După cum HotNewsa anunțat, BNR are în vedere reducerea gradului de îndatorare al solicitanților de credite. Plafoanele propuse sunt considerabil mai mici decât cele actuale, cel mai afectat segment fiind cel al creditelor de consum. Bancherii comerciali nu înțeleg foarte bine de ce atâta grabă din partea BNR și așteaptă conferința care va avea loc joi la Banca Națională, când va fi prezentat Raportul privind Stabilitatea, pentru a afla mai multe detalii. Reamintim că săptămâna trecută, o delegație restrânsă de bancheri a participat la o discuție cu viceguvernatorul BNR Liviu Voinea pe această temă, dar dialogul a generat mai multe întrebări decât răspunsuri.

Banca Nationala a Romaniei BNRFoto: Hotnews

Foarte pe scurt, Banca Națională vrea să tempereze consumul, considerat pe bună dreptate un motor nesustenabil de creștere a economiei într-o țară cum e Romania. Prin urmare, BNR încurajează creditele cu dobândă fixă și pune frână celor de consum (în special celor în valută, cu dobândă variabilă).

”Părerea mea, luând în calcul experiența pe care o am în sistem, este că 30 de ani reprezintă o perioadă lungă în care se pot întâmpla foarte multe lucruri. Să mergi pe 25 -30 de ani cu dobânzi fixe înseamnă o promisiune greu de ținut de către orice bancă, indiferent de valută. Chiar și pentru cel care solicită un credit poate fi dificil pentru că pot veni perioade mai bune sau mai rele în acest interval de 30 de ani, indiferent de tipul de dobândă la care accesezi creditul. Pentru client, poate fi costisitoare această perioadă de creditare la dobândă fixă. Noi vom face ceea ce am mai făcut și în trecut-, adică vom merge pe dobânzi fixe pe perioade mai scurte, introductorii, de câțiva ani. Sigur, depinde de strategia fiecărei bănci, dar și de ce pui în spatele acelui produs ca să te asiguri că riscul respectiv îl asiguri cumva. În opinia mea, 30 de ani e o perioadă foarte lungă pentru a merge pe dobândă fixă”, explică Gabriela Nistor, Vicepreşedinte Retail, Banca Transilvania.

”Dacă ne uităm la ceea ce ne arată azi piața bancară, constatăm că o oferta de dobânzi fixe pe perioade atât de mari sunt excepții ale excepțiilor. Dacă adăugăm și incertitudinea politică (dar și de altă natură) și ciclurile economice, toate acestea ar duce nivelul dobânzii fixe la niveluri foarte mari. Noi am făcut asemenea simulări la Raiffeisen. Banca trebuie și ea să-și securizeze acel nivel de dobândă pe care îl oferă clientului. La noi, peste 90 % -circa 92%, mai exact-din creditele de consum sunt date cu dobândă fixă. Iar în privința celor imobiliare, oferta noastră este de 7 ani pe dobândă fixă (practica mai des întâlnită în piață este de 5 ani), suficientă ca să acopere un ciclu economic și să ferești consumatorul de o perioadă care ar putea apărea după cei 5-7 ani. E o poziționare care oferă un echilibru rezonabil între nivelul prețului pe care îl poate oferi sistemul bancar și in egală măsură ferește clientul de șocuri mai dificil de administrat”, explică și Cătălin Munteanu, de la Raiffeisen Bank.

  • Teoretic și practic, piața imobiliară din România dă de vreo doi ani semne de supraîncălzire. Pentru achiziția unui apartament de două camere se ia în calcul venitul mediu net lunar, prețul apartamentului trebuind să se încadreze între 5-6 ani de muncă. La un salariu mediu net de 500 de euro, înmulțit cu un coeficient de 1.5 (discutăm de o familie, nu de un singur solicitant), ajungem la 750 de euro lunar, sau de 9.00 de euro anual. Potrivit scenariului de mai sus, 5-6  ani de salariu înseamnă între 45-54.000 de euro pentru un apartament de două camere. Cam acesta ar trebui să fie prețul ”corect” al unui apartament format din două camere. Ori, această valoare este cu mult depășită în marile orașe, confirmând supra-încalzirea pieței.

Bancherii comerciali așteaptă din partea BNR o mai mare deschidere cu privire la posibilele soluții ale acestei supraîncălziri și ar dori discuții mai aplicate, nu propuneri legislative impuse aproape discreționar.

Vezi aici, în premieră, proiectul BNR.