Guvernul intentioneaza sa discute in sedinta saptamanala proiectul Ordonantei privind plata defalcata a TVA, unul dintre proiectele mult criticate de catre reprezentantii comunitatii de afaceri. "In sistemul de TVA companiile actioneaza ca si colectori in numele bugetului, in sensul ca emit facturi, colecteaza taxa, isi deduc propria TVA aferenta achizitiilor, iar ce ramane, adica TVA de plata, ar trebui sa o vireze la buget. Mecanismul de plata defalcata a TVA presupune ca autoritatile “renunta” la aceste servicii de colector imputate in mod normal contribuabililor, si-si colecteaza TVA in mod direct. Adica cumparatorul nu va mai plati TVA din factura de achizitii catre furnizor, ci va vira in mod direct respectiva TVA intr-un cont la dispozitia autoritatii fiscale", explica Daniel Anghel, lider CEE Taxe si Impozite Indirecte PwC.
Sistemul propus în România nu este în fapt un mecanism clasic de plată defalcată a TVA, aşa cum a fost prezentat anterior de către Comisia Europeană în anul 2010, având în vedere că în proiectul de ordonanţă publicat se intenționează utilizarea unui cont bancar/ deschis la trezorerie al contribuabilului dedicat încasărilor şi plăților de TVA, fără ca această plată să se realizeze direct la bugetul de stat de cumpărător. Totuși, sistemul propus de Ministerul de Finante urmărește în substanță același scop.
Deşi mediul de afaceri şi-a exprimat îngrijorarea şi a comunicat problemele majore generate de aplicarea noului sistem deocamdată nimic nu s-a schimbat. Asta deși am menționat încă de la început care sunt efectele nedorite asupra companiilor, precum povara administrativă suplimentară, dificultățile de cash – flow majore, costurile suplimentare semnificative legate de actualizarea sistemelor IT, blocaje în activitatea economică, precum şi aplicarea de sancțiuni (10% - 50% din valoarea TVA nevirată în contul furnizorului / prestatorului) chiar şi în situația unor tranzacții eronate.
Consider că implementarea cu caracter obligatoriu şi generalizat a sistemului, prin stabilirea unor obligații suplimentare la nivelul companiilor va încetini ritmul de dezvoltare al economiei şi va conduce la consecinţe nedorite pentru mediul de afaceri din România. Si asta cu atât mai mult cu cât în prezent nu este cuantificat beneficiul estimat şi rezultatul unei astfel de măsuri.
Așa cum spuneam în articolul precedent din 4 iulie, având în vedere că există şi alte state membre care cochetează sau au implementat plata defalcată a TVA, în forma în care a fost agreată de Comisia Europeană, ar fi fost bine să nu reinventăm roata, ci mai bine să vedem ce se întâmplă în prezent în Italia, Polonia, Marea Britanie şi Austria şi mai ales de cât timp a fost nevoie pentru a pregăti măsurile alese. Probabil ca dacă ne-am fi uitat ne-am fi dat seama că nici un stat membru nu a implementat noul sistem în mod generalizat sau în mod obligatoriu pentru toată economia şi în toate cazurile timpul dedicat implementării şi consultării a fost unul rezonabil.
Spre exemplu așa cum am mai spus, în contextul în care Italia descoperise fraude considerabile în materie de TVA în sectorul public, printr-o solicitare adresată Comisiei Europene, autoritățile italiene au obținut în 2015 permisiunea pentru implementarea mecanismului de plată defalcată a TVA, derogând de la dispoziţiile Directivei TVA. Recent, Italia a obţinut şi extinderea termenului şi domeniului de aplicare al mecanismului de plată defalcată a TVA dar numai după consultări cu Comisia Europeană.
În ceea ce priveşte cazul Poloniei, după o dezbatere publică care a durat 2 ani s-a decis introducerea opţională a unui mecanism de plată defalcată a TVA, incepand cu 1 ianuarie 2018 care se va referi exclusiv la tranzacţiile dintre contribuabili persoane impozabile. Atenție sintagma "opţională" este foarte importantă în contextul unei posibile derogări aprobate de Comisia Europeană!
În contextul în care în alte state membre ale Uniunii Europene mecanismul de plată defalcată a TVA a fost introdus doar cu caracter opţional, pentru anumite sectoare de activitate sau doar pentru anumite tipuri de tranzacţii, fiind documentate în prealabil cu studii de impact şi prezentate spre aprobare Comisiei Europene ne punem în mod evident întrebarea daca nu cumva România se află din nou în fața unui nou infringement al dreptului comunitar. Răspunsul este în mod evident DA. Limitarea scopului în care pot fi utilizate sumele de TVA colectată şi implicit a dreptului de dispoziție asupra acestora este asimilată cu un drept de dispoziție al administrației fiscale asupra sumelor de TVA şi, aşadar, pentru implementarea acestui sistem este necesară obținerea unei aprobări din partea Comisiei Europene privind aplicarea unei măsuri de derogare de la Directiva de TVA.
O măsură alternativă ar fi implementarea acestui sistem numai în anumite sectoare de activitate (conform modelului Italiei) care implică un grad ridicat de evaziune fiscală.
În privința colectării, cred că România nu trebuie să reinventeze roata, ci doar să preia din bunele practici ale altor state membre, cu rezultate palpabile apărute într-un termen rezonabil si numai după consultări serioase cu mediul de afaceri, cum ar fi: Dosarul Standard de Audit pentru taxe, obligativitatea utilizării unui software certificat pentru facturare, menținerea unei baze de date pentru monitorizarea centralizată a TVA precum şi alte măsuri de acest gen care în timp şi-au arătat rezultatele pozitive atât din perspectiva reducerii evaziunii fiscale, cât şi din perspectiva impactului asupra mediului de afaceri.
