"BNR ne-a prezentat impactul legii conversiei creditelor CHF la curs sitoric, acesta fiind estimat la 1,67 miliarde lei. Cand BNR ameninta cu deterioarea cursului leului, invocand transferurile in lei facute de catre bancile obligate sa-si inchida pozitiile scurte in valute, greseste", crede Andreea Paul, care conduce grupul de lucru privind legea conversiei.
- De ce nu are dreptate BNR? Trei argumente:
1. Noi discutam despre o masura administrativa politica aplicata o singura data, pentru ca bancile implicate in creditarea in franci elvetieni au esuat sa negocieze individual, sa imparta echilibrat riscurile, asa cum au promis, intr-un numar semnificativ din cazurile afectate de deprecierea exploziva a francului.
2. BNR are capacitatea de a absorbi acest soc o singura data, de a apara cursul de schimb al leului, avand unul dintre cele mai ridicate niveluri ale rezervei valutare din ultimii ani, de 33,29 miliarde de euro, la care se adauga 103 tone de aur. Exista, asadar, spatiul valutar necesar pentru a proteja cursul.
3. BNR are obligatia sa intervina pentru a absorbi socul si pentru a apara cursul leului. BNR nu poate apara cursul atunci cand pierderile de competitivitate ale economiei romanesti sunt pe termen lung. Dar socurile pe termen scurt unitare pot fi absorbite de BNR, doar vointa sa fie. De altfel, o si face de fiecare data cand ministerul finantelor are de rambursat o datorie mare in valuta si se duce la BNR, nicidecum pe piata, pentru a nu deregla cursul de schimb. La fel vor trebui sa procedeze si bancile implicate pentru a nu deprecia cursul de schimb.
2
12
