In urma cu exact doi ani, in 15 ianuarie 2015, un comunicat sec al Bancii Elvetiei (SNB) anunta taifunul ce urma sa vina. SNB renunta la plafonul de curs chf/euro, iar francul sarea in aer. De la 3,7 lei/franc, a doua zi moneda Elvetiei urcase la 4,32 de lei iar cateva zile mai tarziu se vindea cu 6 lei la casele de schimb. La doi ani de la explozie, francul si-a corectat din apreciere, vineri cotatia calculata de BNR fiind de 4.18 lei/chf. Am asistat in acesti doi ani la multe promisiuni, manifestatii ale debitorilor in franci, conferinte dedicate ale Guvernatorului BNR samd. In final, din toate planurile si primisiunile, debitorii s-au ales cu o lege, contestata si ea la Curtea Constitutionala.
Sa incepem cu sfarsitul. Judecatorii Curtii Constitutionale se vor pronunta peste cateva zile, in 18 ianuarie mai exact, pe marginea Legii conversiei creditelor in franci elvetieni la cursul de la data contractarii creditelor.
Sesizarea Guvernului privind legea de modificare a OUG 50/2010, prin care a fost introdusa posibilitatea conversiei creditelor in franci elvetieni la cursul istoric s-a aflat pentru prima data pe ordina de zi a sedintei de plen a CCR, insa Curtea a decis amanarea deciziei. Sesizarea a fost facuta de Guvern pe 24 octombrie, dupa adoptarea de catre Parlament a legii care prevede conversia creditelor in franci elvetieni la cursul de la data acordarii. Fiind o perioada cu puternice accente si tensiuni electorale, Curtea a preferat sa faca un pas in spate si sa amane decizia.
Executivul de atunci considera ca legea opereaza retroactiv, desi a dat aviz pozitiv proiectului in conditiile in care ar fi fost incluse mai multe prevederi cu caracter social, precum un grad de indatorare si un plafon.
Conversia creditelor in franci elvetieni la cursul de la data acordarii nu va intra in vigoare inainte ca magistratii Curtii Constitutionale sa verifice daca legea respecta sau nu Constitutia.
Guvernul considera ca aplicarea legii si la creditele in derulare contravine principiului neretroactivitatii si previzibilitatii legii, consacrate de Constitutie. Pe de alta parte, spune ca aceste principii pot fi incalcate, daca exista un temei social, potrivit unui punct de vedere transmis Camerei Deputatilor anterior adoptarii proiectului.
Cabinetul Ciolos a cerut ca legea sa fie aplicata doar persoanelor fizice consumatori, cu credite de pana la 150.000 de euro (echivalent in franci elvetieni) si cu un grad de indatorare de peste 50% din veniturile nete. Deputatii au adoptat insa proiectul in unanimitate, fara a tine cont de opinia Executivului.
Obiectiile Guvernului exprimate in dialogul cu Parlamentul au fost reluate in sesizare. Guvernul a avizat pozitiv in Parlament legea conversiei in franci elvetieni in conditiile in care forma votata ar fi pastrat caracterul social al initiativei parlamentare. Legislativul insa nu a tinut cont de aceasta opinie transmisa de Guvern si legea adoptata a depasit cadrul social motiv pentru care Guvernul contesta aceasta forma la CCR, au explicat oficiali ai fostului Guvern.
Initial, la propunerea lui Viorel Stefan, actualul sef al Finantelor, dar pe atunci presedintele Comisiei de finante-banci, deputatii au introdus conditia privind gradul de indatorare, precum si un plafon de 250.000 de franci elvetieni, insa, dupa dispute politice si cu debitorii cu credite in franci elvetieni, modificarile au fost retrase.
Cronologia evenimentelor:
Primii care au profitat de pe urma deprecierii leului fata de francul elvetian au fost ca de obicei, politicienii. Au initiat la repezeala proiecte de legi care sa vina in sprijinul celor indatorati in franci, desi leul se deprecia si fata de euro sau dolarul american.
- 15 ianuarie. Francul explodeaza, dubland ratele celor care luasera credite in franci. Din cei circa 114.000 de romani care accesasera imprumuturile in moneda elvetiana in perioada 2008-2014, mai ramasesera circa 75.000 (restul aveau credite de valori mici, intinse pe cinci ani sau care fusesera convertite in alte valute)
- 16-20 ianuarie. Are loc un schimb de scrisori deschise intre parlamentari si BNR pe tema creditelor considerate toxice.
- 21 ianuarie. La doar o saptamana de la izbucnirea crizei francului, deputatul socialist Ana Birchall a propus ca, in cazul creditelor acordate in franci elvetieni, la solicitarea clientilor, conversia sa se faca prin aplicarea unui curs mediu determinat ca medie aritmetica a cursurilor medii lunare din luna acordarii creditului pana la momentul conversiei. Legea este si acum in Parlament, bancile comerciale si BNR opunandu-se din rasputeri modului in care legea urma sa fie aplicata.
- 30 ianuarie Guvernatorul Isarescu organizeaza o conferinta de presa in care expune punctul de vedere al BNR cu privire la cei imprumutati in franci. Mesajul este ca BNR nu are cum sa intervina, solutia recomandata fiind negocierea directa clienti-banci. Ceea ce este, evident, o utopie in Romania de azi.
- 10 februarie. Guvernatorul BNR este audiat de comisiile reunite de secialitate ale Parlamentului. Intrebarile adresate lui Mugur Isarescu si discursul acestuia le puteti citi aici.
- februarie-august 2015. Apar ofertele de conversie ale bancilor. Cele mai multe ofera o perioada de gratie de cateva luni, apoi acestea devin aparent tot mai consistente, dar continua sa nemultumeasca clientii.
- 14 iunie. Peste 1.000 de persoane, clienti cu credite in franci elvetieni contractate in bancile comerciale din Romania, protesteaza in Piata Victoriei si solicita autoritatilor adoptarea Legii conversiei pentru acordarea de facilitati si discounturi celor imprumutati,
- noiembrie 2015. Circa 70 de persoane protesteaza in fata BNR cerand demisia Guvernatorului Mugur Isarescu.
- decembrie 2015. Apare legea darii in plata, initiata de liberalui Daniel Zamfir. Este votata aproape in unanimitate, dar presedintele Iohannis o trimite spre re-examinare. Legea nu era intr-adevar suficient de clara si lasa loc speculatiilor.
- ianuarie 2016. Legea insolventei persoanelor fizice se amana.
Citeste si: Povestea unui credit in franci elvetieni. A unui singur credit.
Context international:
- Creditarea in franci elvetieni a firmelor si populatiei reprezinta (in Romania) 1,4% din PIB, fiind de 5 ori, respectiv de 7 ori mai redusa decat in Polonia si Ungaria. Proportiile se mentin si in ceea ce priveste ponderea creditului in franci elvetieni in totalul creditului acordat sectorului privat: in Romania ponderea este de 4,7%, in timp ce in Polonia si Ungaria se consemneaza niveluri de 3, respectiv, 5 ori mai mari. Ponderea creditarii in franci elvetieni in totalul creditarii firmelor si populatiei din Romania s-a situat pe o traiectorie descendenta incepand cu anul 2012, ajungand la 4,7% din totalul creditarii acestor sectoare.
- Creditarea in franci elvetieni a fost acordata aproape in exclusivitate populatiei. Ponderea acestor credite se ridica la circa 10% din volumul total al creditelor acordate populatiei, iar numarul persoanelor fizice care au contractat credite in franci elvetieni reprezinta 2,1% din numarul total al debitorilor din aceasta categorie, respectiv 75 412 persoane. Spre comparatie, in Polonia, numarul debitorilor in franci elvetieni este de peste 500 000 de persoane.
Citeste si: Familia Ionescu si ratele in franci elvetieni (revizuit)
sau Vezi o istorie cronologica a intreducerii in Romania a creditelor in chf.
- APC Romania: Lupta consumatorilor pentru repararea efectelor produse prin punerea pe piata a unor credite cu costuri imprevizibile si efecte periculoase va continua
"A mai trecut inca un an de la decizia Bancii Nationale a Elvetiei din 15 ianuarie 2015 de renuntare la pragul fix de 1,2 CHF/EURO, care a avut ca urmare cresterea exploziva pentru cateva luni a francului elvetian fata de principalele valute, dar si fata de leu.
Sunt inca in jur de 50.000 de credite in franci elvetieni acordate persoanelor fizice.
Acesti consumatori, care sunt parti ale unor contracte ne-negociate si intr-o valuta despre care au primit prea putine informatii sau chiar informatii denaturate in mod deliberat de banci pentru a-i determina sa aleaga indatorarea in franci elvetieni in detrimentul monedei nationale sau a unor valute ceva mai stabile, au avut de suportat imediat efectele dramatice ale acestei decizii a Bancii Nationale a Elvetiei.
Metodele prin care s-a incercat solutionarea acestor dezechilibre din contractele devenite atat de impovaratoare pentru consumatori au avut un impact limitat sau nu s-au materializat in rezolvari de ansamblu, pentru marea masa a debitorilor in CHF.
De-a lungul celor doi ani de la momentul 15 ianuarie 2014, au avut loc nenumarate proteste, conferinte si dezbateri in Parlament pentru adoptarea unei legi a conversiei creditelor in franci elvetieni si pentru protejarea consumatorilor imprumutati in valuta in fata riscului valutar.
Din pacate, azi, cand se implinesc doi ani de la un eveniment care a aratat lumii cat de vulnerabili sunt consumatorii in fata turbulentor declansate pe pietele financiare de o simpla decizie de politica monetara, problemele acestora nu si-au gasit rezolvarea: multi consumatori inca sunt captivi in contracte greu de suportat financiar si sunt demoralizati datorita intarzierii adoptarii unui act normativ care sa le faca dreptate si sa repuna contractele pe baze echitabile.
La CCR urmeaza sa se dezbata, in data de 19 ianuarie 2017, exceptiile de neconstitutionalitate trimise de catre Guvernul Ciolos modificarilor aduse OUG 50/2010, dupa doi ani indelungati de dezbateri si dispute, intre actorii implicati in acest demers ( asociatii de consumatori, reprezentantii mediului bancar, legislativ, executiv, reprezentanti ai societatii civile etc.)
In data de 30 ianuarie este primul termen la Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un dosar in care s-a cerut si s-a admis ca, prin dezlegarea unei chestiuni de drept, sa se ajunga la o solutie unitara in problema rezolvarii pe cale judecatoreasca a cauzelor in care s-au formulat cereri de inghetare a cursului francului elvetian la data incheierii contractului intre consumatori si profesionisti, avand in vedere practica diversificata si solutiile contradictorii date de instantele de judecata din tara. O solutie favorabila consumatorilor ar duce la incheierea mai rapida a celor cateva mii de dosare aflate pe rol in diverse stadii de solutionare intr-o modalitate care ar aduce si returnarea sumelor exagerate platite de debitori sub forma de rate achitate la cursul zilei, de-a lungul derularii contractelor in franci. Ar fi, insa, un remediu cu efecte limitate doar pentru acei datornici care au ales calea contencioasa.
O solutie de acest fel ar ajuta totalitatea consumatorilor imprumutati in moneda elvetiana daca ANPC sau o asociatie de consumatori cu drept de reprezentare in instanta ar obtine, intr-un litigiu deschis in numele consumatorilor, o cerere de ingetare a cursului la care se achita ratele in CHF la nivelul celui de la data incheierii contractului. Adica, o unica solutie judecatoreasca, obligatorie pentru banci ( asa numitele efecte erga-omnes). Insa, aceasta cale este una etapizata si de durata, pana la epuizarea cailor de atac, pentru ca hotararea sa devina definitiva.
Un alt pas hotarator il poate constitui si raspunsurile date untr-un dosar aflat pe rolul Curtii Europene de Justitie care a fost chemata sa raspunda unor intrebari preliminare ridicate intr-un litigiu aflat pe rolul Tribunalului Oradea. Dosarul de la Oradea se refera la constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind cursul de schimb la care trebuie achitate ratele intr-un contract de credit in valuta, in speta franc elvetian. Termenul la dosarul de la CJUE in speta C-186/16 Andriciuc si altii contra Bancii Romanesti este pe 9 februarie 2017.
Toate aceste eforturi au fost dublate de proteste si mitinguri ale consumatorilor, care au atras atentia asupra acestor probleme in cele mai variate modalitati.
Cu toate acestea, astazi, consumatorii inca asteapta un raspuns si o rezolvare unitara hazardului financiar si moral la care acestia au fost expusi prin controversata punere pe piata a unor imprumuturi intr-o moneda a carei evolutie face, mai degraba, obiectul unor speculatii financiare sau al unor decizii de investire pentru a castiga prin aprecierea cursului acestuia fata de alte valute decat o recomandare de moneda sigura si stabila in care sa te imprumuti ( desi asa spuneau bancile in fluturasii promotionali care faceau reclama produselor de creditare in franci elvetieni).
Consumatorii romani, alaturi de alte cateva milioane de consumatori europeni, celebreaza astazi un moment trist, acela in care au realizat ca sunt victimele unei inselatorii a creditorilor care au vizat un supra-profit speculand pe marginea cresterii mai accentuate a cursului francului elvetian fata de alte valute intr-un interval scurt de timp, dar si prazi vulnerabile ale indiferentei sau incapacitatii autoritatilor din statele lor de a lua masuri generale, rapide si eficiente de protejare a intereselor cetatenilor lor in fata abuzului de putere economica a institutiilor de credit.
Lupta noastra, a consumatorilor, a asociatiilor pentru protectia consumatorilor, va continua, pentru repararea acestor efecte inechitabile deja produse prin punerea pe piata a unor credite cu costuri imprevizibile si efecte periculoase pentru cei care le acceseaza, dar si pentru a preveni repetarea acestor abuzuri si pentru a educa si informa populatia cu privire la riscurile la care mediul financiar-bancar o expune in goana pentru profituri rapide si ilegitime!", scrie Calu Monica, reprezentantul APC Romania pe pagina sa de Facebook
- Concluzii:
Daca s-ar fi dorit la nivel guvernamental a se acorda cu adevarat un sprijin celor indatorati in chf, se puteau gasi solutii. Personal, as fi mers pe o analiza a creditelor care au restante, iar pentru cei care au reale dificultati la plata creditului, le-as fi acordat punctual facilitati fiscale (scutiri de la plata unor taxe si/sau impozite) care sa fie sustinute printr-un Fond de Solidaritate pana cand situatia se imbunatateste. Nu e treaba BNR (mai ales ca a tras suficient semnale de alarma impotriva creditarii in CHF) si nici a bancilor comerciale sa rezolve o problema sociala, daca ea apare. Dar peste tot in lume ei sunt primii care sunt trasi la raspundere in situatii dificile.
Pe de alta parte, drept este ca au existat si iesiri neinspirate pe aceasta tema. Una, chiar a Guvernatorului BNR, este aici.
Indiferent de solutia pe care o va da Curtea Constitutionala pe marginea conversiei, recomandarea de bun simt este ca bancile sa discute in mod real cu clientii. Acolo unde exista buna credinta, clientii sa fie ajutati. Insa tensiunile dintre banci si clienti au atins orgolii pe care cu greu le-ar putea stinge echilibrul si bunul simt. Din pacate, aceste tensiuni s-au propagat si pe fondul unei precare educatii financiare a unora dintre salariatii bancilor ca si pe fondul stresului celui care nu mai poate face efectiv fata platii ratelor in franci. Vina este a ambelor parti, dar povara nu trebuie sa ramana doar pe umerii uneia dintre ele.
7
5
