Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis, în urmă cu câteva zile, că directiva 93/13/CE nu se aplică practicilor de cesiune sau cumpărare de credite, nici dispozițiilor legale naționale care reglementează transmiterea creditelor și substituirea cedentului de către cesionar în procedurile în curs, scrie pe blogul BNR Cristian Bichi, consilierul pe probleme de stabilitate financiară al Guvernatorului. Hotărârea are la bază cereri de decizie preliminară formulate de o instanță spaniolă, ca urmare a îndoielilor legate de sfera de aplicare a retractului litigios și a eficacității sale ca instrument de protecție a consumatorilor. Detalii în continuare.
În data de 7 august 2018, CJUE a pronunțat o hotărâre legată de o serie de cereri referitoare la interpretarea Directivei 93/13/CE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Cererile au fost făcute în cazul unor litigii între Banca Santander și doi clienți (cazul-96/16) și, respectiv, între Banco de Sabadel SA și un client (cazul C-94/17), în legătură cu executarea unor contracte de credit încheiate între părți. În rândurile de mai jos, ne vom ocupa doar de aspecte privind primul caz, ce sunt relevante pentru analiza propusă (Celelalte aspecte privesc compatibilitatea jurisprudenței Tribunalului Suprem din Spania cu directiva 93/13/CE în ceea ce privește declararea drept abuzivă a oricărei clauze care nu a fost negociată într-un contract de împrumut, fără garanție reală, care prevede o rată a dobânzilor moratorii care depășește cu două puncte procentuale ratele dobânzilor obișnuite prevăzute în contract).
- Îndoieli legate de retractul litigios
În cazul 96/16 analizat de CJUE, banca Santander a încheiat două contracte de împrumut cu doi clienți. Întrucât aceștia au încetat să plătească ratele lunare prevăzute în contractele respective, banca a sesizat o instanță din Barcelona cu o cerere de executare a creanțelor deținute față de clienții în cauză. Fără ca această posibilitate să fie înscrisă într-o clauză contractuală, pe baza articolelor aplicabile din Codul Civil, banca Santander a cesionat creanțele unui terț, care a solicitat ulterior să fie substituit băncii în procedura de executare. Altfel spus, clientul bancar va trebui să plătească datoria terțului și nu băncii.
Față de această situație, judecătorul spaniol a avut dubii în privința dreptului clienților în cauză de a-și răscumpăra și stinge datoria, prin rambursarea către terțul menționat a sumei plătite pentru cesiunea respectivă. De ce o astfel de poziție a judecătorului? Aceasta se explică, așa cum se arată în textul hotărârii CJUE, prin aceea că “deși prevede un astfel de drept de răscumpărare, articolul 1535 din Codul Civil îl limitează totodată la creanțele denumite “litigioase”, respectiv cele care fac obiectul unei contestații pe fond în cadrul unei proceduri declaratorii. Prin urmare, acest articol nu ar prevedea posibilitatea debitorului de a se prevala de acest drept în cadrul unei proceduri de executare a creanței… sau al unei cesiuni extrajudiciare.” Cererile de decizie preliminară făcute de instanța din Barcelona în cazul analizat în prezentul articol arată că retractul litigios reprezintă o instituție juridică a cărei aplicare practică în Spania este plină de neclarități, în special datorită reglementării sale sumare. În plus, este de interes să menționăm că dreptul la retract în Spania trebuie exercitat de debitor în termen de 9 zile de la momentul în care cesionarul a solicitat debitorului plata creditului și acesta din urmă a fost informat de condițiile cesiunii.
În opinia judecătorului spaniol, o astfel de situație “nu garantează o protecție suficientă a intereselor consumatorilor”. Același judecător, consideră că “o asemenea protecție nu este asigurată nici de articolele 17 și 540 din Codul de procedură civilă, care reglementează substituirea cesionarului în drepturile cedentului în procedurile pendinte, dat fiind că, printre altele, aceste dispoziții nu menționează dreptul debitorului de a-și răscumpăra datoria prevăzut la art. 1535 din Codul Civil”.
În acest context, Tribunalul de Primă Instantă nr. 38 din Barcelona a hotarât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarele întrebări preliminare:
Practica unui profesionist care constă în cesiunea sau în cumpărarea unei creanțe fără a acorda consumatorului posibilitatea să își stingă datoria plătind cesionarului prețul, dobânzile și cheltuielile de judecată este conformă cu dreptul Uniunii?;
Practica unui profesionist care constă în cumpărarea unei datorii a unui consumator la un preț derizoriu, fără consimțământul sau cunostința acestuia, fără ca această practică să figureze într-o condiție generală sau într-o clauză abuzivă impusă în contract și fără a se acorda consumatorului posibilitatea de a participa la operațiunea respectivă prin exercitarea dreptului de răscumpărare este conformă cu principiile consacrate de Directiva 93/13?
- Decriptarea hotărârii CJUE
Hotărârea CJUE din 7 august 2018 a fost precedată de concluziile avocatului general Niels Wahl (prezentate la 22 martie 2018). Acesta a ținut să sublinieze că “cesiunea de creanțe în litigiul în speță nu modifică cu nimic conținutul și sfera obligațiilor debitorului consumator (n.n. sublinierea ne aparține). O astfel de cesiune …nu este, în conformitate cu art. 3 din directive 93/13, în măsură de a crea, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”. De asemenea, avocatul general a precizat că faptul menționat de instanța spaniolă “potrivit căruia cesiunea este efectuată în beneficiul “fondurilor vultur” (Fondurile vultur -fondos buitre-, denumite și fonduri oportuniste/rapace, sunt acele fonduri de investiții care cumpară datoria unor companii comerciale sau a unor națiuni suverane la un preț ieftin și apoi încearcă recuperarea întregii valori a acesteia), care acționează în scopuri speculative, la un preț mult mai scăzut sau derizoriu, în raport cu creanța inițială, este străin de însăși natura obligației contractuale care revine consumatorului.”
În ceea ce privește hotărârea CJUE din 7 august 2018, această instanță a precizat că Directiva privind clauzele abuzive se aplică numai clauzelor contractuale, cu excluderea simplelor practici. Instanța a mai subliniat că nicio clauză din contractele analizate nu prevede și nici nu reglementează posibilitatea băncii Santander de a cesiona unui terț creanța pe care o deține în privinta debitorilor și nici dreptul eventual al acestora de a-și răscumpăra datoria de la tertul în cauză. Totodată, transferul creanței s-a făcut cu respectarea dispozițiilor relevante din Codul Civil spaniol.
Pentru aceste motive, motivarea CJUE este aceea că “Directiva privind clauzele abuzive în contactele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată că… nu este aplicabilă practicii unui profesionist care constă în cesiunea sau în cumpărarea unei creanțe deținute față de un consumator, fără ca posibilitatea unei asemenea cesiuni să fie prevăzută în contractul de împrumut încheiat cu acest consumator, fără ca acesta din urmă să fie informat în prealabil despre respectiva cesiune sau să își dea consimțământul la aceasta și fara a i se acorda acestuia posibilitatea să își răscumpere datoria și, astfel, să o stingă, prin rambursarea către cesionar a prețului pe care acesta l-a plătit pentru cesiunea menționată, majorat cu costurile, cu dobânzile și cu cheltuielile de judecată aplicabile.” Totodată, motivarea CJUE stabilește că directiva în cauză nu este aplicabilă nici unor dispoziții naționale, precum cele ce figurează în dreptul spaniol, care încadrează posibilitatea de răscumpărare și substituirea cesionarului în drepturile cedentului în procedurile în curs.
Altfel spus, CJUE a stabilit că institutiile de credit pot realiza cesiuni de credite fără ca debitorului să i se dea posibilitatea să-și răscumpere datoria.
- Receptarea hotărârii CJUE în presa spaniolă
Potrivit ziarului La Informacion: ”CJUE a confirmat marți practica comercială care constă în cedarea și cumpărarea creditelor fară ca consumatorul să fie informat în prealabil, fără să-și dea consimțământul în privința operațiunii și fără să i se ofere oportunitatea de răscumpărare a datoriilor”. El Confidencial precizează că “CJUE a dat dreptate băncilor că pot să cedeze credite fără consimțământul clientului debitor”. Pentru publicația Idealista “ținând cont că Directiva se aplică numai clauzelor contractuale, adica acelora care sunt prevăzute expres în contract, neaplicându-se unor simple practici, Curtea Europeană nu poate să se pronunțe din lipsa de aplicare a normei directoare, care este Directiva”. După cum arată N. Salobral, jurnalistă EFE, “Curtea Europeană a validat ieri în sentința sa o asemenea practică (n.n. cesiunea sau cumpararea creditelor), considerând că directiva europeană privind clauzele abuzive se aplică numai termenilor contractului și clauzelor sale și nu unor simple practici bancare”.
Citește și comentează pe blogul BNR, unde a postat Cristian Bichi opinia sa.
