”Ar fi rușinos să nu faci reformele necesare cât timp dispui de o fereastră de oportunitate - așa după cum subliniază și reprezentanți ai organizațiilor financiare internaționale, BCE ș.a. O încetinire (a economiei-n.red) este inevitabilă în timp și ar fi înțelept ca în acel moment să dispunem de un spațiu de manevră și de o economie cât mai robustă. Dar acest lucru depinde în mare parte de ceea ce fac guvernele, de curajul și de sprijinul social și politic, dincolo de viziune și de politici bine articulate”, a spus zilele trecute Guvernatorul BNR Mugur Isărescu la o conferință ținută în capitala Bulgariei.

Mugur Isarescu, guvernatorul BNRFoto: Hotnews

Ce a mai spus Isărescu la Sofia:

• Venind din România, permiteți-mi să profit de această ocazie pentru a vă împărtăși câteva dintre provocările cu care se confruntă statele membre ale UE dar care nu fac parte din zona euro, în special cele din Europa Centrală și de Est. S-au spus multe despre creșterea și inflația din zona euro, precum și despre stadiul uniunii bancare. Mai puțină atenție a fost acordată statelor membre care doresc să se alăture uniunii bancare și zonei euro în viitorul apropiat, dar care trebuie totuși să pună în aplicare reforme structurale pentru a ajunge acolo. Experiența lor este, totuși, relevantă și pentru statele membre din zona euro, întrucât piața comună și libera circulație a capitalurilor reprezintă o stradă cu două sensuri.

• Ciclurile financiare și cel de afaceri al țărilor din zona euro și al celor dinafara zonei euro nu sunt perfect aliniate. Creșterea economică este acum mult mai puternică în Europa de Est, iar  diferenţa dintre producţia potenţială şi producţia efectivă (output gap) a devenit pozitivă mai devreme decât în ​​zona euro. Inflația a reapărut și în afara zonei euro. În unele cazuri ea are la bază prețurile internaționale ale materiilor prime, alți factori pe latura ofertei, dar și o puternică cerere internă, alteori are la bază factori structurali. Creșterea presiunii salariiale este normală, până la un punct, având în vedere diferențele mari de salarii, fluxurile migratorii și restrângerea pieței muncii. În ciuda creșterilor salariale, țările din Europa Centrală și de Est devin din ce în ce mai competitive, pe măsură ce productivitatea crește, de asemenea. Acesta este motivul pentru care poziția contului curent al statelor membre UE dar care nu fac parte din zona euro este mai bună decât era înaintea crizei.

• Procesul de normalizare a politicilor monetare se desfășoară și el într-un ritm diferit. Chiar și în țările ECE, în timp ce orientarea monetară rămâne în mare măsură acomodativă, situația este destul de eterogenă în ceea ce privește așteptările inflaționiste, obiectivele și instrumentele de politică utilizate. În ceea ce privește România, am început să înăsprim politica monetară, mărind rata dobânzii de politică monetară de două ori în acest an, după ce am procedat la restrângerea coridorului în jurul ratei dobânzii-cjeie. O abordare treptată, graduală, este justificată de necesitatea evitării unei aprecieri consistente a monedei în contextul regional.

• În cazul nostru, normalizarea politicilor a fost susținută de două evoluții favorabile în sectorul bancar. În primul rând, rata NPL a scăzut de la 22% la sfârșitul anului 2013 la 6,4% la sfârșitul anului 2017, cea mai mare ajustare din Europa într-o perioadă relativ scurtă de timp. În al doilea rând, ponderea creditelor denominate în moneda locală în totalul creditelor a crescut de la o treime înainte de criză la două treimi în prezent, acest lucru a redus riscul de contagiune și a îmbunătățit mecanismul de transmitere al politicii monetare.

• O inflație oarecum mai ridicată și un start mai timpuriu al ciclului de normalizare a politicilor trebuie să fie luate în considerare având în vedere o altă provocare: nivelul scăzut al intermedierii financiare. Unele țări se confruntă cu dilema (recent prezentată într-o lucrare a Institutului Bruegel) între creșterea inflației și scăderea apetitului la risc, acesta din urmă fiind reflectat în nivelul scăzut al ponderii creditului în PIB. Soluțiile adoptate sunt diverse. În timp ce unele bănci centrale permit o inflație mai mare și încearcă să stimuleze intermedierea financiară, altele încearcă să domine așteptările inflaționiste înăsprind politica monetară. Indiferent de soluția găsită, problema intermedierii financiare rămâne una importantă, deoarece creditul pentru sectorul companiilor ar trebui să înlocuiască stimulentele fiscale  ca motor de creștere, dacă dorim ca creșterea să rămână durabilă.

• Intermedierea financiară scăzută în sectorul bancar vine, în primul rând pe latura cererii. Distribuția veniturilor și creditului de către gospodării este mai inegală în Europa Centrală și de Est decât în ​​zona euro; iar bilanțurile firmelor nu au fost curățate în aceeași măsură cu cele ale băncilor. În ceea ce privește alternativele pe partea ofertei,  rolul pieței de capital este încă modest, iar rolul celorlalte instituții financiare este mai puțin important decât cel jucat de bănci - cu mici diferențe de la țară la țară.

• Aceasta ne conduce la o altă provocare care a devenit din ce în ce mai importantă în statele membre care nu fac parte din euro, cel privind conexiunile băncilor centrale. Într-adevăr, băncile care operează în țări din afara zonei euro sunt mai expuse la datoria națională suverană, deoarece dețin o cotă mai mare din aceasta. Cu toate acestea, titlurile suverane sunt singurele active extrem de lichide disponibile în cantități mari pe piețe mici; prin urmare, băncile nu au o alternativă realistă pentru a construi rezerve de lichidități. În plus, nivelul datoriei publice în Europa Centrală și de Est este mult mai mic decât media din zona euro.

• ​Marea recesiune a obligat guvernele și băncile centrale, autoritățile de reglementare și autoritățile de supraveghere financiară să pună în mișcare o reformă radicală a modului în care funcționează industria financiară. Nu este deloc redundant să ne amintim că un efect de pârghie prea ridicat, asumarea unor riscuri nesăbuite, produse financiare periculoase, transparență insuficientă și, nu în ultimul rând, riscuri sistemice prost înțelese, au impus conținutul și ritmul reformelor. Instituțiile europene au creat un nou cadru de reglementare după apariția crizei.

• Există multe în aspecte evoluția piețelor financiare rămase încă insuficient clarificate: mă refer la persistența unei inflații foarte scăzute în ciuda unor relaxări cantitative de mari dimensiuni, aplatizarea Curbei Philips, apariția unor monede paralele etc. Există, de asemenea, tentative noi de a se încerca controlul fluxurilor de capital în numele macroprudențialității și o preocupare din ce în ce mai mare a băncilor centrale cu privire la stabilitatea financiară. De altfel, destul de des, stabilitatea financiară pare să fi devenit obiectivul dominant al băncilor centrale în vremuri tulburi. Unele dintre problemele cu care ne confruntăm sunt legate de moștenirea crizei și anii care au precedat aceasta.

Citeste aici integral intervenția Guvernatorului de la Sofia.