In episodul precedent am vorbit despre structura economiei. Concluzia era simpla. O economie flexibila, si am explicat ce inteleg prin asta, face fata mai bine unor socuri decat una rigida. Ne intereseaza structura economiei ca o eventuala explicatie pentru caderea economiei in 2008 si revenirea foarte lenta, scrie Florin Citu pe blogul sau. A doua explicatie vine de la raspunsul politicilor economice-monetara si fiscala. Incep cu cea mai simpla, politica fiscala.
Initial politica fiscala a actionat restrictiv pe fondul crizei de lichiditate , multumiri merg la banca centrala pentru aceasta situatie, dar dupa aceea s-a relaxat. Desi banca centrala cerea o politica fiscala restrictiva acest lucru nu s-a intamplat. Deficitul bugetar s-a triplat in doar cateva luni. Oricum, nu exista un soc clar generat de politica fiscala in 2009. Partea cea mai grea si care a contribuit la caderea economiei s-a consumat in trimestrul 4 2008 pe fondul crizei de lichiditate. Socul politicii fiscale a venit mult mai tarziu, in 2010, prin cresterea TVA.
Dar reactia politicii monetare a fost evidenta si este usor de analizat. Nu mai este un secret pentru nimeni modul in care actioneaza banca centrala. Atunci cand vrea sa stimuleze economia pe termen scurt introduce lichiditate in economie. Cand vrea sa inhibe activitatea economia retrage lichiditate din economie. Folosesc lichiditate pentru ca banca centrala din Romania actioneaza prin intermediul pietei interbancare,monetare sau valutare.
Aceasta relatie politica monetara -economie, pe termen scurt, nu este doar opinia mea. BNR vede lucrurile la fel – “ În general, dobânzi mai reduse stimulează investiţiile şi consumul în defavoarea economisirii, în timp ce dobânzi mai ridicate stimulează economisirea, inhibând pe termen scurt consumul şi investiţiile. Astfel este influenţată cererea agregată din economie. “ Banca centrala stie ca daca intr-un moment retrage lichidiate din economie efectul imediat este cresterea dobanzilor si dupa aceea incetinirea economiei.
Bineinteles ca efectul actiunilor bancii centrale depinde foarte mult de context. Una este sa retragi din lichidiate cand economia locala si cea globala cresc si alta este sa o faci cand ambele sunt in picaj. Sa nu va imaginati ca in realitate lucrurile se intampla automat. Banca centrala are o formula magica care ii spune cat din lichiditate trebuie retrasa pentru ca economia sa incetineasca exact cat trebuie si nu mai mult. Prostii. In realitate banca centrala lucreaza cu multe estimari. Informatiile pe care le are se refera la trecut iar si acelea sunt revizuite. De acea este important ca cei care iau decizii la banca centrala sa inteleaga relatia pe termen scurt si mediu politica monetara -economie reala si mai ales sa inteleaga structura economiei in care se afla. Inca un lucru, trebuie sa inteleaga cum sunt conectate economia locala si economia globala.
Da, politica monetara se bazeaza pe foarte mult subiectivism sau experienta. Depinde de cine este la conducere. Daca sunt amatori sau diletanti (oameni care au ajus acolo doar pe baza conexiunilor politice) atunci avem parte de subiectivism. Daca ajung oameni care au demonstrat ca inteleg ce am zis mai sus atunci avem parte de experienta.
Avand in vedere aceasta caracteristica a politicii monetare, este important ca deciziile de politica monetara sa fie anticipate de economie , transparenta, si sa nu aiba o magnitudine mare. Daca tot lucrezi cu informatii putine este bine sa nu surprinzi si mai ales sa nu faci miscari agresive. In cazul in care informatii noi iti infirma opinia sa poti sa dai inapoi usor si sa nu lasi urme adanci in economie. De aceea bancile centrale nu cresc dobanda de politica monetara brusc si o faca cu pasi mici-puncte de baza in loc de procente. Oricum, chiar daca nu vor sa o recunoasca o fac asimetric (scad dobanzile mai usor decat le cresc).
Totusi, este nevoie de un punct de referinta. Este nevoie de un model care sa ofere un punct de pornire. Fiecare banca centrala are un model care incearca sa aproximeze cat mai mult structura economiei. De la acest model incep discutiile. Modelul ofera diferite scenarii pentru diferite decizii de politica monetara. Toate aceste modele arata ca o dobanda mai mare are efect negativ pentru dinamica PIB. Dar exista o doua diferente cu viata reala, in cele mai multe cazuri. In primul rand in model dobanda creste neanticipat. Noi cei care actionam in economie sutem surprinsi de decizia bancii centrale. Astfel, efectul este mult mai puternic asupra dinamicii PIB decat in cazul in care decizia era anuntata in prealabil de banca centrala. Bancile centrale stiu acest lucru si mai toate fac eforturi pentru a nu surprinde piata. In al doilea rand, in model dobanda creste si scade imediat. Nu vedem acest lucru niciodata in realitatea.
Mai important este raspunsul dinamicii PIB care este acelasi in toate modelele. Fara exceptie, indiferent de structura modelului si indiferent de tara. Dobanda creste iar dinamic PIB raspunde negativ instantaneu (foarte imporant ). Dupa aceea, in model dobanda revine la nivelul initial dar dinamica PIB ramane negativa (valori din ce in ce mai mici) cativa ani la rand. Iar acest lucru este important pentru ca arata ca desi in model dobanda revine la valoarea initiala socul are efecte pe perioade lungi. Sa va dau un exemplu. Sa zicem ca BNR creste dobanda astazi. Dinamica PIB reacationeaza imediat dar punctul minim al PIB (nu dinamica) se afla in viitor , cam peste 8 trimestre. Adica, creste dobanda azi, PIB scade azi si continua sa scada tot de pe urma acestui soc inca 8 trimestre. Da, politica monetara actioneaza asupra economiei cu pana la 8 trimestre. De aceea este nevoie de oameni cumpatati, echilibrati, cu experienta pentru ca o greseala se repara foarte greu. Folosesc greseala pentru ca alternativa, manipularea masei monetare in interes propriu si politic, este devastatoare pentru o economie si o poate tine pe ultimul loc ca cea mai saraca tara din Europa decenii la rand.
Asadar, este clar ca atat teoria economica dar si modelele empirice estimeaza un efect negativ pentru PIB pe termen scurt si mediu de la o politica monetara restrictiva. Iar efectul depinde de cat de anticipata este o astfel de decizie si cat de mult cresc dobanzile. Daca o banca centrala decide sa dubleze prin surprindere dobanzile este de asteptat (fara sa intelegi prea multe) o cadere brusca a dinamicii PIB si cu magnitudine mare. Daca acest lucru se intampla intr-un moment in care are loc o criza la nivel global, doar un amator ar putea sa creada ca o astfel de decizie nu ar duce la o criza economica si in economia locala.
Uremeaza concluziile…
Comenteaza pe blogul lui Florin Citu.
