Manea, CEO BCR: Intelegerea corecta e baza increderii, iar neincrederea are costuri mari/ Nu cred sa existe vreo institutie bancara care sa nu fi platit taxele si impozitele legal datorate statului
Rep: In ultima perioada au existat voci de la cele mai inalte niveluri (Guvern, Finante, ANAF) care au acuzat sistemul bancar local ca avand un comportament fiscal neadecvat, la limita evaziunii fiscale ..
Sergiu Manea, CEO BCR: Am vazut si noi aceste informatii imprecise si incomplete care s-au propagat unidirectional si pe care foarte multi oameni s-au grabit sa vanda stiri negative. Sunt oarecum ingrijorat, fiindca acest gen de situatie genereaza neincredere, iar exemplele pozitive nu razbat, desi avem suficiente…Sincer spus, ma indoiesc sa existe vreo institutie bancara de incredere care sa nu fi platit taxele si impozitele datorate statului.
Rep: Figurati pe acea lista a celor 31 de banci Ati achitat sau nu impozite in ultimii 10 ani? Cat?
S.M.: Romania are un regim fiscal bine definit si transparent pentru companii, deci nu ar exista motiv pentru care cineva sa se straduiasca in mod particular sa utilizeze artificii fiscale. Pentru companii care lucreaza cu bani pe baza de incredere, credibilitatea si reputatie, ma indoiesc ca o banca ar risca artificii ilegale prin care sa ocoleasca plata impozitelor. Nu numai ca nu exista un motiv solid, dar si cadrul in care controlam ca situatiile contabile respecta litera si spiritul legii este triplu stratificat: intern, extern, precum filtrul de verificare si certificare al auditorilor contabili independenti, al caror profesionalism este recunoscut la nivel international.
Sigur ca cineva se poate intreba pe buna dreptate ce impozit plateste o banca sau orice companie care face afaceri si profit in Romania. Iar aici trebuie separata discutia. Toate bancile vireaza la buget contributii de asigurari sociale, impozite pe salariile angajatilor, taxa pe valoarea adaugata, impozite pe cladiri si bunuri, precum si impozite pe dobanzile platite deponentilor. De exemplu in ultimii zece ani, indiferent de cat de profitabila a fost ori daca avut pierderi, BCR a virat catre stat astfel de taxe si impozite in valoare medie de 300 de milioane de lei anual. La acestia se adauga impozitele pe profit si pe dividende de aproape 1 miliard de lei. Deci in total, de la privatizare BCR a platit catre stat impozite de 4 miliarde de lei.
Rep: Acuzatiile nu vizau contributiile la buget, cat mai ales plata impozitului pe profit...
S.M.: Intelegerea corecta e baza increderii, iar neincrederea are costuri mari/ Nu cred sa existe vreo institutie bancara care sa nu fi platit taxele si impozitele legal datorate statului : Daca vorbim in particular despre impozitul pe profit, codul fiscal si legea includ o serie de prevederi conform carora pierderile contabile sunt reportate in anii urmatori, astfel incat impozitul pe profit se plateste odata ce pierderile din trecut au fost acoperite. Nu cred ca vorbim nici de rea vointa, nici de rea credinta referitoare la plata impozitului pe profit. Pur si simplu vorbim despre o prevedere fiscala din legislatie – legislatie pe care legiuitorul o decide, si pe care companiile o respecta.
Rep: Iau nota de faptul ca folositi foarte des cuvantul „incredere”. Cata incredere poti sa ai intr-o banca aflata pe pierdere?
S.M.: Daca vorbim de pierderile bancilor, este evident ca pierderile din activitatea creditare reprezinta un cost inevitabil pentru banci, mai ales in situatia unei crize economice globale. Or trebuie subliniat ca pierderile acestea sunt platite din buzunarul actionarilor. Cand un credit nu se mai plateste, actionarul este obligat sa il provizioneze. Mai simplu spus, sa aduca bani de acasa ca sa acopere pierderea si sa mentina banca sigura si solida. Sa ofere incredere chiar daca afacerile sale sunt afectate temporar de criza.
Rep: Cati bani s-au adus de acasa de catre actionarii BCR?
S.M.: Cum spuneam, aceasta provizionare a reflectat pierderile asumate de actionari, insa daca facem vreo judecata despre acest lucru, ea nu are nici un sens sa fie facuta prin filtrul de acum cand avem crestere economica si stabilitate financiara. Astazi luam stabilitatea financiara ca un fapt dat. Dar sa nu uitam ca am avut un impact devastator al crizei in Romania iar stabilitatea financiara a sistemului a fost pusa serios la incercare. Asta s-a vazut in costul de risc de tara al Romaniei care a explodat in 2009 la 700 de puncte de baza. Cu toate acestea, România se afla printre cele 5 state din UE care nu au utilizat bani publici în timpul si dupa criza pentru a sprijini institutiile financiar bancare, tocmai pentru ca actionarii au adus de acasa 3,5 mld. Euro la capitalizarea sistemului bancar romanesc. Acest fapt este o dovada de sustinere exceptionala.
Nu intamplator astazi vedem ca in top 10 cele mai sigure banci din Europa Centrala si de Est se afla doua banci romanesti. Una este BCR, iar prima din clasament este o alta banca detinuta de Erste Group in Cehia. Este incredibil de important faptul ca a existat un angajament ferm si concret al actionarilor pentru a curata bilanturile. Drept urmare, astazi avem un sistem bancar solid, lichid si sigur pentru ca autoritatile de reglemenatare si supraveghere, autoritatea executiva si legislativa si actionarii au conlucrat pentru insanatosirea grabnica sistemului bancar spre beneficiul tarii.
Rep: Un alt repros a fost legat de vanzarea de portofolii de credite neperformante ...
S.M.: Rata imprumuturilor neperformante in sistemul bancar romaneasc a fost a doua cea mai ridicata din Europa dupa Ucraina, iar acest lucru s-a reflectat inevitabil si in rating-ul de tara si preturile la care ne puteam finanta. Din acest motiv a fost prioritate zero sa curatam bilanturile de credite neperformante. Din punctul acesta de vedere vanzarea de credite neperformante a reprezentat o masura de insanatosire a sistemului bancar. Deci, ca sa fim foarte corecti, vanzarile de portofolii de credite s-au facut în scopuri de reducere a riscului, de insanatosire a bilantului. Altfel, daca ai o rata prea mare de credite neperformante nu mai poti sa dai credite noi iar accesul la finantare e limitat.
Atat timp cat exista intelegere corecta a situatiei, exista si incredere. Ca atare este extrem de important sa dovedim deschidere, iar discutiile sa fie clare, concrete si educate intre toti participantii la piata: institutii financiare, legiuitor, autoritati de reglementare si control. Daca ne uitam in istoria recenta aceasta incredere tripartita a contat in mod fundamental in momentul 2009 cand actionarii bancilor straine au decis sa mentina si sa creasca liniile de finantare in Romania, desi pietele financiare inghetasera complet. In acel moment increderea in Romania a facut ca Erste Group sa poata asigura finantari cu maturitati pe termen lung de pana la 7 ani, intr-un moment in care aceste finantari nu erau disponibile nici macar pe termen foarte scurt, de nivelul saptamanilor.
Revin obsesiv la incredere pentru ca publicul si pietele financiare au o memorie foarte sensibila iar neincrederea are costuri mari. Afacerile se fac mai greu, costurile finantarii devin mai mari, iar solutiile nu se mai gasesc atat de usor…in general se iroseste potential valoros… Azi Romania are oportunitatea si datoria de a creste si valorifica potentialul sau urias. Poate cel mai ridicat din regiune.

Ministrul energiei cedează în fața ANRE în ceea ce privește liberalizarea, deși este "ușor nemulțumit" / Marii furnizori de energie nu vor fi obligați să ofere reduceri de prețuri
Cum decurge vaccinarea într-o comună din Iași: doar patru persoane imunizate luni, o singură persoană programată pentru marți: „Nu pot să aduc oameni de acasă să-i vaccinez”
Povestea discului de la Nebra - Un fals extrem de bine făcut sau cea mai veche reprezentare a cerului?
“Oglinda fermecată” a autorităților ne spune povestea noastră de anul acesta. De fapt, Comisia de Prognoză o spune pentru buget
O copie din secolul XVI a lui „Salvator Mundi”, cel mai scump tablou din lume, a fost recuperată de poliția italiană / Povestea din spatele operei de artă
In Uk unde sunt acum, am comision 0 la absolut tot.
Increderea ... ati pierdut-o cu mult timp in urma prin modul de a va comporta cu clientii. Stati linistiti ... nu e vorba doar de BCR.
Ce incredere sa am cand la agentia Tunari, vis-a-vis de stadionul Dinamo, luarea de cash la cele doua ATM-uri este o veritabila aventura, bine conceputa si aplicata de banca: ecran neclar, patat, in mod intentionat, tastele cu touch sunt reglate ca sa nu raspunda decat foarte greu ori deloc, ti se intrerupe ori anuleaza operatiunea dorita si ti se da 10 lei, cu chitanta, in mod repetat, nu ti se permite sa iei suma prevazuta in contract, intrebare nepotrivita si alte smecherii marca BCR pentru a renunta la retragere bani. Erste Bank?!...Vasile
degeaba comentam pe net
Dar, chestia care nu tine e cea cu provizioanele. Nu vin actionarii cu bani "de acasa" ca sa plateasca provizioanele, ci provizioanele sunt acoperite din profitul realizat prin alte operatii. Adica, profitul de la 2-3 credite care merg bine acopera cu provizioane un credit neperformant. Altfel, daca ar fi sa luam de bune ce spune domnu' ar insemna sa le plangem de mila bancherilor - dar numai de plans nu sunt ei!
la un credit de 50 000 euro neperformant cat ar trebui sa fie profitul la alte 2-3 credite ca sa nu trebuiasca sa fie provizionat?
Ideea este ca profitul adus de 2-3 credite ar putea acoperi pierderea de la un credit neperformant Ideea nu este ca un credit neperformant nu este provizionat, ci ca pentru constituirea provizioanelor se folosesc banii incasati de la alte credite care performeaza bine. Daca este ca actionarii sa vina "de acasa" cu bani pentru provizioane, atunci banca se inchide. Si suma de 50000 EUR nu este nicidecum imensa. Jalea mare este la creditele de sute de mii de EUR: ceva in care este specialista, de pilda, Eximbank, care acorda credite din banii statului, adica ai nostri, ai tuturor.
Sau, ideea ta este: hai sa le pmangem de mila bancherilor, saracii de ei?
pai stiti, eu, de fapt am virat statului o gramada de bani - aisgurari sociale plus TVA platit pe bere, pizza si mititei.