Aveți cheltuieli mai mari decât v-ar putea permite veniturile? Ați avut intrări bruște și consistente de fonduri în conturile bancare? Mare atenție, s-ar putea că Fiscul să va considere o persoană cu risc ridicat și să va anunțe că vă va face o vizită în următoarele două săptămâni. Președintele ANAF a publicat recent Ordinul prin care se stabilesc metodele indirecte de stabilire a veniturilor, utilizate cu ocazia verificării situației fiscale personale. Selectarea metodei indirecte de stabilire a veniturilor care se utilizează în cadrul verificării este de competență organului fiscal. Există 3 asemenea metode: metoda sursei, a fluxurilor de trezorerie și metoda patrimoniului net.

Foto:

• Vezi aici documentul publicat in Monitorul oficial.

Selectarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor se face în funcție de cerințele specifice ale acestora, de situația fiscală a persoanei fizice verificate și de natură informațiilor ori a documentelor disponibile, astfel:

•  metoda sursei și utilizării fondului - este selectată atunci când se constată că persoana fizică verificată a utilizat fonduri în valoare mai mare decât sursele identificate;
• metoda fluxurilor de trezorerie - este selectată atunci când se constată că operațiunile derulate de persoana fizică verificată s-au desfășurat, în principal, prin conturile bancare și financiare și sunt intrări de sume semnificative în aceste conturi;
•  metoda patrimoniului net- este selectată atunci când se constată că patrimoniul net al persoanei verificate a înregistrat creșteri semnificative pe parcursul perioadei verificate și a fost stabilită, cu un grad rezonabil de certitudine, valoarea elementelor patrimoniale la începutul și la sfârșitul perioadei verificate.
  

•      În ce constau cele 3 metode pe care ANAF le poate utiliza?

Metoda sursei și utilizării fondului constă în:

a) determinarea valorii fondurilor utilizate;

b) determinarea valorii fondurilor disponibile provenite din surse identificate;

c) determinarea veniturilor impozabile și a celor neimpozabile, încasate din sursele identificate;

d) identificarea veniturilor impozabile declarate și a celor nedeclarate, încasate din sursele identificate;

e) stabilirea venitului suplimentar provenit din surse neidentificate, că diferență între valoarea fondurilor utilizate și valoarea fondurilor disponibile provenite din sursele identificate;

f) aplicarea tratamentului fiscal corespunzător veniturilor impozabile nedeclarate cu surse identificate, conform regulilor specifice categoriei de venit.

Metoda fluxurilor de trezorerie constă în:

a) determinarea valorii intrărilor de fonduri în conturile bancare și financiare;

b) identificarea intrărilor de fonduri provenite din surse neimpozabile;

c) determinarea cheltuielilor efectuate cu numerar;

d) identificarea cheltuielilor efectuate cu numerar provenit din surse neimpozabile;

e) determinarea venitului impozabil că sumă a intrărilor de fonduri în conturile bancare și financiare și a cheltuielilor efectuate cu numerar, ajustată cu intrările de fonduri și cheltuielile efectuate cu numerar, provenite din surse neimpozabile;

f) stabilirea venitului suplimentar nedeclarat, că diferență între venitul impozabil determinat conform lit. e) și venitul declarat încasat;

g) determinarea venitului suplimentar nedeclarat, cu surse identificate;

h) determinarea venitului suplimentar nedeclarat, cu surse neidentificate;

i) aplicarea tratamentului fiscal corespunzător veniturilor impozabile nedeclarate, cu surse identificate, conform regulilor specifice categoriei de venit.

Metoda patrimoniului constă în:

a) determinarea patrimoniului net al persoanei verificate la începutul și sfârșitul perioadei impozabile, că diferență între, pe de o parte, valoarea totală a bunurilor, activelor și a altor titluri și dețineri și valoarea totală a datoriilor, pe de altă parte;

b) determinarea creșterii patrimoniului net pe parcursul perioadei impozabile, că diferență între valoarea patrimoniului net la sfârșitul perioadei și valoarea patrimoniului net de la începutul perioadei;

c) stabilirea venitului impozabil pe bază creșterii patrimoniului net, la care se adaugă cheltuielile personale şi se scad veniturile neimpozabile;

d) stabilirea venitului suplimentar nedeclarat, ca diferenţă între venitul impozabil şi venitul declarat încasat;

e) determinarea venitului suplimentar nedeclarat, cu surse identificate;

f) determinarea venitului suplimentar nedeclarat, cu surse neidentificate;

g) aplicarea tratamentului fiscal corespunzător veniturilor impozabile nedeclarate, cu surse identificate, conform regulilor specifice categoriei de venit.

Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectuează următoarele activităţi preliminare:

• analiza de risc;

• selectarea persoanelor care vor fi supuse verificării situaţiei fiscale personale.

Analiza de risc este efectuată de organul fiscal pentru stabilirea riscului de neconformare la declararea veniturilor impozabile pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale.

Respectiva analiză de risc constă în :

• identificarea riscurilor de neconformare la declararea veniturilor impozabile;

• evaluarea riscurilor de neconformare la declararea veniturilor impozabile;

• gestionarea riscurilor de neconformare la declararea veniturilor impozabile.

În scopul definirii caracteristicilor persoanelor fizice cu potenţial risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile Fiscul se uită în principal la:

• veniturile declarate de persoana fizică şi/sau de plătitori;

• creşterile sau descreşterile elementelor patrimoniale ale persoanei fizice;

• cheltuielile personale efectuate;

• fluxurile de trezorerie.

Pe baza indicatorilor fiscali şi patrimoniali se determină atât veniturile estimate ca fiind realizate, cât şi veniturile declarate ale persoanei fizice în perioada analizată.

• Cum se face selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării situaţiei fiscale personale ?

Selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării situaţiei fiscale personale se face din lista persoanelor care prezintă risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile, în ordine descrescătoare a nivelului riscului şi în funcţie de capacitatea de efectuare a verificărilor.

Verificarea situaţiei fiscale personale constă în examinarea drepturilor şi obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală a persoanei fizice pe perioada verificată, în scopul stabilirii veniturilor obţinute şi a regimului fiscal aplicabil.

Verificarea situaţiei fiscale personale se efectuează cu colaborarea persoanei fizice verificate. În acest sens organul fiscal comunică avizul de verificare. Avizul de verificare se comunică persoanei fizice în conformitate cu dispoziţiile art. 47 din Codul de procedură fiscală, cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificării prevăzută în acesta.

În cadrul verificării situaţiei fiscale personale, organul fiscal efectuează următoarele activităţi:

a) examinarea înscrisurilor sau informaţiilor despre activitatea persoanei fizice verificate referitoare la intrările şi ieşirile de fonduri şi la creşterea sau descreşterea elementelor patrimoniale pe perioada verificată, avându-se în vedere operaţiunile care au condus la stabilirea riscului de neconformare la declararea veniturilor impozabile, precum şi, după caz, a altor operaţiuni care pot influenţa situaţia fiscală personală, rezultate din documentele sau informaţiile puse la dispoziţie de persoana fizică verificată sau obţinute de organul fiscal pe parcursul efectuării verificării situaţiei fiscale personale;

b) selectarea metodei indirecte de stabilire a veniturilor care va fi utilizată în cadrul verificării;

c) stabilirea bazei impozabile ajustate prin metode indirecte, pentru perioada impozabilă verificată, pe fiecare categorie de venit supusă impozitării (venituri din surse identificate şi/sau din surse neidentificate);

d) stabilirea, după caz, a creanţei fiscale principale, precum şi a creanţelor fiscale accesorii aferente creanţei fiscale principale.

Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit se au în vedere:

‐ documentele/informaţiile prezentate de persoana fizică verificată;

‐ documentele/informaţiile deţinute sau obţinute de organul fiscal referitoare la veniturile, cheltuielile, patrimoniul şi fluxurile de trezorerie ale persoanei fizice verificate;

‐ informaţii oficiale publicate de autorităţi sau de instituţii publice;

‐ oricare alte documente sau informaţii relevante pentru stabilirea bazei impozabile;

‐ declaraţiile fiscale depuse de persoana verificată şi/sau de plătitori.

Material realizat cu sprijinul consultantului fiscal Adrian Bența.