor, luat copil de la scoala, coafor, mancat acasa, azi dupa amiaza asta nu ma simt bine etc.

Un client al bancii cu experienta de 15 ani in vanzari spune despre cei doi ofiteri + manager ca nu au nici abilitati de vanzator si nici atitudinea potrivita. Se ofera sa-i ajute. Se mimeaza frumos multumirea de ajutor, dar nu se intampla nimic. Clientul samaritean insista: gaseste o firma partenera cu 2,5 milioane euro turnover/an, fara credite, pe care sa o aduca bancii. Managerul se sperie de intalnire. Merge acolo totusi. Nu vinde nimic si nu are atitudinea potrivita. Nu se descopera nevoia clientului. Nu face nicio propunere concreta. In final ramane ca la inceput: nu putem sa luam clientul asta.

Iunie 2011: regionalul are o discutie cu fiecare din cei doi ofiteri + managerul fata in fata. Plansete, ohtaturi, ochi inrositi. Casierul nu este informat de nimic (nici de bine , nici de rau) dar sta linistit. E totusi si anul asta pe locul doi in regiune la operatiuni pe casierii. Doua zile mai tarziu unul din cei doi ofiteri e mutat la o alta filiala si de acolo este adus un altul in locul lui cu tonus pozitiv si mai responsabil in atitudine – pe scurt : o rocada – pare o decizie inteleapta. Dar sa nu anticipam.

Managerul agentiei cu probleme pleaca in concediu doua saptamani. Revine la sfarsitul lunii bronzat si odihnit. Merita!

Sfarsitul lunii iunie 2011: intr-o luni ora 8.50 dimineata agentia se inchide. Managerul si ofiterul cel vechi sunt mutati in alte filiale pe alte posturi. Ofiterul cel vechi mutat de cateva saptamani de acolo nu are legatura cu inchiderea. Lucreaza deja in alta filiala si nu il priveste contra-performanta ultimilor 3 ani. Casierul si ofiterul abia adus prin rocada sunt concediati. In aceeasi zi la ora 11 cei doi concediati sunt trimisi acasa cu preaviz. Regionalul ii consoleaza: va dam salariu si bonurile de masa pe o luna.

  • Concluzii

Salariile sefilor de banci nu au suferit contractii pe masura esecului entuziasmului ori a promisiunilor. Ei s-au descurcat sub orice actionariat. Cei de jos platesc pentru ca cei de sus sa isi mentina posturile. Bancile isi asuma greselile facute, insa impersonal. Nu ele sunt de vina, ci mai degraba Ceilalti. Partea proasta e ca nu au intotdeauna dreptate. Partea buna e ca uneori o nimeresc.

P.S. Un director din Big4 imi spune ca le-a vandut personal colegilor, credite in CHF, ca avea un "deal" cu o banca si isi lua si el un comision.

Respectiva firma din Big4 era auditor al unei importante banci locale.

Si atunci, daca asta nu e lacomie, ce poate fi...?

Insa, tinand cont de toate acestea, nu ai cum sa sustii niste initiative legislative absolut aberante. Asta voiam de fapt, sa spun. Scuze pentru ocolisuri.