Varsta la care tinerii romani parasesc locuinta parintilor a urcat anul trecut la 30,3 ani, potrivit datelor Eurostat. Fetele pleaca din locuinta parentala la 25.8 ani, valorile fiind printre cele ridicate in UE (suntem in medie pe locul 11 in UE28). Cel mai tarziu pleaca de acasa maltezii, croatii si macedonenii, iar cel mai timpuriu, nordicii (suedezii, danezii si finlandezii). De regula, plecarea are loc atunci cand conditiile economice iti permit traiul pe cont propriu, chiar daca ulterior parintii te mai sprijina. Romania are circa 8.88 milioane de locuinte ocupate de 7.2 milioane de gospodarii, ceea ce inseamna un excedent de 1,6 milioane de locuinte (din care circa 150.000 sunt permanent neocupate, potrivit INS). În trimestrul I 2017 au fost date în folosinţă 10.084 locuinţe, în scădere cu 1506 locuinţe, faţă de trimestrul I 2016, a anuntat joi Statistica.
Anul trecut au fost terminate cam 50.000 de locuinţe, peste jumatate fiind la oras, facute cu bani privati. Statul abia daca a ridicat 1000 de locunite in 2016, mai putine decat in 2015.
Excedentul aparent de locuinte nu inseamna ca acestea contribuie la oferta imobiliara, fiind dat si de faptul ca unele familii detin mai multe apartamente si de case. Unele persoane care au deja o locuinta mai construiesc una poate pentru copii sau poate pentru ca in viitor vor dori sa inchirieze vechiul apartament/casa si sa realieze astfel un venit suplimentar.
- 8 din 10 romani sunt proprietari si numai doi sunt chiriasi. In Vest, raportul e cam invers. Dar asta tine de mentalitatea culturala si de experientele private ale fiecaruia. Acolo, mobilitatea populatiei e mult mai ridicata, fara discutie.
- La oras, 9 din 10 familii au locuinte dotate cu bai/dusuri si grupuri sanitare situate in interior. La tara insa, e dezastru. Din cinci case, trei au WC la curte, iar celelalte doua au igrasie sau probleme cu peretii.
- Cand vine vorba sa se planga de locuinte, romanii se plang cel mai tare de zgomotul mare produs de traficul rutier, feroviar sau aerian (19,2% din totalul familiilor); poluarea aerului (16,0%); riscul unor incidente de tipul furturilor si agresiunilor (14,4%) si respectiv zgomotul produs de vecini (8,2%). Circa 3% din familii spun ca zona in care stau e promiscua, adica e dominata de prostitutie, cladiri parasite samd). Cele mai numeroase situatii de acest gen se constata in zona urbana.
In Romania, o familie din 6 se confrunta cu cel putin o problema serioasa privind locuinta, cifrele diferand mult in urban fata de rural. De inteles oarecum, cata vreme jumatate din case sunt construite inainte de anul 1971.
Mai jos, locuintele terminate in ultimii 3 ani, pe regiuni de dezvoltare:
Sistemul ipotecar nu poate fi o solutie decat pentru un strat relativ subtire din clasa de mijloc superioara. Multi tineri, din cei care au norocul sa lucreze si nu formeaza masa somerilor, lucreaza pe salariul minim pe economie, care ii fac dificil de calificat pentru un credit, exceptie poate programul guvernamental Prima Casa. Cumpararea unui apartament cu imprumut de la banca presupune cheltuirea unui salariu mediu pe economie timp de 25-30 de ani, destul de dificil de suportat chiar pentru clasa medie. Consecinta: multi tineri sunt fortati sa locuiasca impreuna cu parintii. Ingrijorator este ca situatia locuintei tinerilor s-a agravat in ultimii 7 ani: daca in 2007, 57,2% tineri intre 18-35 ani traiau cu parintii, in 2016 proportia lor depaseste 62%.
- Uzura morala si fizica a locuintelor produse in anii `60 va fi o problema care se va acutiza in viitor. Depopularea Romaniei va mai reduce din presiune, dar va ramane o cerere mare in urbanul mare (Bucuresti, Timisoara, Cluj mai ales). E drept ca in ultimele decenii, lipsa locurilor de munca a mai relaxat presiunea migratiei de la sat la oras, dar recuperarea economica la care asistam va duce la cresterea migratiei spre orase, acutizand problema lipsei de locuinte.
Impactul negativ al problemei locuintelor asupra fertilitatii nu poate fi ignorat, arata datele Academiei Romane (publicate in Strategia de dezvoltare a Romaniei in urmatorii 20 de ani).
Deficitele de locuire au consecinte in celelalte sfere ale vietii, exemple enumerate frecvent fiind incapacitatea copiilor de a desfasura activitati educationale la domiciliu din cauza aglomerarii si inadecvarii spatiului locuit sau problemele de sanatate ale membrilor gospodariei ca urmare a incalzirii inadecvate, iluminarii proaste, lipsei de acces la sursele de apa sau lipsa calitatii acestora, lipsa canalizarii etc.
Pentru persoanele cu un nivel precar de bunastare, costurile alocate pentru alimentatie, precum si pentru procurarea si intretinerea locuintei pot monopoliza cea mai mare parte a resurselor economice sau chiar sa depaseasca nivelul veniturilor, declansand o traiectorie de saracire pe termen lung." Alocarea prioritara a cheltuielilor pentru nevoile de baza, intre care cele legate de locuinta, conduce la minimizarea altor tipuri de cheltuieli, in mod tipic investitia in resursele de dezvoltare ale membrilor gospodariei, cum ar fi educatia si formarea profesionala, prevenirea problemelor de sanatate sau accesul la bunuri si servicii culturale. Chiar si alimentatia poate fi afectata de costurile exagerate, raportate la resurse, ale locuirii. Restrangerea consumului gospodariilor la cheltuielile bazale conduce, astfel, la crearea unei capcane a saraciei in care generatiile tinere devin captive deficitului acumulat de generatiile anterioare", arata academicienii in Strategia citata..
Romania se afla pe primul loc intre tarile UE in ceea ce priveste ponderea locuintelor aflate in proprietate personala.
Aproape 91% dintre romani considera extrem de improbabila posibilitatea sa isi paraseasca locuinta in urmatoarele sase luni, ca urmare a faptului ca a devenit nesustenabila economic fata de media europeana de 81,5%. Totusi, valul improprietaririi masive la preturi de achizitie extrem de scazute a avut si o serie de dezavantaje, unul dintre ele fiind lipsa unui stoc de locuinte care sa poata fi utilizat cu destinatie sociala.
La acesti factori, se adauga resursele economice limitate ale noilor proprietari pentru a-si intretine locuinta. Acest conglomerat de determinanti a dus, de multe ori, la degradarea, in mediul urban, a apartamentelor personale, blocurile de locuinte si lipsa de reactie pentru dezvoltarile urbane aberante girate de municipalitati.
Sistemul Bauspar, care ar permite renovarea si imbunatatirea conditiilor de locuit este in prezent gripat si chiar daca se spera reluarea intrarilor in sistem inca din aceasta vara, cultura si mentalitatea de la noi nu sunt de natura a miza doar pe el pentru cresterea confortului. Statul ar trebui sa aiba o mult mai consistenta initiativa in aceasta directie.
- Locuintele romanesti sunt supra-aglomerate
In Romania, gospodariile au dimensiuni mai mari, in medie, decat in restul Europei si sunt aglomerate in locuinte mai putin spatioase. Media numarului de membri in gospodarie a fost in toata perioada in ultimii 6 ani de 2,7 fata de media UE-28 de 2,3. In medie, locuintele au la noi 46,9 metri patrati, fata de media UE-28 de 102,3 metri patrati (Eurostat). Modelul gospodariilor multigenerationale este foarte raspandit, fiind adoptat de mai mult de 10% din gospodarii.
Tinerii parasesc familiile la varste mai inaintate decat in tarile vestice, in parte, probabil, ca urmare a problemelor pe care le intampina pe piata muncii in obtinerea unui loc de munca cu venituri decente. Varstnicii sunt prezenti in gospodarie pentru a ajuta la ingrijirea nepotilor si la treburile gospodariei, sau sunt dependenti de copii, ca urmare a instalarii unor boli sau a insuficientei veniturilor proprii. Precaritatea veniturilor conduce la adoptarea modelului gospodariilor intergenerationale ca o modalitate de a realiza economii de scala.
Deficitul de servicii de ingrijire a copiilor si a varstnicilor la preturi suportabile creste presiunea pentru adoptarea solutiei gospodariei cu mai multe generatii prezente. In gospodariile cu venituri din activitatea agricola, mai multe generatii coabiteaza pentru a maximiza productia agricola a gospodariei. Mai mult de o treime dintre gospodariile din Romania cuprind mai mult de trei adulti (35,1%), acest procent fiind cel mai mare dintre toate tarile UE, de aproape doua ori mai mult decat valoarea UE-27 (18,5%). In 19,5% din gospodarii, exista trei adulti care traiesc impreuna cu copii in intretinere. Combinatia dintre aceste gospodarii numeroase, multigenerationale si spatiile reduse de locuit conduce la supraaglomerare.
Mai mult de jumatate din populatie traieste in gospodarii supraaglomerate. Romania inregistreaza cel mai mare nivel de supraaglomerare dintre tarile europene (52,3% in 2014), cu un procent de persoane care traiesc in astfel de conditii de trei ori mai mare decat media UE-28 (16,9%). Supraaglomerarea afecteaza disproportionat populatia saraca (66,6%) si copiii (71,3%), mai mult de 4 din 5 copiii saraci traind in astfel de locuinte supraaglomerate (81,1%) (Eurostat). Valorile sunt in crestere in ultimii ani pentru toate aceste categorii.
Este de presupus ca acest model de convietuire in gospodarii multi-generationale, care este posibil sa aiba, dincolo de numeroasele constrangeri obiective, si unele determinari culturale, conduce la amanarea unor decizii majore ale tinerilor, precum aceea de a-si constitui o familie proprie7 si cea de a face copii.
Cheltuielile asociate cu locuinta reprezinta o povara excesiva pentru multe dintre gospodariile din Romania: ponderea costurilor locuintei in venitul disponibil al gospodariilor a crescut de la 14,5% in 2011 la 25,1% in 2014. Prin comparatie, per total UE-28, costurile legate de locuinta reprezinta 22,7% din venitul gospodariilor. Comparatia cu tarile Uniunii Europene trebuie privita prin prisma structurii diferite a statutului de proprietate a locuintelor: in Romania statutul de chirias si cel de platitor de credite imobiliare, ambele presupunand cheltuieli extrem de ridicate, sunt mult mai putin raspandite decat in celelalte tari europene, asadar cheltuielile ridicate de locuire sunt centrate preponderent de acoperirea costurilor intretinerii locuintei. Conform unor estimari ale Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV), liberalizarea completa a preturilor energiei si alinierea lor la preturilor stabilite de piata libera europeana va produce un soc economic.
In 2018, cheltuielile asociate cu locuinta ar putea urca la aproape 30% din totalul cheltuielilor de consum, punand presiune pe resursele disponibile pentru alte tipuri de cheltuieli (Zamfir, 2015). Un procent de 14,9% dintre gospodarii aloca deja, in 2014, mai mult de 40% din buget doar pentru cheltuielile legate de locuire, ceea ce conduce probabil, in cazul populatiei sarace, la rationalizarea la maxim sau acoperirea precara chiar si a componentei alimentare. In acelasi an, 39,2% dintre persoanele expuse riscului de saracie relativa se confruntau cu fenomenul de supraincarcare a costurilor asociate cu locuinta. Ca urmare a costurilor ridicate, mai mult de un sfert dintre gospodariile din Romania (28,1%) inregistreaza datorii la plata cheltuielilor cu utilitatile (apa, gaze, electricitate, canalizare, salubritate), fata de 10% media tarilor UE. O parte dintre aceste gospodarii acumuleaza constant datorii si se confrunta cu riscul deconectarii de la retelele de utilitati. Datele Anchetei bugetelor de familie (INS) arata ca situatia este cel mai grava pentru populatia sarace din urban, pentru care costurile la utilitati reprezinta mai mult de jumatate din cheltuielile lunare totale ale gospodariilor din cea mai saraca decila (Tesliuc si ceilalti, 2015).
- Accesul tinerilor la o locuinta , dificil
In timp ce marea majoritate a populatiei beneficiaza de locuinte proprietate personala, generatiile tinere se confrunta cu un deficit de locuinte disponibile la preturi accesibile. Calcule aproximative indica o situatie critica: cumpararea unui apartament cu imprumut de la banca presupune cheltuirea unui salariu mediu timp de 30 de ani, greu de suportat chiar pentru clasa medie. Lipsa de accesibilitate a unei locuinte este doar o componenta a unui fenomen de excluziune sociala pe multiple dimensiuni care afecteaza generatiile tinere si care constituie obstacole in gasirea unor solutii de viata independenta. Somajul in randul tinerilor, de pilda, este mai ridicat: in 2014, 24% dintre tinerii sub 25 de ani erau someri, comparativ cu 6,8% din populatia de varsta activa (Eurostat). Multi tineri locuiesc impreuna cu parintii (61,2%, fata de 48,4% in medie in UE-28), adesea fortat, negasind alte solutii locative sustenabile
Cinci posibile recomandari:
- 1. Asigurarea unei acoperiri universale a zonelor de locuit cu infrastructura de utilități publice și de servicii sociale necesare. Este necesară creșterea finanțării programelor de construcție a infrastructurii de utilități publice. Pentru a crește gradul de accesare a utilităților publice, este necesară acordarea unor credite în condiții avantajoase pentru racordarea la utilitățile publice. Dezvoltările în stocul de locuințe nou construite pot fi utilizate pentru a îmbunătăți acoperirea altor servicii, de exemplu se poate lua în considerare construirea unui stoc de locuințe de serviciu pentru specialiștii care lucrează în zone cu deficit de servicii sociale (asistență socială, educație, sănătate).
- 2. Acordarea de credite avantajoase pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit.Incurajarea sistemului de economisire-creditare
- 3. Lansarea unui program amplu de locuințe sociale. Ar trebui sa constituie o prioritate. Un astfel de program ar trebui să cuprindă o serie întreagă de categorii sociale care în prezent nu sunt țintite: persoanele fără adăpost, foștii deținuți, persoanele care ies din sistemele rezidențiale (protecție specială, îngrijire pe termen lung în sistemul medical sau de asistență socială), victimele violenței domestice, victimele traficului de persoane și alte categorii vulnerabile. .
- 4. Sistemele de îngrijire a persoanelor vârstnice și de suport pentru creșterea și îngrijirea copiilor trebuie să fie dezvoltate astfel încât să preia o parte din „povara” îngrijirii lor asupra adulților din gospodărie.
- 5. Zonele marginalizate trebuie adresate prin programe de regenerare urbană, care să cuprindă soluții de reglementare a statutului juridic locativ, acolo unde este cazul, și un pachet intregrat de servicii pentru rezidenții lor, cu servicii educaționale,de sănătate, ocupaționale și de creștere a capitalului social.
Surse utilizate in articol:
Cosmin Briciu- Politici sociale de locuire
Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M. S., (coord.), Miglena, A., Arpinte, D., Briciu, C., Chiriacescu, D., Chiricescu, S., Coleman, E., Fărcăşanu, D., Florescu, R., Guth, A., Hatos, A., Heroiu, M., Hoerning, U., Ianoşi, L, Kalambayi, F., Karacsony, S., Kavanagh, F., Magheru, M., Marin, M., Rădulescu, A., Râmniceanu, I., Sandu, D., Sava, A., Sluchynskyy, O., Simler, K., Toth, A., Tufiș, C. (autori), Stdiu de fundamentare pentru strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015–2020, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare/Banca Mondială, 2015
Academia Romana- Strategia de dezvoltare a Romaniei in urmatorii 20 de ani
Sotiropoulos, D. A.,- Positive and Negative Social Capital and the Uneven Development of Civil Society in Southestern Europe, în „Southest European and Black Sea Studies”, vol. 5, no. 2., pp. 242–256.
3
2
