​Potențialul impact al unei eventuale plafonări a sumelor ce pot fi recuperate din creditele de consum cesionate de bănci

Joi, 12 aprilie 2018, 13:57 Economie | Finanţe & Bănci


Diana Coroab, Manuela Guia si Tudor Nacev
Foto: Hotnews
Zilele acestea, pe ordinea de zi a Comisiei buget, finanțe și bănci din cadrul Camerei Deputaților se află în discuție o propunere legislativă pentru modificarea OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Propunerea a fost aprobată deja în data de 26 februarie de către Senat și stabilește, pe scurt, că debitorii creditelor de consum a căror creanță a fost cesionată de către bancă vor putea să se elibereze de obligațiile de plată prin achitarea a maxim dublului sumei cu care respectiva creanță a fost cumpărată.
Motivele care stau la baza acestei măsuri, prezentate succint în expunerea de motive, constau în protejarea suplimentară a acelor categorii „dezavantajate” de consumatori, care nu au disponibilitățile necesare pentru a achita sumele datorate.


Cu toate acestea, dacă ne concentrăm asupra obiectivului protejării suplimentare a consumatorilor, în practică ar putea interveni eventuale consecințe nedorite întocmai asupra acestora. Astfel, doi debitori care beneficiază de credite de consum egale ca valoare, acordate în condiții identice sau similare, vor putea fi exonerați prin plata unor sume substanțial diferite, în funcție de intervenția sau nu a unei cesiuni a creanței respective de către bancă. În aceste condiții, măsura legislativă în dezbatere care urmărește protecția consumatorilor este cea care ar putea consfinți, în fapt, discriminarea dintre aceștia.

În cazul de față, ca regulă a pieței, creditele pentru consumatori supuse cesionării sunt în mod uzual acele credite aferente unor rău-platnici, băncile nefiind stimulate în mod normal să vândă creditele performante. Recuperatorii de creanțe cumpără astfel de creanțe neperformante, având competența și capabilitatea gestionării eficiente a acestora. În cazul aplicării măsurii legislative propuse, s-ar putea ajunge în situația în care debitorul bun-platnic (a cărui creanță nu a fost cesionată) ar fi supus unui tratament mai împovărător decât debitorul rău-platnic (a cărui creanță a fost cesionată contra unui preț cu mult mai mic decât valoarea rămasă de rambursat din credit).

Debitorul diligent ar putea fi exonerat de obligația rambursării creditului prin plata integrală a acestuia, în vreme ce debitorul care nu este diligent și nu își respectă întocmai și la timp obligațiile contractuale ar putea fi exonerat prin plata unei sume mult mai mici. Semnalăm și riscul ca această măsură legislativă să conducă la diminuarea veniturilor la bugetul de stat, atât pentru creanțele achiziționate în România, cât și în străinătate, având în vedere perceperea de venituri impozabile net inferioare, care poate conduce la diminuarea impozitului pe profit sau chiar la pierderi fiscale. În ceea ce privește creanțele achiziționate în străinătate, acestea pot scădea sumele din impozitul pe veniturile nerezidenților.
  • Exemplu: să ne imaginăm doi consumatori diferiți: Ion Popescu și Andrei Ionescu, care au beneficiat de credite de consum în valoare de 5.000 de euro fiecare. Ion Popescu s-a comportat diligent, achitându-și la timp toate ratele, astfel încât până la ultima scadență acesta rambursează întreaga sumă datorată (principal plus dobândă). Andrei Ionescu se comportă mai puțin diligent, întârzie plățile și își încalcă obligațiile contractuale, achitând numai 2.000 de euro din suma datorată. Banca decide să vândă creanța împotriva lui Andrei Ionescu unei societăți de recuperare creanțe contra unui preț de 100 de euro. În acest caz, Andrei Ionescu va putea să se exonereze de totalitatea obligațiilor ce-i revin în baza creanței cesionate prin plata sumei maxime de 200 de euro. Astfel, Ion Popescu a contractat un împrumut de 5.000 de euro pe care l-a achitat integral (inclusiv dobânda aferentă), în vreme ce Andrei Ionescu a beneficiat de același împrumut de 5.000 de euro, pentru care a plătit suma totală de 2.200 de euro.
Nu este de dorit ca prin măsura legislativă propusă, care urmărește obiective menite să asigure protecția consumatorilor, să se obțină efectul advers, respectiv încurajarea unor comportamente nocive ale consumatorilor care ar putea, în mod intenționat întârzia plățile pentru a beneficia de oportunitatea de a își stinge obligația prin plata unei sume considerabil mai mici.

În al doilea rând, având în vedere că dispozițiile propuse au aplicabilitate generală, nefăcându-se în textul legislativ referire doar la categorii restrânse de consumatori, se ridică întrebarea posibilității adoptării unei astfel de măsuri generale în contextul unei piețe libere. Poate obiectivul protejării consumatorilor să justifice orice măsuri protective sau există totuși o limită până la care se poate interveni asupra unei piețe libere în scopul protejării consumatorilor?

Din perspectiva efectelor pe care o asemenea măsură le poate avea asupra libertății de desfășurare a activității economice de către recuperatorii de creanțe, în mod direct, dar și de către instituțiile financiare de profil, în mod indirect, este utilă analiza modalității în care măsuri legislative similare din alte State Membre au fost interpretate de către instituțiile europene. Curtea Europeană de Justiție a analizat în trecut măsuri legislative prin care au fost impuse limitări ale remunerațiilor/dobânzilor pentru prestarea anumitor servicii, concluzionând că astfel de măsuri reprezintă restricții ale dreptului de stabilire și ale dreptului la libera prestare a serviciilor, consfințite prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. O astfel de concluzie ar putea fi relevantă și în ceea ce privește propunerea analizată, având în vedere că ea a fost menținută de Curtea Europeană de Justiție chiar și în cazurile în care măsurile legislative se fundamentau pe dorința de asigurare a unei protecții suplimentare a consumatorilor. Astfel, se impune o atentă analiză a unui eventual impact al propunerii legislative din perspectiva unui eventual risc de limitare a accesului operatorilor economici la piața românească (în considerarea calității României de Stat Membru) în condiții de concurență normale și eficiente.

Operatorii economici activi pe piața managementului efectiv al creanțelor ar putea întâmpina situații de restricționare a posibilității de valorificare integrală a creanțelor din patrimoniul propriu, ceea ce ar putea conduce la o prezumtivă limitare a dreptului de dispoziție a acestora asupra propriilor bunuri. Cu titlu de exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că o măsură de limitare a veniturilor / remunerațiilor cuvenite unei întreprinderi, în contextul în care această limitare duce la imposibilitatea recuperării cheltuielilor aferente desfășurării activității respective, constituie o încălcare a dreptului de proprietate, indiferent de justificarea socială avută în vedere de statul care a impus respectiva limitare.

Pentru evitarea oricărui dubiu, aceeași Curte a stabilit în mod explicit faptul că în categoria bunurilor se încadrează și creanțele, astfel încât și acestea sunt pe deplin subsumate protecției conferite prin Convenție dreptului de proprietate.

În final, luna martie a anului acestuia a reprezentat o lună „activă” în ceea ce privește reglementarea activității firmelor specializate în managementul efectiv al creanțelor. Astfel, această activitate intră și sub radarul reglementărilor europene, pe data de 14 martie fiind publicată propunerea de Directivă privind administratorii de credite, cumpărătorii de credite și recuperarea garanțiilor care reglementează pentru prima dată la nivel european inclusiv activitatea acestor operatori economici. Expunerea de motive care însoțește propunerea de Directivă stabilește ca principale obiective armonizarea legislației privind activitatea firmelor de management efectiv al creanțelor și (pentru atingerea acestui obiectiv) înlăturarea tuturor barierelor care stabilesc reguli neuniforme la nivelul fiecărui stat membru, astfel încât să se asigure libertatea în cadrul pieței unice europene. Considerăm că se impune ca prin măsurile legislative adoptate la nivel intern statul român să contribuie la această uniformizare normativă și să promoveze libertatea comerțului și egalitatea de tratament.

N.Red: Autorii acestui articol sunt:

Diana Coroabă, Partener, Servicii Financiare, PwC România
Manuela Guia, Partener, D&B David și Baias
Tudor Nacev, Avocat, D&B David și Baias


Citeste mai multe despre   










536 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    Violarea logicii. (Joi, 12 aprilie 2018, 14:24)

    HneproP$Dsicenzureaza [utilizator]

    De fapt nu violare, un fel de gangbang al logicii finalizat cu bukkake pe cititor.
    Cica daca banca da credit cum semneaza primarul si pierde banii, ala care nu a platit scapa usor. Pai da, scapa usor dar ii iei imobilul!
    Daca esti bancher prost si evaluezi cotetul din Ferentari la un milion de euro normal ca ala care nu plateste este multumit ca il iei inapoi. Pentru ca stie ca nu face 1 milion de euro.
    Daca bancherul este intelept si nu da decat 15.000 de euro pe cotet, ala care a platit 10.000 de euro din aia 15000 dati de banca si care stie ca intreg cotetul poate fi vandut cu 25000 va face pe dracu in patru sa-si plateasca datoria sau banca va face o afacere excelenta vanzand apartamentul.
    Asa ca nu-i nici o problema ca se plafoneaza ca in tari civilizate cat poate banca cere inapoi.
    Pentru ca imprumutul la banca in conditiile salbatice din teritoriul nostru (ca tara nu poate fi numita) , deci imprumutul pana acum suna asa: iti dam niste bani sa-ti faci urgenta si apoi vedem noi cat cerem inapoi.
    Acum s-a sesizat ca "vedem noi"acesta nu poate fi oricat, lucru extrem de corect.
    Cum fac dorei: hai sa facem o casa sau sa vopsim o casa sau sa iti instalez ceva in casa, nu am un pret fix, lasa ce ne intelegem noi cat dai dupa.
    Si normal, nu ne mai intelegem dupa.
    Asa cum vrei la supermarket sa vezi cat costa produsul din cos vrei si la banca sa stii cat iti cere inapoi!
  • 0 (0 voturi)    
    Penibila abordarea, cica luna activa??? (Joi, 12 aprilie 2018, 14:58)

    Fides [utilizator]

    Este stiu faptul ca procedura la noi a fost si este una perversa: banca vinde contractul de credit la bani marunti catre o firma de casa (de regula aceasta fiind doar un satelit al acesteia). Apoi banca se spala pe maini prin optimizare - dar te urmareste o viata intreaga pentru frecusuri, in acelasi timp firma de recuperare vine si pluseaza cu propriile pretentii pana te stoarce ori te impingi sa te sinucizi.
    Ce luna activa daca directiva e doar un draft? Sa adopte Senatul nostru legea si pe urma vom simti schimbarea. E luna plina in capul vostru, cu astfel de articole de PR.
  • 0 (0 voturi)    
    cam partinitor articolul (Joi, 12 aprilie 2018, 17:01)

    topwriter [utilizator]

    Cam partinitor articolul, in sensul ca prezinta un singur punct de vedere.
    Va dau eu un conra exemplu: in urma cu ceva ani, am schimbat titularul unuia din contractele de telefonie mobila, insa tot eu le plateam pe amandoua, facturile ajungeau si inainte si dupa la aceeasi adresa, chiar platile se faceau prin direct debit. Mentionez ca in 9 ani de contract nu intarziasem o data macar plata.
    Mbuun, si schimb contractul. La vreo luna juma, ma suna o tanti la la respectiva companie, imi spune ceva de rest de plata, ii cer detalii suplimentare si, cum ma aflam in concediu iar semnalul nu era cel mai bun, o rog sa mi le trimita pe mail. Nu am primit nimic pe mail si am si uitat de toata discutia. Mentionez ca nu am primit niciun mail, nicio instiintare de restanta de plata prin posta.. nimic, liniste deplina.
    Dupa mai bine de 2 ani de la schimbarea contractului primesc o somare cu titlu executoriu de la o companie de recuperare creante. Aveam de plata 367 RON pentru o restanta de, tineti-va bine, 29,5 RON. In acesti 2 ani nu m-a cautat nimeni sa-mi spuna ca am datorii, ci au lasat asa lucrurile.. sa se adune o sume care cat de cat se merite deranjul trimiterii unei somantii.

    Nu mai insist pe politica tembela a companiei de telefonie mobila, pe care am cautat-o dupa primirea somatiei sa inteleg si eu ce s-a intamplat. Nu au reusit sa-mi explice totusi cum de, fiind de ani de zile sub contract cu ei (si nu contracte mici), nu au reusit sa ma anunte asupra situatiei si s-au multumit sec sa vanda creanta la o firma de recuperatori.
    Am renuntat la toate contractele cu ei, cel mai vechi fiind de 17 ani.

    Sintetizand, daca eu am reusit sa ajung sa platesc unor recuperatori de zece ori mai mult decat debitul initial, in conditiile in care nimeni nu s-a obosit sa ma contacteze in perioada asta, pot sa ma gandesc le ce sume se poate ajunge pentru debite mai mari.

    Si da, ar trebui reglementata cesiunea creantelor, o discutie in acest sens fiind mai mult decat binevenita.
  • 0 (0 voturi)    
    Ati cautat mult... (Joi, 12 aprilie 2018, 17:36)

    Teo3000 [utilizator]

    Zau ca ati cautat mult pana sa gasiti ceva negativ de reprosat propunerii.

    Hai sa vedem de unde a plecat:
    "Dl Popescu ia un credit de X Euro de la banca. Dl. Popescu nu mai poate plati la timp, intra in intarzieri, apar penalitatile si merge la banca sa ceara ajutor si intelegere." Primeste o oferta care nu rezolva problema, banca nu e dispusa sa inregistreze nicio pierdere ca sa inchida creditul direct cu dl. Popescu.
    Banca decide sa isi curete bilantul, asa ca cesioneaza creditul unei firme de recuperari. Si de aici devine misto.
    1. Firma de recuperari plateste 10% din valoarea creditului. Banca este acum dispusa sa inregistreze o pierdere de 90%.
    2. Firma de recuperari isi adauga cat vrea ea taxe si cheltuieli si cauta sa recupereze toata datoria. Dl. popescu ajunge sa datoreze firmei de recuperari de 4 ori sau chiar mai mult de 4 ori suma X.
    3. Firma de recuperari vrea toti banii acum sau executa complet tot ce gaseste.
    4. Dl. Popescu nu e protejat de nicio lege a falimentului personal, pentru ca Legea intrata in vigoare la 1 ian 2018 este inaplicabila."

    Propunerea actuala ii da dreptul dl Popescu sa scape de datorie platind dublul valorii de cesionare, asigurand firmei de recuperari un profit de 100%.

    De cand un randament garantat de 100% este o frana pentru o activitate? In ce lume paralela ganditi domnilor specialisti???

    Partea cu discriminarea e de-a dreptul penibila: astept sa cereti ca toate premiile la loto si la toate promotiile organizate sa fie egale, ca sa nu discriminam. Sa cereti si ca toate salariile sa fie egale, la fel si dobanda pentru toate creditele.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version