După 6 ore de discuții și negocieri duse în noaptea de joi spre vineri, a fost găsită în cele din urmă o cale pentru un acord privind ieșirea Greciei din programul internațional de ajutor, scrie presa internațională. Miniștrii de finanțe din zona euro au convenit, în noaptea trecută, asupra unui acord amplu care încheie opt ani de crize, măsuri de austeritate și programe de salvare a economiei elene. Acordul include o reducere majoră a datoriei grecești și va permite Atenei ieșirea de sub tutela creditorilor săi în 20 august pentru a re-începe să se finanțeze de pe piețele internaționale, după mulți ani de recesiune profundă și trei programe de ajutor derulate. Vezi în text și istoria crizei elene

Grecia, o tara frumoasa, care a trecut prin 8 ani de crizaintrata in falimentFoto: Hotnews

"Criza greacă se termină aici, în această seară. Am ajuns în cele din urmă la capătul acestui drum atât de lung și atât de dificil. Este un moment istoric ", a declarat comisarul european pentru afaceri economice, Pierre Moscovici. "Sunt fericit", a declarat la rândul lui ministrul grec de finanțe Euclid Tsakalotos. "Trebuie să ne asigurăm că poporul grec vede rezultate concrete", a adăugat el.

În opt ani, Grecia a beneficiat de mai mult de 273 de miliarde de euro de la creditorii săi, în cadrul celor trei programe de ajutor. În schimb, grecii au fost forțați să aplice câteva sute de reforme, adesea dureroase, mai ales cele destinate curățeniei în finanțele publice. Creșterea PIB a fost de 1,4% în 2017. Pentru acest an experții estimează o creșere a PIB de 1,9%, iar pentru 2019 de 2,3%. În același timp, Grecia are acum un excedent bugetar de 0,8%, după un deficit de 15,1% în 2009.

Potrivit mai multor surse, discuțiile de azi noapte s-au prelungit din cauza Germaniei, care nu era de acord cu scutirea de datorii, considerate necesară de către creditori, în vederea asigurării credibilității pe piețele financiare. "Negocierile au fost dificile, trebuie să recunosc, dar cred că problema datoriei grecești este acum depășită", a declarat ministrul francez de finanțe Bruno Le Maire.

Europenii au convenit vineri dimineața să extindă maturitatea rambursării unei mari părți a datoriei Greciei cu zece ani (datoria elenă este acum de 180% din PIB), urmând ca grecii să înceapă rambursarea acesteia din 2032, față de 2022, cum fusese stabilit anterior. Creditorii vor mai achita o tranșă finală de ajutor în valoare de 15 miliarde de euro, din care 5,5 miliarde sunt destinate serviciului datoriei.

La presiunea Germaniei, unele măsuri de sprijin acordate Greciei vor rămâne condiționate de continuarea reformelor. Chiar dacă în august, acordul cu FMI se va încheia oficial, Atena va rămâne practic sub supraveghere, până în 2022.

"Acest cadru consolidat de monitorizare post-program a fost necesar, dar nu va exista nici un program formal", a insistat Pierre Moscovici. Potrivit planurilor, europenii vor evalua bilanțul datoriei grecești în 2032 și vor mai stabili, dacă va fi necesar, noi măsuri de salvare.

FMI va rămâne implicat în monitorizarea post-program, a declarat vineri directorul său general, Christine Lagarde, prezent la Luxemburg. Potrivit lui Lagarde, datoria Greciei este sustenabilă "pe termen mediu". "Dar, pe termen lung, avem rezerve", a adăugat ea.

"Mulțumesc poporului grec pentru rezistența și angajamentul lor european. Eforturile sale nu au fost în zadar", a scris pe Tweeter noaptea trecută președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

  • Istoria unei crize

În 2007, cotidianul Wall Street Journal o dădea drept exemplu de economie performantă. Oficialii Moody`s o lăudau. După numai câteva luni, începea calvarul. În 2013, FMI admitea ca a gresit in cazul Greciei, dar cine să mai stea s-ți amintească?

Criza a venit pe nesimțite. Mai întâi, le-au scăzut comenzile pentru exporturi. Apoi, banii trimiși din afară scădeau văzând cu ochii. În scurtă vreme, a ajuns paria clubului select în care intrase cu atâta fală. Ce s-a petrecut între timp? Cum a ajuns Grecia un fel de experiment al zonei euro și ce riscă cei care au invitat-o în marea familie Euroland?

Primul semnal a venit în decembrie 2009. Era în 8 decembrie, la ora 13 și 27 de minute când, pe ecranul unei mari bănci din Frankfurt, defila următorul mesaj : "Fitch reduce nota acordată Greciei la BBB+". Știrea se afișează pe ecranele televizoarelor conectate la Bloomberg- adică câteva mii în întreagă lume -: BBB+, asta înseamnă "atenție, risc de faliment". Instantaneu, mării investitori încep să-și vândă titlurile de stat grecești. Începea tragedia greaca. Dar Grecia nu este DOAR ACUM în prag de faliment . Pana acum, grecii au mai falimentat ca tara de vreo 5-6 ori.Tot din ratiuni politice.

Cu putini ani in urma, FMI, acest CAR al tarilor lumii, a venit si le-a oferit un munte de bani in schimbul unor promisiuni. Dar ce te faci cu promisiunile grecilor, care se respecta fix la calendele grecesti? Important e ca ai linistit pietele, care nu mai speculeaza impotriva euro.

Asa incat in 2010 problema s-a agravat. Cuvantul "faliment de stat" apare iar in discutiile confidentiale ale sefilor de Guverne. Oare e bine sa lasi Grecia in faliment? Sau e mai eficient sa continui sa ii dai bani in schimbul a noi promisiuni facute cu si mai mare fermitate? Cand problema a devenit de neocolit, s-a pus problema: bun, le dam bani dar de unde ii luam? Angela Merkel nu vrea amestecul al FMI. Considera ca europenii trebuie sa isi rezolve singuri problemele legate de moneda lor. Un ajutor din afara nu ar face decat sa mineze increderea in euro. Se gaseste o solutie si pietele se linistesc.

Citeste si Istoria secreta a salvarii euro

Vine 2011. Din nou, Grecia e pe buza prăpastiei. Merkel și Sarkozy preiau frâiele. Se organizează un summit, se fac declarații de solidaritate în favoarea Eurolandului, se promit soluții care să rezolve criza. Pe românește, pupat piața Endependenți. După o noapte de discuții, un pre-plan se configurează. E cel sugerat de marile bănci, dar nu mai contează. Se anunță soluția. Grecii vor primi bani cu dobândă redusă și pe termen mai lung. Piețele se calmează.

Citeste si o Istorie a panicilor bancare. Un text cu state fictive, isterii si contagiuni

  •  Așadar, de ce a ajuns Grecia pe marginea prăpastiei?

E simplu. Economia subterană estimată la 20% din PIB (dar cu vârfuri care depășesc acest nivel în turism și în construcții), numeroase nișe fiscale (segmente la limita defiscalizarii), un grad scăzut de colectare a veniturilor și o politică industrială bazată pe subvenții-cam așa ar putea traduce cineva starea financiară a Greciei de dinaintea crizei.

Un sistem de pensii pe care toți cei care s-au perindat la putere au încercat să îl reformeze fără a reuși. Economia Greciei e mai degrabă una de tip închis, în care țara exportă puțin, dar consumă mult. În ultimii ani, consumul privat a crescut mai mult decât poate economia suportă.

Că să facă față cheltuielilor (pensii generoase, indemnizații de șomaj la fel), Statul grec se împrumuta. Vindea hârtii prin care recunoștea că datorează bani, oferind o dobândă bunicică celor care le cumpărau. Pe termen scurt și mediu această politică e ok, cu condiția să faci o razie în sistemul de pensii, să faci ordine în finanțele publice și să îți reformezi politicile fiscale. Ceea ce Grecia nu a făcut. Datoriile se acumulau an de an, iar statul se împrumuta tot mai mult.

Investitorii nu sunt nici ei niște proști. Se uită la cifrele macroeconomice atunci când iau decizia de a împrumută cu bani un Stat. Iar cifrele Greciei arătau tot mai rău. Prin urmare, decizia de a finanță datoriile Greciei se împuținau. Că să-i determine totuși pe investitori să îi mai dea bani, Grecia a urcat dobândă. De la 3%, a ajuns la 4,2%. Dar nu asta era problema lor. Problema economiei grecești este competitivitatea. Produsele lor nu se cereau la export și le concurau slab pe cele similare importate. Altfel spus, încasări la export ioc, importuri multe, iar salariile și toate taxele plătite muncitorilor nu generau venituri, din moment ce produsele fabricate de aceștia nu generau încasări.