- Lipsa de personal pe care o vedem în toată economia lovește și ANAF, instituția având o lipsă majoră de oameni
- Gazele naturale din Marea Neagră ar trebui să fie o resursă importantă care ar ajuta economic România
- Există mereu posibilitatea să „iasă iepurele din pălărie” și să avem surprize în privința legislației fiscale
- Întârzierile pe care le vedem datorită unor indecizii politice sau unor măsuri nu prea inspirate nu fac decât să ne afunde în zona de economie periferică
- Avem creștere economică destul de mare. Cât de sănătoasă este această creștere, dacă ea vine din consum sau din alte direcții este iarăși o întrebare la care trebuie să reflectăm. Atâta timp cât avem creștere economică lucrurile sunt bune. Dacă în context internațional va apărea o criză, cred că marja de manevră a României va fi foarte mică și s-ar putea să nu putem să luăm măsuri foarte multe de redresare și să fim afectați mult mai mult decât alte țări.
- Un alt aspect pozitiv este că de o jumătate de an n-au mai fost inovații legislative, așa cum pentru un an și ceva am fost obișnuiți. Lucrurile par să se fi calmat, din perspectiva emiterii de noi legi în zona fiscală. De multe ori trebuie văzute măsurile care pot fi luate pentru redresarea unor decizii, nu prea inspirate, cu privire la modificările de anul trecut în materie de fiscalitate.
- Din primăvară au reînceput discuțiile dintre guvernanți și mediul de afaceri pe zona de fiscalitate. În principal discuțiile nu sunt de politică fiscală majoră, ci pentru rezolvarea unor aspecte punctuale care țin de anumite probleme ridicate de mediul de afaceri. Dacă avem aceste discuții, nu avem o garanție că cele care sunt discutate vor fi și adoptate. Rata cea mai bună de succes în ceea ce privește propunerile mediului de afaceri a fost undeva spre 50%, acum 3 ani, când s-au făcut modificări la Codul fiscal. Din punctul meu de vedere a fost un exercițiu foarte bun și au fost foarte multe prevederi pozitive intrate atunci în legislația fiscală. Din păcate, ce a urmat după știm cu toții.
- S-a ajuns în țări precum Brazilia, dar și Franța, ca facturile să se emită automat pe sistemul administrației fiscale. Sunt mult mai ușor de făcut declarațiile pentru că ele se fac automat de autoritatea fiscală. Există mult mai mult control al Fiscului cu privire la tranzacțiile din economie și se diminuează posibilitatea fraudării sistemului și evaziunii fiscale.
- La fel ca la TVA cum este consolidarea fiscală ar însemna că dacă am un grup de societăți, de exemplu două, în care una este pe profit ș cealaltă pe pierdere, atunci să mă uit la sarcina fiscală a grupului și cele două sume să se compenseze astfel încât să nu am o povară suplimentară cu impozitul pe profit. Adică să pot să compensez pierderile de pe o societate cu profiturile din altă societate. Este o prevedere mult utilizată în societățile dezvoltate pentru că acolo au apărut aceste grupuri de companii. Este adevărat că avem puțini jucători de talie regională, europeană, mondială și este adevărat că asta de dorim.
"În anul 2017, a fost introdusă deductibilitate limitată la pierderile din creanțe înregistrate ca urmare a unor operațiuni de cesiune. Această prevedere a afectat în special instituțiile financiare care practicau cesiunea de creanțe în scop de reglementare, dar și pe alți jucători din economie, cum ar fi societățile care oferă utilități publice sau societățile de telecomunicații. Prin această prevedere, se ajunge în situația în care, pentru anumite tipuri de creanțe greu de recuperat, costul cu impozitele datorate să depășească cu mult prețul care poate fi obținut pentru creanțele respective", a spus Smedoiu.
- În acest moment, multe dintre persoanele care efectuează tranzacții cu criptomonede nu știu că veniturile realizate sunt impozabile ca venituri din alte surse. Codul fiscal nu enumeră acest tip de venit explicit și, din acest motiv, contribuabilii tind să creadă că sunt neimpozabile. O menționare expresă ar conduce la o conștientizare mai mare și ar reduce riscul la care se expun aceste persoane în cazul unui control viitor. Există și propunerea, dar cu puține șanse de a fi acceptată, de a le include în categoria veniturilor din investiții care ar însemna recunoașterea naturii investiționale a acestui tip de instrument și implicit a cheltuielilor, care ar reduce astfel baza de impozitare. În ambele variante, statul ar colecta o sumă mai mare din impozite în aceste cazuri decât în prezent.
În prezent, utilizarea mașinilor atât în scop de serviciu, cât și personal au o modalitate de taxare care face imposibilă aplicarea prevederilor de către neplătitorii de impozit pe profit (microîntreprinderi, impozit specific- HoReCa). Prin urmare, numeroase companii – având în vedere că există circa 700.000 microîntreprinderi - nu au posibilitatea să deducă cheltuielile aferente și au un cost suplimentar. De asemenea, formula de calcul a cheltuielilor cu utilizarea mașinilor este învechită și trebuie actualizată astfel încât să includă toate cheltuielile (cum ar fi combustibil, vigneta, asigurare etc). Ambele modificări vin în sprijinul contribuabililor.
Bonurile de valoare
Recent a fost adoptată legea bonurilor de valoare care comasează într-un singur act normativ toate tipurile de tichete (masă, vacanță, creșă, culturale). Însă legea are două articole contradictorii: unul prevede că tichetele se acordă în conditiile și cu exceptiile prevăzute in Codul Fiscal, iar celălalt că sunt integral deductibile la calculul impozitului pe profit și total neimpozabile, fără plafoane, pentru salariați.
Situația impune clarificări pentru că în Codul fiscal aceste tichete au tratamente fiscale diferite, unele dintre ele fiind impozabile cu impozitul pe venit și fără contribuții de asigurări. De asemenea, în cazul impozitului pe profit sunt deductibile în anumite condiții și până la anumite limite. Cele două prevederi contrare riscă să creeze confuzie în rândul contribuabililor.
Facilitatea pentru salariații scutiți de impozitul pe venit
Prin OUG 3/2018, ca urmare a transferului contribuțiilor de la angajat la angajator, a fost modificată formula de calcul al contribuțiilor în cazul persoanelor scutite de impozitul pe venit pentru a nu suferi diminuări ale salariului. Facilitatea este prevăzută pentru veniturile din anul 2018, prin urmare ar trebui clarificat care va fi abordarea în anii următori.
"Este o reală problemă pentru mediul de afaceri, implicând costuri semnificative. În prezent, cei care au de încasat creanțe pentru livrări efectuate către persoane care nu achită contravaloarea acestora sunt obligați să achite TVA aferentă acestor facturi către bugetul de stat la momentul livrării. Astfel, deși nu au primit sumele de la debitori, trebuie să verse taxa, având posibilitatea să o recupereze abia la încheierea procedurii de faliment a debitorului prin hotărâre judecătorească. Este vorba de o măsură de protecție a veniturilor bugetare considerată excesivă și de Curtea de Justiție a UE (cazul Di Maura) întrucât procedurile de faliment pot dura 10 ani, timp în care achită taxa pentru bunuri/servicii de care nu a beneficiat", a precizat Bâldea.
Pentru debitorii în faliment, în vederea reducerii perioadei în care furnizorii trebuie să finanțeze TVA la bugetul de stat, o soluție discutată în organizațiile profesionale poate fi aceea de recuperare de către furnizor a TVA de la buget în baza sentinței prin care s-a decis intrarea în faliment a debitorului, în loc de finalizarea procesului de faliment.
Se propune o reașezare a procedurii privind analiza de risc efectuată de organul fiscal în scopul îndeplinirii activității de administrare fiscală (procedura ce stă de altfel și la baza selectării contribuabililor pentru inspecție fiscală), sub două coordonate:
- În primul rând, (i) transparentizarea criteriilor avute în vedere la analiza de risc pentru a permite contribuabililor să le cunoască și să se conformeze voluntar și (ii) repetitivitate bine stabilită în efectuarea analizei de risc care să permită ca eventuale neconcordanțe care au determinat o anumită încadrare, odată corectate, să conducă la schimbarea categoriei de risc determinată anterior.
- În al doilea rând, din perspectivă procedurală, analiza de risc trebuie să cunoască trei etape: analizarea informațiilor deținute și elaborarea concluziilor preliminare cu privire la încadrarea în categoria de risc; în măsura în care autoritatea fiscală ajunge la concluzia că se impune schimbarea încadrării anterioare sau creșterea gradului de risc, prezentarea concluziilor preliminare contribuabilului cu acordarea posibilității de a prezenta un punct de vedere, de a aduce lămuriri suplimentare sau informații care pot justifica anumite neconcordanțe identificate; decizia prin care se stabilește nivelul de risc trebuie să îmbrace forma actului administrativ, cu toate rigorile procedurale ce decurg din calificarea actului, inclusiv posibilitatea de a fi contestat.