Gelu Stefan Diaconu, fost sef ANAF, scrie peblogulsau ca tehnocratii au pus bazele "distrugerii" proiectului de informatizare a ANAF. Potrivit acestuia, tehnocratii stopeaza pe de o parte Proiectul de Modernizare a Administratiei Fiscale (RAMP), pe de alta parte incep sa demobilizeze angajatii prin inaintarea de plangeri penale dintr-un populism gretos care a facut foarte mult rau Romaniei. Ulterior, scrie acesta, lovitura finala o da guvernul Liviu Dragnea, care "ingroapa" proiectul.

Gelu DiaconuFoto: AGERPRES

Propriu-zis, potrivit lui Gelu Diaconu, tehnocratii au blocat atat instalarea centralizata a fara de care RAMP-ul devenea imposibil de realizat, cat si constructia noului sediu ANAF/Centru de date (bazat pe standarde TIER 4, cele mai inalte existente pe plan mondial).

"Doua prostii uriase, pe masura competentelor, ce-i drept", scrie Diaconu, care subliniaza ca "tot tehnocratii, in mod ciudat, nu realizeaza NIMIC din lista de achizitii, de care ANAF avea nevoie ca de aer".

Etapele prin care tehnocratii ar fi blocat modernizarea:

Pe scurt, i-au inlocuit pe unii (sau au plecat ei speriati de incompetenta noilor sefi) din zonele cheie ale implementarii Proiectului si ale asigurarii preconditiilor asumate. Astfel, toate, dar absolut toate achizitiile de upgrade si mentenanta necesare ca aerul actualului sistem IT au fost sistate cu o inconstienta vecina cu prostia. Resursele sistemului (stocare, procesare) erau complet epuizate inca de pe vremea cand eram eu acolo. Au inceput rafuiala si tracasarea angajatilor printr-o avalansa de ¬inaintari¬ de dosare la DNA care au blocat imediat asumarea raspunderii in lantul decizional ANAF. In mintea lor aceasta ¬actiune¬ era necesara atata timp cat Tulus, Portocala&co transformasera fosta conducere ANAF in penali monstruosi!

Preacinstitii tehnocrati au mai avut o initiativa curioasa. La presiunea IBM au acceptat auditul firmei KPMG (e doar o coincidenta ca de aici tocmai venise noul presedinte ANAF, dl. Doros!) privind licentele IBM care ar fi fost utilizate de ANAF si neplatite. Si KPMG, in raportul intocmit, cu date profund incerte si cel putin discutabile, au stabilit ca ANAF ar mai avea de plata IBM cu mult peste 100 de mil usd!!!

Ca intre timp acelasi IBM avea sa devina ofertant pentru COTS este iarasi doar o coincidenta! Mai apoi, IBM si-ar fi redus ¬pretentiile¬ la numai 35-40 de mil usd, dar toti dintre decidentii MFP/ANAF fug ca dracu de tamaie in a lua o decizie. Ii inteleg pe deplin. Abia s-a prescris afacerea Microsoft!

Ca si cum aceasta nu ar fi fost indeajuns au blocat complet (evitand fie o intelegere fie un litigiu in instanta cu furnizorii, asocierea E&Y-Bull) instalarea centralizata a SIAC fara de care RAMP-ul devenea imposibil de realizat.

Apoi, pe motiv de costuri prea ridicate au sistat constructia noului sediu ANAF/Centru de date. O decizie de o inconstienta si o prostie fara margini! Aici s-au folosit de o intoxicare proprie lozincii ¬coruptia ucide¬.

Asa cum rezulta din studiul de fezabilitate, constructia unui nou Centru de Date, in incinta arealului Serviciului de Telecomunicatii Speciale (STS), bazat pe standarde TIER 4, cele mai inalte existente pe plan mondial (vezi si https://www.colocationamerica.com/data-center/tier-standards-overview.htm) ar fi avut un cost estimat maxim de cca 3500 euro/mp. In executie, pe baza de oferte la licitatie costurile ar fi scazut oricum cu min 30%.(vezi si https://www.anuala.ro/proiecte/2016/159/ ). Insinund ca in spatele adoptarii unei astfel de solutii constructive ar sta ascunsa vreo spaga, mintea lor imbibata de prostie lozincarda a hotarat ca e mai bine sa achizitioneze o constructie de-a gata pentru aceiasi destinatie. Eventual de la vreun ¬client¬ politic!

Colac peste pupaza, printr-o schimbare de macaz ciudata, la mijlocul lui 2016 nu mai reinoiesc contractul de mentenanta cu IBM-ul dar nici nu asigura conditiile tehnico-materiale ale migrarii pe o alta tehnologie a datelor/aplicatiilor existente!!! Concomitent, din lista de achizitii lasata de mine in februarie, necesara ca aerul mentinerii in viata a sistemului informatic, nu realizeaza nimic, dar absolut nimic. Dezastrul total se prefigura in viitorul apropiat!

Ingroparea proiectului, o face, potrivit lui Diaconu, "Gruparea Pablito", care preia controlul MFP-ANAF in 2017.

In anul 2017 si cele doua luni scurse din anul acesta, cele doua echipe de conducere ANAF care s-au succedat , una mai slaba decat cealalta, dar ambele aflate de facto sub ¬umbrela¬ incompetentului Ionut Misa, preocupat doar de plasarea oamenilor sai pe functii, aveau sa desavarseasca opera tehnocrata.

In mai 2017 se inregistra primul incident deosebit de grav in sistemul IT-ANAF soldat cu pierderea unui volum de date imens. De aceea se cuvine sa enumeram lipsurile care fac iminent spectrul colapsului: sediu nou centru de date, mentenanta IBM, infrastructura suport (un nou grav litigiu cu furnizorul de generatoare electrice/chillere, etc.), centralizare SIAC, achizitii licente, migrare de pe tehnologia IBM, litigiu licente IBM utilizate, achizitii capacitate suplimentara de stocare/procesare, s.a.

In schimb au trambitat ca au gasit solutia fericita: transformarea directiei generale de tehnologia informatiei din ANAF intr-o noua directie a MFP intitulata pompos Centru National de Informatii Financiare (CNIF) si, lucrul cel mai grav, renuntarea de facto la proiectul RAMP.

Se impune intrebarea: in era digitalizarii ce mai ramane din ANAF, presupunand ca s-ar reusi construirea unui nou sistem informatic performant, daca ¬inima¬ acestei institutii este externalizata?. Dar despre acest subiect poate voi reveni pentru a va face sa intelegeti cum se iau decizii in sprijinul unor persoane/grupuri de interese.

Ceea ce este mult mai grav abia de acum urmeaza. CNIF/MFP si ce a mai ramas din ANAF nu au nici resursa umana si nici cunostintele necesare despre tehnologiile moderne IT existente astazi pentru a mai implementa singuri sisteme/aplicatii similare unui COTS (Commercial Off The Shelf). In cadrul RAMP aveam un consultant integrator responsabil ca interfata cu furnizorul solutiei predefinite COTS (care ingloba zeci de aplicatii deja integrate intre ele) si se putea contracara astfel o noua ¬captivitate¬ gen IBM in favoarea unui dezvoltator IT. Sau tocmai de aceea nu s-a mai dorit RAMP?

Mai mult, operationalizarea COTS ar fi pus stavila sarabandei schimbarilor legislative din domeniul fiscal. Pentru ca orice schimbare legislativa ar fi trebuit mai intai testata pe noua platforma IT. Nu credeti ca asa ar trebui sa functioneze lucrurile mai ales intr-un stat unde instabilitatea legii creeaza cosmaruri mediului de afaceri?

In cloncluzie, Diaconu face si un bilant al costurilor ingroparii proiectului.

Asadar, dupa ce am cheltuit deja cu un sistem IT aflat in pragul colapsului cca. 100 mil euro si cu RAMP-ul abandonat cca 15 mil euro, mai avem de plata IBM-ului (la ultima negociere cu ANAF din noiembrie 2017 si-au redus pretentiile) cca. 35 mil euro, cu refacerea centralizarii SIAC inca 1-2 mil euro, un nou sediu Centru de Date (terenul pus la dispozitie gratuit de STS a fost deja restituit) min. 10 mil euro, achizitii imediate pentru salvarea/peticirea actualului sistem IT de cca. 40 mil euro (mentenanta servere, software/upgrade/update/suport tehnic Oracle/Quest) si cca 3 mil euro infrastructura suport. Stiti cate fonduri au alocat pentru maretul CNIF in acest an? De rasul curcilor: 12 milioane de lei. Basca faptul ca procedurile de achizitii se reiau de la zero fiind vorba de un alt ordonator de credite!