Studiul de impact al majorarii salariului minim. Patru efecte care il fac indezirabil

Joi, 6 iulie 2017, 13:30 Economie | Finanţe & Bănci

“Salariul minim pe economie a fost majorat de 12 ori in ultimii 8 ani, noul plan de guvernare indicand alte 3 majorari pana in anul 2020, cand acesta ar urma sa ajunga la 2.400 RON, fata de nivelul actual de 1.450 RON. Astfel, ponderea salariului minim in nivelul mediu a crescut de la 27%, in anul 2008, si poate depasi nivelul de 60% pana in 2020. Aceasta dinamica confirma faptul ca majorarile consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat intr-un ritm foarte accelerat, care nu a fost sustinut de evolutia corespunzatoare a productivitatii inregistrate la nivelul mediului de afaceri", se arata intr-un studiu de impact al cresterii salariului minim, studiu realizat de Iancu Guda, CFA, EMBA, Presedinte AAFBR si lector IBR. Concluziea documentului e simpla: efectele negative pe termen scurt persista un dauna efectelor favorabile pe termen mediu-lung.

A. Programul de Guvernare 2017-2020: masuri sociale

Programul de Guvernare 2017 – 2020 prezentat de catre noul guvern propune  o serie de modificari de ordin fiscal, social si investitional. Din perspectiva remunerarii muncii si sarcinii fiscale aferente, exista doua propuneri cu impact important asupra companiilor:

•    nivelul salariului minim brut in Romania, in urmatorii 4 ani, va fi de 2000 lei in 2018, 2200 lei in 2019 si 2400 lei in 2020. Pentru cei cu studii superioare salariul minim va fi de 2300 lei in 2018, 2640 lei in 2019 si 3000 lei in 2020”. In prezent, salariul minim brut este de 1450 de lei pe luna;

•    reducerea impozitului pe venit, de la 16% la 10% si a contributiilor de la 39,25% la 35%, incepand cu 1 ianuarie 2018. In acest fel, costurile pe munca vor scadea de la 175 € cat sunt in prezent pentru plata a 100 € net, la 161 €;

B. Contextul General al Mediului de Afaceri 

Salariul minim pe economie a fost majorat de 12 ori in ultimii opt ani, si a crescut mult mai rapid decat nivelul productivitatii medii,  ponderea acestuia in salariul mediu brut inregistrat la nivelul economiei crescand de la 27% in anul 2008, pana la 43% in anul 2016, in conditiile in care aceasta poate ajunge pana la 48% in anul curent si usor peste 60% pana in anul 2020. Aceasta dinamica confirma faptul ca majorarile consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat intr-un ritm foarte accelerat, care nu a fost sustinut de evolutia corespunzatoare a productivitatii medii inregistrate la nivelul mediului de afaceri. In acest context, competitivitatea firmelor romanesti a avut de suferit. Cifrele cu privire la evolutia salariului minim si mediu inregistrate la nivelul intregii economii sunt ilustrate in graficul si tabelul urmator.





In acest context, cateva sectoare au inregistrat o crestere constanta a cheltuielilor cu personalul relativ la totalul cheltuielilor de exploatare, tabelul urmator ilustrand primele cinci sectoare din acest punct de vedere. Astfel, cu exceptia sectorului IT (unde cresterea salariilor se inregistreaza pe fondul excesului de cerere), restul sectoarelor inregistreaza o pondere semnificativa a angajatilor platiti la nivelul salariului minim.






La nivel microeconomic, majorarea salariului minim pe economie poate avea efecte de ambele parti, in functie de orizontul de timp considerat, precum si de ecoul efectelor (prima runda, a doua runda etc.)

Pe termen scurt – efectele sunt vizibile cu preponderenta la nivel microeconomic, si sunt mai degraba negative!

1. Companiile romanesti arata o elasticitate destul de redusa (drept dovada, perioadele de crestere ale consumului au fost insotite de avansul importurilor si cresterea mult mai lenta a productiei interne). Incapacitatea de adaptare pe termen scurt a companiilor prin cresterea valorii aduagate pentru acomodarea cheltuielilor in crestere, poate duce la dificultati financiare sau chiar intreruperea activitatii. Cel mai elocvent exemplu in acest sens este sectorul fabricarii produselor textile, care inregistreaza in ultimii trei ani cel mai ridicat procent al companiilor insolvente raportat la numarul firmelor active. O situatie similara este cea intalnita in cazul asanarii si indepartarii gunoaielor, sau serviciilor prestate in principal companiilor (cu valoare adaugata mai mica);

2. Descurajarea antreprenoriatului, mai ales atunci cand exista impredictibilitate cu privire la evolutia viitoare a cadrului fiscal si altor cheltuieli. Analizand acest fenomen de la momentul impactului crizei financiare pana in prezent, observam o relativa plafonare a numarului de companii nou infiintate in perioada 2011-2015, si o revenire lenta ulterior. In orice caz, numarul de companii care si-au interrupt activitatea este de 2,3 ori mai mare decat cel al SRL-urilor nou infiintate. Graficul urmator ilustreaza procesul regenerarii distructive a mediului de afaceri romanesc!







3. Accentuarea fenomenului polarizarii si cresterea diferentelor dintre companiile mici si cele medii-mari.
Astfel, la nivelul intregului mediu de afaceri ponderea cheltuielilor cu personalul in total cheltuieli de exploatare a crescut de la 9% in anul 2008, la 10% in anul 2015, urmand sa ajunga aproape de 18% pana in anul 2020. In acelasi timp, microintreprinderile (companiile cu venituri sub 500.000 EUR) au inregistrat aproape o dublare a acestei ponderi, de la 11% in anul 2008 la aproape 20% in anul 2015, urmand sa ajunga la aproape 35% in anul 2020.






4. Cresterea somajului in randul tinerilor, in conditiile in care acestia reprezinta segmentul cu experienta cea mai redusa din forta de munca. Conform cifrelor Eurostat ilustrate in graficul alaturat, desi rata generala a somajului din Romania este una dintre cele mai scazute din UE (si aproape de somajul natural in marile orase), situatia arata mult mai prost daca ne concentram doar asupra categoriei de varsta 20-25 de ani, unde Romania inregistreaza al treilea cel mai ridicat nivel, respectiv 24,2%. Desi somjaul ridicat in randul tinerilor poate fi determinat si de inelasticitatea ofertei de munca (asteptarile destul de ridicate ale tinerilor educati), cresterea salariului minim pe economie ridica o bariera dificila pentru tinerii din micile orase, care genereaza oricum acest fenomen.

Pe termen mediu-lung (3-5 ani) – efectele sunt vizibile cu preponderenta la nivel macroeconomic, si pot fi pozitive mediului de afaceri doar intr-un anumit context proprice, respectiv o spirala cu efecte multiple care poate functiona favorabil doar in urmatoarea succesiune:

•    Cresterea venitului disponibil, pe fondul avansului salariului, sa fie orientata catre consum. In caz contrar, daca veniturile suplimentare sunt orientate catre economisire, aceasta ar trebui sa duca ulterior la reducerea costului de finantare si sustinerea investitiilor, pentru continuarea spiralei. Altfel, spirala se opreste in acest punct, si cresterea salariului minim pe economie nu are decat un rol de redistribuire (de la capital catre munca);
•    Consumul sa antreneze productia interna, care sa fie elastica prin spirit antreprenoria, inovare si investitii. Altfel, daca consumul este orientat catre importuri, cresterea salariului minim pe economie creeaza creeaza noi locuri de munca in strainatate (sursa importurilor), deficit commercial, presiuni pe deprecierea monedei locale si inflatie;
•    Pentru ca etapa anterioara sa se realizeze, mediul de afaceri are nevoie de urmatoarele conditii: predictibilitate (fiscala, juridica), reforme structurale (lupta impotriva coruptiei si economiei subterane, debirocratizare);
•    Cresterea productiei interne sa fie sustenabila din perspectiva managementului financiar. Aceasta implica o structura corespunzatoare a capitalurilor, investitii productive si cresterea marginilor de profitabilitate ale companiilor. Pentru a asigura o sustenabilitate pe termen lung, majoritatea profiturilor astfel obtinute ar trebui reinvestite in companie pentru cresterea competitivitatii firmelor romanesti in contextul concurentei acerbe (cresterea consumului va atrage interesul jucatorilor internationali care inca nu sunt prezenti in piata locala). In contextul in care noile propuneri fiscale indica eliminarea impozitului pe dividend incepand cu anul 2018, scenariul reinvestirii profiturilor este foarte putin probabil !








“Salariul minim pe economie a fost majorat de 12 ori in ultimii 8 ani, noul plan de guvernare indicand alte 3 majorari pana in anul 2020, cand acesta ar urma sa ajunga la 2.400 RON, fata de nivelul actual de 1.450 RON. Astfel, ponderea salariului minim in nivelul mediu a crescut de la 27%, in anul 2008, si poate depasi nivelul de 60% pana in 2020. Aceasta dinamica confirma faptul ca majorarile consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat intr-un ritm foarte accelerat, care nu a fost sustinut de evolutia corespunzatoare a productivitatii inregistrate la nivelul mediului de afaceri. In acest context, ma astept la persistenta efectelor negative pe termen scurt cauzate de majorarea nesustenabila a salariului minim: descurajarea antreprenoriatului, accentuarea diferentelor dintre firmele mari si cele mici, cresterea somajului in randul tinerilor. Din pacate, realitate ultimilor zece ani ne indica lipsa fundamentelor structurale care sa sustina propagarea unor posibile efecte pozitive pe termen mediu-lung (cresterea consumului care sa antreneze avansul sustenabil al productiei interne, fundamentata pe un management financiar solid). In concluzie, majorarea repetata a salariului minim genereaza efecte negative pe termen scurt care vor persista un dauna efectelor pozitive improbabile pe termen mediu-lung” – a declarat Iancu Guda, Presedintele AAFBR (Asociatia Analistilor Financiar-Bancari din Romania) si Lector IBR (Institutul Bancar Roman)

Nota: Concluziile exprimate in acest studiu de impact reprezinta opinia autorului, si nu implica in nici un fel institutiile in care autorul este asociat / implicat.