Când am intrat eu la facultate, nu era chip să studiezi în străinătate, dacă nu erai cumva fiu de securist sau de diplomat (scuzați pleonasmul). Acum e liber la studii în Europa, dar tinerii continuă să resimtă viteza schimbărilor tehnologice cu o oarecare teamă. Viitorul pare să aparțină Inteligenței artificiale, deși suntem conștienți că România e cu câțiva ani în urmă. Oricum, aproape fiecare generatie de tineri spune că eae de fapt generația "de sacrificiu". Cei născuți în anii 70 se pregăteau pentru ceva ce nu se mai potrivea deloc cu ce-a ieșit. Cei nascuți în anii 90 se simt la rândul lor sacrificați din cauza crizei din 2008, care i-a prins la maturitate, când criza le-a retezat mare parte din vise. Drept este că nici bunicii lor nu au dus-o pe roze- greutatile de după război și-au pus din plin amprenta pe traiul de zi cu zi. Toți au dreptate, dar "dreptatea" unora e mai mică decât a celorlalți. Să ne uităm puțin la cifre, că tot a transmis Statistica datele privind salariile.
Trebuie spuse următoarele lucruri:
- Câștigurile (nu neapărat financiare) ale tinerilor de azi le depășesc pe cele la care puteau ajunge tinerii din generațiile anterioare. E vorba despre posibilitatea de a studia în străinătate, de a vizita aproape orice țară din lume, de a avea acces liber la informații.
- Cu toate acestea, când ceva se câștiga, altceva se pierde. La noi, e vorba de minusuri demografice. Ținerii de azi stau mai mult în casa părinților decât o făceau tinerii de ieri, se încadrează mai greu în muncă, fac mai târziu copii, iar toate acestea au costuri care se pot cuantifica financiar pentru întreagă societate.
- Ponderea tinerilor de azi care provin din familii aflate în ultima decilă de venit dar care reușesc să urce în topul veniturilor este peste 6% (cât e media europeană)
- Cel mai devreme se mută singuri tinerii din statele nordice, iar cel mai târziu, cei din estul și centrul UE-Bulgaria, Grecia, Ungaria, Letonia și România. De exemplu, 50% din ținerii danezi își părăsesc părinții la 20 de ani, față de 29 de ani-grecii și 30 de ani, bulgarii.
- Țările vestice se situează la centrul clasamentului, în ceea ce privește vârsta de părăsire a casei părintești-jumătate din ținerii francezi pleacă la vârstă de 22,6 ani, germanii-23 de ani, britanicii-24 de ani sau 26 de ani- luxemburghezii. Interesant este și faptul că familiile din Europa de Vest cheltuie în medie 400 euro/luna pentru a-și susține copiii pentru a se desprinde de familie (le achita chiriile sau utilitățile locuinței), dar la noi nu există o statistica privind aceste "remitente interne".
Că să revenim la comparații. Tinerii care intră în câmpul muncii în acești ani o fac la o putere de cumpărare mai bună decât cei născuți în generațiile anterioare. Dar înainte de a obține un job, stau "pe tușă” mai mult : 3 ani, față de 1.7 ani cât stătea generația anterioară și de 1.4 ani cât era timpul de așteptare în urmă cu două generații. Ăsta este costul, n-ai ce să faci. Reamintesc, discutăm pe medii statistice, nu pe cazuri punctuale.
Conform estimărilor Organizației Internaționale a Muncii (OIM),tineretul continuă să fie cel mai afectat de șomaj: aproape 74 milioane de tineri (15-24 ani) nu au un loc de muncă. În Uniunea Europeană, rata șomajului a crescut cu 4 puncte procentuale față de momentul declansării crizei.
Datele vin să confirme teoria lu Modigliani (laureat Nobel pentru economie) care spunea că de la 25 la 45-50 de ani, consumul tinde să fie superior venitului. Este, în fond, perioada în care oamenii se îndatorează pentru a-și achiziționa locuința, la care se adaugă cheltuielile legate de copii (întreținerea acestora, inclusiv finanțarea studiilor);
- De la 50 la 60-65 de ani, este vremea în care capacitatea de economisire este maximă. iar peste 65 de ani este perioadă de retragere din viață activă, de pensie, caracterizată printr-o scădere brutală a veniturilor. Una peste altă, e dificil să spui care generație a
- De la 50 la 60 - 65 de ani, este vremea in care capacitatea de economisire este maxima. iar peste 65 de ani este perioada de retragere din viata activa, de pensie, caracterizata printr-o scadere brutala a veniturilor. Una peste alta, e dificil sa spui care generatie a fost cea mai sacrificata, dar castigurile financiare ale tinerilor de azi par a fi mai mari decat ale parintilor si bunicilor. Cu costurile demografice corespunzatoare, pe care le va achita urmatoarea generatie. Nu am discutat aici lipsa de viziune din politicile publice privind invatamantul sau promovarii inovatiei. Pur si simplu am luat niste date din Anuarele Romaniei si am facut comparatii, eliminand efectul inflatiei, evident.
0
3
