Globalizarea inseamna, in primul rand, deschiderea pietelor din statele lumii, adica miscarea libera a capitalului economic sub forma investitiilor, dar si stabilirea unor reguli care faciliteaza comertul intre diverse tari si regiuni. Se pune intrebarea cine are cel mai mult de castigat de pe urma acestui fenomen: populatia, companiile sau statele prin cresterea veniturilor atrase la bugetele nationale. Raspunsurile difera de la o tara la alta. In ultimii ani, companiile multinationale din aproape toate sectoarele economice au inregistrat o majorare semnificativa a veniturilor obtinute la nivel global.
Aceasta provine, in mare parte, din pietele emergente, in special Asia, Africa sau Europa de Est si Centrala, acolo unde cresterea gradului de ocupare si a nivelului de trai a condus la o sporire a consumului de bunuri si servicii. Pentru a beneficia de pe urma acestei dezvoltari, statele au intrat intr-un continuu proces de atragere a investitiilor straine, prin acordarea de diverse facilitati economice sau subventii, de cele mai multe ori la mare concurenta cu statele vecine. Daca initial scopul principal al guvernlor era cresterea numarului de locuri de munca, in ultimii ani s-au accentuat si discutiile despre nivelul impozitelor si taxelor platite de noii investitori. Din intreaga paleta de taxe si impozite pe care o societate parte a unui grup trebuie sa le platesca, impozitul de profit si mai ales modul de stabilire al acestuia, ramane un subiect intens dezbatut.
In situatia in care un grup multinational obtine profituri importante, fiecare stat in care acesta isi deruleaza activitatea prin intermediul unei subsidiare, este interesat sa incaseze o parte cat mai mare din profitul global. In acelasi timp, grupul are interesul sa-si diminueze nivelul de impozit platit la nivel global, pentru ca actionarii sa beneficieze de dividende cat mai mari. Au existat si probabil ca vor exista si in viitor diverse modalitati si scheme, legale sau in zona gri, prin care grupurile vor incerca sa-si reduca impozitul pe profit. Scopul acestor scheme este, in marea majoritate a cazurilor, mutarea profiturilor din tari cu un nivel de impozitare mare in tari cu un nivel mic (vezi exemplul paradisurilor fiscale) sau diminuarea bazei impozabile din tarile cu impozitare ridicata, prin intermediul unor diferite plati fara substanta economica. Aceste parghii sunt puse in practica prin tranzactiile care au loc intre societatile grupului.
Romania se afla in categoria tarilor cu un nivel de impozitare scazut (16%) comparativ cu nivelul din tarile vestice (in general intre 30% - 35%), aceasta politica fiind stabilita tocmai in ideea de a atrage investitiile straine.
Pentru a limita efectele acestor practici, statele dezvoltate ale lumii, reunite sub egida Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), au creat, inca din anii 70, o serie de reguli privind impozitarea tranzactiilor dintre societati ce fac parte din acelasi grup multinational, structurate in cadrul Ghidului OCDE privind preturile de transfer. Preturile de transfer sunt acele preturi stabilite intre societati parte din acelasi grup (parti afiliate) pentru orice tip de tranzactie, cum ar fi vanzarea de bunuri, prestarea de servicii, acordarea de finantari, dreptul de folosire al proprietatii intelectuale etc.
Au existat diverse opinii legate de modalitatea in care sa fie reglementate preturile de transfer. Unele scenarii mergeau pe ideea aplicarii unei formule, in baza careia sa fie stabilit profitul impozabil atribuit fiecarei societati din cadrul grupului, tinand cont de importanta respectivei societati in lantul creator de valoare economica. Aceasta varianta nu s-a concretizat, in principal datorita lipsei consensului in ceea ce priveste formula in sine, dar si pentru ca s-ar fi atins unul din subiectele sensibile ale teoriei economice, si anume: ce este mai important in lantul valoric - proprietatea intelectuala din spatele produsului, respectiv a serviciului, sau productia in sine, respectiv prestarea serviciului? In aceste conditii, statele membre OCDE au decis sa aplice principiul lungimii de brat, denumit si principiul deplinei concurente. Conform acestuia preturile din cadrul tranzactiilor intre societati ale aceluiasi grup trebuie sa fie comparabile cu preturile stabilite intre societati independente, in conditii economice similare.
Comparatia intre societatile unui grup si societati independente are un grad mare de subiectivitate, deoarece din start societatile grupului au un avantaj economic ce provine atat din experienta si forta financiara a grupului cat si din sinergiile care se creeaza intre entitatile acestuia ce nu pot exista la nivelul unei societati independente. In momentul actual, regulile privind preturile de transfer stabilite de OCDE sunt aplicate de marea majoritate a statelor lumii, inclusiv de Romania. In practica, societatile afiliate trebuie sa pregatesca un dosar al preturilor de transfer, care este verificat de organele fiscale.
Global se discuta despre profiturile obtinute de grupurile multinationale si despre modalitatea in care acestea trebuie impozitate pentru a creste nivelul sumelor atrase la bugetele statelor. Astfel, subiectul principal al celor care sustin o impozitare mai mare a societatilor parte din grupuri este conceptul de mutare al profiturilor.
Inclusiv in Romania se discuta despre faptul ca multinationalele investesc, atrase fiind de costurile mici si de facilitatile oferite de stat, dar muta profitul realizat de societatea locala catre alte societati din cadrul grupului, in scopuri fiscale sau economice. Am mentionat si scopurile economice pentru ca, de multe ori, profiturile grupurilor sunt transferate si catre societati din state cu un nivel de impozitare mai mare, daca grupul are un interes ca relatiile sale cu statul respectiv sa fie bune (de exemplu, profiturile grupurilor pot fi directionate catre tara de rezidenta a companiei mama a grupului). Aceasta mutare poate fi realizata numai prin intermediul tranzactiilor care au loc intre societatea locala si afiliatii din alte state.
In general, in momentul in care aceste discutii apar in spatiul public, organismele statului, in speta organele fiscale, intensifica actiunile de verificare a tranzactiilor derulate dintre societatile grupurilor si incearca sa realizeze asa numitele ajustari ale preturilor de transfer, care duc in final la cresterea nivelului profitului impozabil al societatii din tara respectiva. Totusi, guvernele din statele emergente vor fi intotdeauna intre ciocan si nicovala in aceste situatii, deoarece pe de o parte au nevoie de fonduri suplimentare la buget, ce pot veni din impozitarea grupurilor multinationale, dar pe de alta parte trebuie sa aiba grija ca aceasta impozitare sa nu duca la opozitia investitorilor, care ameninta de multe ori cu iesirea de pe piata daca nu au parte de un tratament corespunzator. Un alt aspect invocat des de catre investori in legatura cu impozitarea este nevoia de consecventa si predictibilitate a legislatiei fiscale, care le-ar permite sa-si stabilesca un plan de afaceri pe termen lung.
Asistam la o lupta intre marile grupuri multinationale si diverse state pe aceasta tema, cel mai bun exemplu in acest sens fiind investigatia de amploare demarata de Comisia Europeana privind modul de impozitare al profiturilor obtinute de grupurile americane din industria IT, precum Apple, Google sau Amazon, din activitatile derulate in statele UE. Impozitul suplimentar reclamat in aceste cazuri de Comisie este de ordinul miliardelor de euro.
In statele cu o economie matura si consumatori informati, observam presiunea opiniei publice asupra marilor grupuri pentru ca acestea sa platesca un nivel corespunzator al taxelor si impozitelor. Grupurile care folosesc diverse scheme de mutare a profiturilor si chiar evaziune fiscala, si ajung in atentia opiniei publice, sunt afectate de un asa-numit risc reputational si se pot confrunta cu scaderi ale volumului de business pe pietele respective.
Cel mai recent demers al OCDE in incercarea de a limita evaziunea fiscala si de a reglementa impozitarea grupurilor multinationale este Planul de masuri BEPS ("Base Erosion and Profit Shifting"). OCDE estimeaza ca, la nivel mondial, statele pierd anual venituri de aproximativ 100 - 240 miliarde de dolari ca urmare a fenomenului de mutare a profiturilor si erodare a bazei impozabile. Planul adoptat, inclusiv in UE, propune printre altele ca grupurile multinationale sa depuna la autoritatile fiscale o raportare, denumita country-by-country reporting, care va include informatii despre toate subsidiarele, inclusiv tara de rezidenta, profiturile obtinute si nivelul impozitului platit. Prin aceasta raportare, statele vor sa obtina transparenta totala in ceea priveste modul in care grupurile isi structureaza profiturile in scopuri fiscale si incearca stoparea folosirii paradisurilor fiscale. Planul de masuri BEPS a fost partial implementat si in Romania, in ceea ce priveste noul continut al dosarului preturilor de transfer, celelalte masuri urmand sa fie incluse in legilatia locala, in perioada urmatoare.
Verificarea dosarelor de preturi de transfer a luat amploare dupa anul 2013. Avand in vedere discutile curente referitoare la companiile multinationale cu subsidiare in Romania, care inregistreaza pierderi pe perioade lungi de timp, ne asteptam ca inspectiile viitoare sa vizeze in principal aceste companii, mai ales daca activeaza in industrii unde nivelul profitabilitatii este in general mare, cum ar fi agricultura, petrol si gaze sau industria farmaceutica.
Discutiile privind impozitarea grupurilor multinationale vor continua asadar, sub presiunea opiniei publice si a nevoii de crestere a sumelor de la bugetul de stat. In aceste conditii grupurile multinationale vor trebui sa regandeasca modul in care isi deruleaza operatiunile, pentru a se alinia la noile reguli ale comertului global.
0
4
