În majoritatea țărilor europene creșterea nominală a salariilor a depășit cu mult nivelul de creștere a productivității. Ceea ce nu e un lucru de salutat, desigur. În Vest, firmele au absorbit costurile salariale mai ridicate acceptând marje de profit mai scăzute, preferând să mențină prețul produselor comercializateca să limiteze impactul asupra inflației. Excepție de la acest trend: România și Turcia, arată rezultatele unei analize făcute de Euler Hermes, unul dintre jucătorii de top în asigurarea de credit comercial şi pe piața garanţiilor şi colectării creanţelor.Ce înseamnă asta?
Europa este acum în plin efort populist de asigurare a voturilor din viitoarele campanii. Dar să ”uităm” de populism și să presupunem ca aveți o firmă cu un singur angajat: dl Ionescu. Dl Ionescu produce (exemplul e pur aleator, poate fi luat orice produs ca exemplu) un scaun în 4 ore. Sau două scaune în cele 8 ore cât durează ziua lui de lucru. Pentru asta, el primește 3.000 de lei/lună. Pe scurt, dl Ionescu produce lunar 80 de scaune lunar, pentru care primește 3.000 de lei, adică 37.5 de lei/scaun produs (presupunem că nu dă rebuturi pe care să i le impute patronul). Firma vindea scaunul cu 40 lei, ceea ce înseamnă că profitul era de 2.5 lei/scaun. La 800 de scaune vândute lunar (dacă firma avea 10 Ionești), profitul era de 2.000 de lei lunar. Majorările substanțiale de salariu acordate de Guvern l-au făcut pe patron să-i mărească salariul lui Ionescu de la 3000 la 4000 de lei. Ionescu produce și el mai mult, în loc de 80 de scaune lunar, predă la magazie 100 de scaune. Calculele patronului arată că plătește pentru ele 100* 40 de lei= 4000 de lei, exact salariul angajatului. Profit egal zero. Ori scumpește scaunele, ori îi mai taie din salariu d-lui Ionescu. Pentru că de faliment nu ar nimeni bucuros..!
Cam asta se întâmplă în Europa.
Potrivit ultimelor evoluții macroeconomice, creșterea PIB-ului se bucură de o bază solidă, deși se observă ritmuri de creștere diferite la nivel de țări. Trimestrul doi din 2018 s-a caracterizat prin: rate de dobândă mai mari decât estimate, prețuri mai mari la materiile prime și un risc (geopolitic) ridicat.
În luna mai a acestui an, în România, inflația a înregistrat o valoare de 5,4 % (graficul de mai jos).
Această pondere a fost influențată de creșterea nominală a salariilor din primul trimestru, cu 12,7 % (grafic ul următor). Cea mai ridicată rată anulă a inflației, de 12,1 %, a fost înregistrată în Turcia. La aceasta a contribuit și o depreciere accentuată a monedei. Ungaria și Slovacia au înregistrat, și ele, creșteri ale ratei inflației de 2,8 % , respectiv 2,6 % (revezi primul grafic).
De la începutul anului și până în prezent, în România, leul are o depreciere de -1,2 % față de USD și
-0,2% față de EUR.
În ceea ce privește nevoia de finanțare externă brută, în România aceasta se situează la 134 % din rezervele valutare. Ungaria are excedent de cont curent și deficit fiscal acceptabil, iar nevoile sale de finanțare externă sunt adecvate, reprezentând doar 75% în rezervele valutare. Polonia afișează o nevoie de finanțare externă în raport cu rezervele sale valutare de 136% bazate, în general, pe o macroeconomie relativ solidă (ultimul grafic).
La nivel global, este estimată o creștere economică de + 3,3% în 2018, față de + 3,2% în 2017. Climatul rămâne unul pozitiv, însă, în timp ce creșterea economică din SUA se prevede a accelera în 2018, în ceea ce privește China, se așteaptă o încetinire. Economia statelor membre zona Euro ar putea decelera în 2018 și 2019, atingând praguri de +2.1%, respectiv 1.9%, după ce în 2017 au înregistrat printre cele mai mari creșteri economice, de 2.6% yoy.
Economia României este în cea mai vulnerabilă poziție dintre toate țările europene, iar ajustările salariale din 2009-2010 s-au făcut degeaba. Pur și simplu ne-am bătut joc.
BNR ține cursul sub 4.7 lei, deși valoarea lui e în jurul a 5 lei (ca sa nu-i încurce presiunile pe inflație), iar o viitoare criză ne va găsi nepregătiți, crede și economistul șef al UniCredit pe regiune, românul Dan Bucșa. El a avut recent o întâlnire cu jurnaliștii în care a ”desenat” tabloul economic al lumii, arătând de unde pot veni pericolele.
”Probabilitatea unei recesiuni in SUA în următorii 2 ani e de peste 80% iar in urmatorii 3 ani de 97%”, spune Bucșa.
”În economiile emergente asistăm la o degradare a democrațiilor. Iar investitorii spun că aceste țări ar trebui să plătească randamente mai mari. Mai mult, s-a rupt o corelație din trecut dintre dobânzi nominale mari și performanța țărilor emergente. În Argentina sau Turcia sunt dobânzi foarte mari, dar investitorii se uită și la riscul din aceste țări și preferă să nu investească acolo, în ciuda randamentelor aparent ridicate”, mai arată Dan Bucșa.
Partea proastă este că, odată ieșit din grupul economiilor văzute ca fiind stabile, prima de risc crește exponențial, nu liniar! Riscul evaluat de piață se rupe cu totul de datele macro, degradarea se produce exponențial. E cazul Turciei și Ucrainei. Se apropie de această zonă Serbia și Croația.
- Din acest război comercial, SUA va ieși mai prost decât UE
Din acest război comercial, SUA va ieși mai prost decât UE. Zona euro, care e cel mai mare exportator mondial, are deficite mult mai mici. Chiar dacă SUA ar taxa importurile auto din Europa, Germania are spațiu fiscal să dea drumul unui program gen ”Rabla”, astfel încât eventualele pierderi la exportul auto să fie compensate prin acest program. Germania își permite asemenea programe, la fel ca și Cehia, pentru că stau foarte bine la capitolul deficit fiscal, mai exact excedent. România nu își va putea permite așa ceva, din păcate, crede Dan Bucșa.
SUA trece prin a doua cea mai întinsă perioadă de expansiune, lucru care nu poate dura la nesfârșit. Tăierile de taxe ale administrației Trump vor menține creșterea economiei americane până la mijlocul anului viitor, după care ar putea avea loc o ajustare bruscă. FED va continua să mărească dobânda anul acesta, dar la anul va livra cel mult o creștere de dobândă, după care se va opri, pentru că și prognozele FED vor vedea încetinirea care urmează.
- De ce crește dolarul și scade yuanul?
În această perioadă are loc o repatriere masivă de capital din statele emergente către SUA, pe fondul unei dobânzi în jur de 2% pe termen scurt a FED, a unui dolar puternic Dolarul este puternic în principal din cauza discuțiilor despre acest război comercial. De ce? Simplu: dacă se adaugă un nou tarif vamal la mărfurile importate de SUA înseamnă că prețul acestor mărfuri, în mod logic, crește. Prin aprecierea dolarului, prețul mărfurilor din vamă, exprimat într-un dolar tot mai puternic, scade. Practic, aprecierea dolarului compensează acest tarif suplimentar în prețul final. Economia se adaptează acestor tarife anunțate de dl. Trump. Cu cât dl Trump va livra mai multe tarife, cu atât mai mult se va întări dolarul.
La fel stau lucrurile cu yuanul, care se depreciază puternic. Mărfurile sale exportate în SUA vor avea tarife mai mari. Un yuan mai slab înseamnă că prețul în dolari al acelor mărfuri se duce în jos.
Acest comportament al monedelor apare întotdeauna când se impun tarife vamale. L-a încercat și George W Bush, dar a renunțat pentru că i s-a explicat că nu are sens, mai spune Bucșa.â
- Leul s-a depreciat mai puțin decât monedele din țările vecine. Dacă veți căuta explicații, întrebați la BNR, nu în performanțele economiei.
Leul a avut o performanță mai bună decât cea a monedelor vecine, dar asta este performanța BNR, nu a economiei. Dealtfel, BNR e singura bancă centrală care nu publică, fie și cu o oarecare întârziere, volumele intervenției pe curs. Robor sub 3% am putea vedea doar ca episod temporar, mai spune Dan Bucșa.
În ceea ce privește politica monetară, Dan Bucșa consideră că leul este prea puternic, dar crede că BNR va continua să țină cursul euro-ron sub 4,7 din cauza efectului pe care deprecierea leului l-ar putea avea asupra inflației. “Având cea mai mare inflație din regiune nu ne prea permitem și o contribuție a leului la inflație. Inflația este, probabil, aproape de maxim (…) din 5,4% aproape 3 pp sunt din măsuri fiscale”, a spus economistul.
Totodată, Dan Bucșa a ținut să facă o precizare cu privire la reproșurile care i-au fost făcute băncii centrale în ultima perioadă. “S-a dat vina pe banca centrală că nu face… Dacă cineva crede că banca centrală poate să îndeplinească un mandat dublu – să țină leul sub control și dobânzile sub 3%, înseamnă că respectiva persoană nu prea a înțeles macroeconomie. Nu se poate! Nu se poate un deficit de cont curent care nu este finanțat, cu o inflație care va rămâne peste 3% probabil și cu riscul atașat în acest moment țărilor emergente. Nu se poate! Ce încearcă banca centrală în acest moment este eroic, dar cred că ar fi probabil mai bine să se întoarcă la o politică mai predictibilă”, a spus economistul.
0
0
