In ultima vreme asist la tot mai multe discutii cu privire la plecarea din tara (potentiala sau efectiva) a unor cunoscuti. Oameni care au aici o cariera bine conturata, dar care nu mai suporta ca fiecare iesire din casa sau fiecare contact cu autoritatile sa fie prilej de urias consum nervos. Discutiile din cercul meu de amici imi lasau impresia ca asistam la schimbarea unor tendinte periculoase pentru societate: anume ca nu tinerii care nu isi gasesc un job prefera sa plece, ci cei care au deja loc de munca dar care s-au saturat. Asa incat am verificat aceasta ipoteza cu cei de la INS.

Am comparat datele din 2016 cu cele din 2008, pe baza statisticilor oficiale privind emigrantii temporari (cei care pleaca din tara pentru cel putin un an de zile). INS numara aceste fluxuri pe baza mai multor surse de date, principalele fiind: datele furnizate de oficiile nationale de statistica din Italia si Spania, statisticile ''in oglinda'' privind migratia internationala (imigrantii din Romania declarati de celelalte state reprezentand emigranti pentru statisticile romanesti.

Ce am gasit:

  • Scade ponderea celor din grupa de varsta 30-34 ani care emigreaza temporar si creste ponderea celor cu varsta intre 40-44 ani
  • Viteza cu care creste ponderea romanilor din grupa de varsta 45-49 de ani este in crestere accentuata, la fel ca si a celor din grupa 50-55 ani.
  • Tinerii de 20-24 de ani sunt in categoria cu cel mai mare apetit de plecare dar se dubleaza ponderea seniorilor (65 -70 de ani) care pleaca

Chiar si raporant numarul celor care pleaca temporar ( e drept ca unii reusesc apoi sa se stabileasca in tarile de destinatie) fata de populatia rezidenta, datele nu arata foarte diferit.

Iar daca ne raportam la populatia activa, ponderea celor care prefera solutia plecarii pentru cel putin un an de zile din Romania se dubleaza in toate grupele de varsta de peste 50 de ani.

In conditiile in care noi nu putem importa straini (cum face Polonia cu ucrainenii, si inca cu mare succes), iar Romania imbatraneste accelerat, ceea ce va impune programe electorale dedicate varstincilor ( bazate pe cheltuieli sociale crescute- pensii, ingrijire medicala samd), sperantele nu sunt deloc roz.

  • Avem o problema

Sistemul de educatie nu reuseste sa inlocuiasca “iesirile" de oameni calificati, asa incat ramanem cu forta de munca calificata tot mai putina. “E o problema legata de aceste ocupatii de nivel scazut, care au ajuns sa fie deficitare pentru ca acesti oameni migreaza. Pleaca in Occident, acolo unde respectivele ocupatii nu mai sunt practicate de catre nativi. Nativii, din cauza acumularii de avutie care s-a produs nu mai sunt interesati de asemenea munci.

Ganditi-va ca suntem la peste 70 de ani de la ultimul mare soc exogen aleator- al Doilea Razboi Mondial- care a distrus foarte multa avutie nationala, atrage atentia profesorul Catalin Ghinararu,unul din foarte putinii experti independent pe piata muncii de la noi. In ultimii 70 de ani in Vest s-a creat foarte multa astfel de avutie nationala. Din aceasta cauza, indivizii de acolo manifesta o anumita aversiune fata de ocuparea acestor profesii. Cererea de acolo e satisfacuta foarte usor de cetateni care vin din Est. Pleaca de la noi si noi ramanem fara ei si trebuie sa ni-i aducem din alta parte”, explica Ghinararu.

In turism ne zbatem cu una din cele mai mari nevoi de personal. Nu mai sunt femei de serviciu suficiente, spune un antreprenor. Solutia? “Am putea aduce femei de serviciu din Ucraina. Si nu spun intamplator Ucraina, pentru amicii nostri polonezi asa si-au rezolvat aceasta problema. Si de la ei au plecat muncitori in Italia, Irlanda, tarile nordice, dar deficitele lor de pe piata muncii au fost suplimentate cu ucraineni. E drept ca exista o afinitate lingvistica uriasa. Ucrainenii pot lucra foarte usor acolo, mai ales in meserii care nu necesita foarte multa calificare. Noi putem folosi lucratori din Republica Moldova, care are insa un rezervor de forta de munca cu mult mai mic decat este Ucraina. Asta ca sa nu mai spun ca noi am dat cetatenie unor cetateni din Moldova, care au utilizat pasapoartele pentru a pleca in Vest. Ceea ce nu s-a intamplat in Polonia, unde ucrainenii au primit drept de munca in Polonia, fara a li se da si cetatenie, cu toate ca foarte multi ucraineni au radacini polone”, mai spune Ghinararu.

  • Problema principala nu e sistemul de educatie ci structura economiei romanesti. Numarul absolventilor cu studii superioare creste foarte mult, in timp ce numarul de locuri de munca care solicita studii superioare nu prea creste

Initial, am crezut ca principala vina o are sistemul de educatie, care nu reuseste sa coreleze oferta de locuri de munca cu cererea. Ca nu exista o prognoza a pietei muncii care sa “lege” oferta educational de schimbarile structural din piata muncii. “E riscant!,”, spune Ghinararu. “ Suntem totusi intr-o economie capitalista in care nu poti planifica totul. Poti face niste tendinte, dar si acestea pot fi afectate de socuri exogene aleatoare, cum a fost depresiunea din 2007-2010.

Irlanda a fost printre cei care a investit inclusiv bani europeni in calificarea muncitorilor in constructii. Au investit enorm de multi bani! Si, ce s-a intamplat? A venit criza sit imp de cativa ani intregul sector a fost in depresiune!”

La noi mai e ceva, adauga expertul roman: mentalitatea cum ca forta de munca ar fi abundenta si ca “lasa, dom`ne ca mai sunt la coada nu stiu cati care asteapta!”. Trebuie ca angajatorul sa realizeze ca oferta de munca este mult mai educata si ca cerintele sunt mult mai mari.

Problema esentiala la noi, crede Catalin Ghinararu, este ca numarul de locuri de munca generate de economie, mai ales cele bine platite si cu perspective de cariera sunt reduse. La noi, numarul absolventilor cu studii superioare creste foarte mult, in timp ce numarul de locuri de munca care solicita studii superioare nu creste atat de mult. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic intre ceea ce ofera economia reala si ceea ce vin sa ofere generatiile care intra pe piata muncii si care au calificari tot mai inalte”, explica cercetatorul roman.

Mai puneti in calcul si faptul ca 3 milioane de romani fac PIB in alte tari.

Mai adaugam in treacat ca romanii fac tot mai putini copii pentru ca inainte de a-i concepe, vor sa fie siguri ca au o situatie materiala/financiara care sa le permita o buna educatie si crestere. De multe ori tot astepand sa aiba suficienti bani, cei doi posibili parinti constata ca anii trec si ca deven prea batrani pentru a mai aduce pe lume un nou copil. Cert e (confirmat statistic) ca mamele nasc la varste tot mai inaintate, fenomen care nu se intampla doar in Romania. Toata Europa imbatraneste, dar Romania "incarunteste" mai rapid. Iar asta ne va afecta tuturor buzunarele, pe termen mediu si lung. Detalii.

Restul e o poveste despre dorinta de a ramane in tara ta si neputinta de a te lupta cu birocratia din tara ta.