​Op-ed

Miercuri, 23 august 2017, 16:30 Economie | Finanţe & Bănci

Bancile nu sunt dusmanul poporului. Peste 10 milioane de cetateni ai Romaniei au depozite in banci, in suma totala de 154 miliarde echivalent lei. Firmele au si ele 151 miliarde de lei, potrivit datelor Fondului de Garantare. Din 36 de banci , 18 au inregistrat pierderi, zice domnul prim-ministru. Intr-o economie de piata, ca si in orice alta economie pierderea nu este ilegala. Nu poti  nici macar sa sugerezi ca oamenii sa-si puna intrebarea daca economiile lor sunt "safe" in jumatate din sistemul bancar. Nici macar in gluma. Pentru ca poti genera o catastrofa.

"Statul, economia, consumatorii pot supravietui si fara banci, dar inversul nu este valabil-bancile nu pot supravietui fara noi. Clar?". Maxima este un citat exact din consilierul onorific pe banking, fiscalitate, insolventa si piete de capital al primului ministru, dintr-o postare publica pe facebook in care domnia sa se arata, paradoxal, ingrijorat de banii deponentilor. Ceea ce spune dansul poate fi adevarat pentru evul mediu tarziu sau pentru adeptii trocului. In secolul 21 insa lucrurile nu stau asa, consumatorii, economia si statul nu pot supravietui fara banci. Bine, si reciproca e valabila, in sens filozofic. Asta pe partea de banking, pe partea de fiscalitate colapsul ar fi generalizat.

Statul roman se imprumuta, pentru nevoile curente ala  bugetului si finantarea datoriei publice saptamanal cu sume mari si, ca sa nu ramanem in abstract, numai in anul de gratie 2017, necesarul de finantare este de 68.620 milioane lei, din care  24.100 milioane lei pentru finantarea deficitului bugetar, iar restul pentru ratele de capital. Nu-i asa ca e impresionant?De unde se-mprumuta el? Evident, de la banci. Sau de pe pietele de capital, alt domeniu de expertiza al consilierului asa cum scrie in Monitorul Oficial. Dar, ce sa vezi, si-acolo tot de banci dai, din cauza functiei lor de intermediere financiara. Ar fi bine deci ca seful Executivului sa nu-l creada pe consilier. Sa-l concedieze, pentru ca Guvernul Romaniei si deci Romania nu are nevoie de un consilier care sa urasca bancile si sa-si puna asta pe tricou, ca sa nu mai vorbim ca e in proces cu ele si castiga bani de pe urma asta. Nu are nevoie de un consilier care sa numeasca bancherii banksteri, care sa se razboiasca non-stop cu BNR , BRI si FMI, cu sefii si angajatii bancilor, ci de unul care sa inteleaga rolul si rostul sistemului bancar in economie. Sunt atatia tineri cu liceul economic la baza, sa le acordam o sansa, contracost, ca si-asa este incordata piata muncii.

A judeca bancile doar din perspectiva impozitului pe profit platit statului reprezinta este o viziune foarte ingusta.Si daca au incalcat legea sa plateasca.Dar intermedierea financiara, cea care asa cum sugereaza si denumirea, inseamna mijlocirea intre resursele disponibile la un moment dat si nevoile de finantare este functia de baza indeplinita in societate de institutiile financiar-bancare. Ca sa parafrazez pe presedintele SUA aceasta intermediere este un lucru foarte, foarte mare si foarte, foarte important. Acest proces continuu de transfer, vital pentru functionarea oricarei economii are in centrul lui sistemul bancar.

Este de preferat ca aceasta intermediere financiara sa se desfasoare fara sincope, pentru ca ea face mult PIB , si din PIB vin taxe si impozite, se platesc salarii si pensii cu cresterile lor cu tot. Daca, Doamne Fereste !, oamenii si-ar retrage depozitele din banci, pierderile bugetare directe si indirecte ar fi insutit mai mari decat sumele banuite a fi sustrase de la plata impozitului pe profit. Asta fie si daca privim situatia exclusiv simplist, din perspectiva relatiei intre activitatea bancara si veniturile bugetului de stat.Tot din perspectiva intermedierii financiare, este foarte posibil ca o taxa pe activele bancilor sa se regaseasca atat in costurile de creditare a economiei, cat si in cele de finantare ale bugetului. Pentru ca asta-i situatia, bancile au o pozitie privilegiata din acest punct de vedere, al transferului costurilor.

Lucrurile insa sunt si mai complicate. Bilanturile bancilor sunt publice, depuse la Ministerul Finantelor si pe unde mai cere legea, iar analiza lor cere atat cunoasterea specificului activitatii bancare cat si multa, multa stiinta a contabilitatii.Pe ele stau cu ochii nu numai ANAF-ul care "descopera" tardiv ca bancile n-au avut profit fiscal, ci si investitorii, actionarii , bursele din intreaga lume. Deoarece contabilitatea bancilor se tine potrivit standardelor internationale in domeniu si  este auditata si certificata de crema expertilor mondiali in domeniu care, inca o data,  certifica ca acele bilanturi sunt intocmite conform legii, inclusiv si mai ales in ce priveste rezultatul financiar, profit sau pierdere. Acest fapt face posibil ca instrumentele bancare emise de banci din Romania sa fie recunoscute si certificate international.Pentru ca,de exemplu, cardurile atasate tuturor conturilor curente ale romanilor cu cont in banca sa poata fi folosite in strainatate, sa faca plati cu ele, sa scoata bani de la bancomat si asa mai departe. Cu alte cuvinte, trebuie sa fim foarte precauti cand afirmam ca bancile "ne fura" inainte de a se dovedi ca au incalcat vreo lege.

Un alt aspect deosebit de important in legatura cu bancile si sistemul bancar, care ma-ndoiesc ca a intrat in sfera de consultanta a onorificului, se refera la stabilitatea financiara. Si ea este un lucru mare si, foarte important, un bun public. Sunt mai multe definitii ale stabilitatii financiare, dar este de retinut ca pierderea acestei stari a sistemului poate genera costuri inclusiv bugetare si crize uriase. De aceea, monitorizarea stabilitatii financiare se face preventiv. In ceea ce priveste sistemul bancar, acesta este supravegheat macroprudential de catre Banca Nationala. In sarcina ei cade autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de plati pentru asigurarea stabilitatii financiare. Stiu ca suna complicat , dar cuvantul prudenta sare in ochi. Ei bine, unul dintre factorii care ar putea afecta grav stabilitatea financiara ar fi deteriorarea, din orice motiv, a indicatorilor de solvabilitate si lichiditate ai bancilor  sub anumite valori.

In calculul acestor indicatori nu au loc frustrari, se opereaza cu cifre. Si ele, cifrele, arata asa: La data de 30 iunie a.c., rata medie de solvabilitate se situa la 19,8%, fata de valoarea minima reglementata, inclusiv pe plan european, de 8%, si comparativ cu media europeana de 14%. Nici o banca din Romania nu are solvabilitatea sub pragul minim reglementat. Indicatorul de lichiditate (reprezentand raportul dintre activele lichide si pasivele pe termen scurt) este de 250,5%, peste nivelul minim reglementat de 100%. BNR supravegheaza bancile din punct de vedere prudential, nu fiscal. Cand o banca inregistreaza pierderi care conduc la deteriorarea indicatorilor de prudenta, obligatia BNR este sa le ceara bancilor aport de capital pentru a aduce indicatorii de solvabilitate si lichiditate la niveluri care sa asigure buna functionare a bancii si siguranta depozitelor populatiei si firmelor.

Sa nu afectam deci stabilitatea financiara prin declaratii imprudente- indiferent de cine ne sfatuieste sa facem altfel.

N.Red.  Daniel Oanta este expert principal in cadrul Bancii Nationale a Romaniei. Opiniile sale nu reprezinta pozitia BNR sau a redactiei