Unde ne aflăm la un deceniu de la prăbușirea băncii de investiții Lehman Brothers și încotro ne îndreptăm?, se întreabă profesorul Daniel Dăianu, într-un text transmis HotNews.ro. "Voi încerca să exprim câteva gânduri într-un stil telegrafic, cu riscul ca aceste formulări să fie văzute drept “teze”. Dar există fapte și argumente ce susțin gândurile de mai jos. Mă voi referi la tendințe în economia globală, starea sistemelor financiare, la ce afectează credibilitatea politicilor și unele trăsături ale economiei românești", mai spune Dăianu. El a lansat luni volumul „Emerging Europe and the Great Recession”, apărut la editura Cambridge Scholars Publishing (UK).

Daniel DaianuFoto: Agerpres
  •      1. Tendințe majore în economia globală ce afectează sistemele financiare

Are loc o erodare a multilateralismului ca principiu de bază în ordonarea relațiilor economice internaționale și aici, în mod poate surprinzător, administrația actuală de la Casă Albă da tonul. Această evoluție este de pus în relație cu un protecționism în proliferare și cu un sindrom de “intoarcere spre interior” (inward looking syndrome). În ecuația ascensiunii protecționismului intră considerente de securitate națională, legate de forță militară și tehnologică, presiuni imigraționiste, dificultăți economice.

Există un context social în spatele sindromului de “întoarcere spre interior”: diminuarea coeziunii sociale, fragmentare socială, ce conduc la populism și extremism. Este de reliefat rolul noilor tehnologii, care pot disloca masiv forță de muncă și accentuă inegalități (“cand câstigatorii iau totul”/when winners take all).

Ascensiunea protecționismului și reacții de respingere a globalizării au loc în condiții în care apar instituții alternative (la cele create la Bretton Woods), ce sunt promovate de China, în principal, ca rival economic și geopolitic al SUA.

Revenirea economica in lumea industrializata (inclusiv in Europa/UE) s-a bazat pe politici ne-conventionale (programe de relaxare cantitativa/QEs ale bancilor centrale mari); bilanturile bancilor centrale mari au crescut de mai bine de 3 ori intre 2008 si 2017 (la peste 16 mii de miliarde USD). Programele QEs au declansat un nou ciclu financiar ce a indus alte bule speculative, indatorare suplimentara si supraevaluare de active. O mare bula speculativa este in China, cu o crestere masiva a indatorarii companiilor si a speculatiiilor financiare, iar dimensiunea acestei economii are de ce sa provoace neliniste.

Banca centrala a SUA (Fed) a inceput o ridicare a dobanzilor de politica monetara, ceea ce produce turbulente in economii emergente cu indatorare externa masiva (mai ales USD). Dar dobanzile de echilibru/neutrale (in sens wicksellian, care ar asigura deplina utilizare a resurselor ) au tot scazut in ultimele decenii; rate de politica monetara vor ramane relativ scazute, de redefinit deci ce semnifica “normalizarea” politicilor bancilor centrale. Pe de alta parte, pietele se pot usor intoarce contra celor fragili; accesul la lichiditate poate fi repede curmat (se produc sudden stops).

  •     2. Este sistemul financiar global mai robust?

La aceasta intrebare voi sugera pentru raspuns repere ce ajuta la conturarea unei opinii integratoare.

Merita sa fie remarcata la inceput “revelatia” oferita de criza financiara si anume, ca inflatia mica nu echivaleaza cu stabilitate financiara. Avem aici esecul unei paradigme ce a dominat gandirea macroeconomica si activitatea bancilor centrale in deceniile premergatoare Marii Recesiuni. De aici si incercari de regandire a modelelor macro, de considerare mai temeinica a aspectelor financiare.

Sistemul este mai sever reglementat (cerinte sporite de capital si lichiditate) pornindu-se de la lectiile crizei. Dar crize financiare, recesiuni nu pot fi eliminate; ele pot fi insa atenuate. Keynes, Minsky, Kindleberger sunt recititi cu atentie in acest sens. Din pacate si in mod contrariant, se manifesta un curent de de-reglementare in SUA. Este de salutat ca sefi banci comerciale mari resping o demantelare a legislatiei Dodd-Franck.

Probleme de conduita, de etica a business-ului, raman acute in industria bancara (financiara).

Shadow-banking (sectorul bancar din umbra, ce include fonduri de risc si fonduri de investitii private) continua sa creasca si nu este reglementat suficient; riscuri sistemice sunt prezente si sunt in crestere in acest sector.

Digitalizarea (Fintech) vine cu mari oportunitati, dar si cu riscuri.

Sistemele financiare sunt caracterizate de complexitate mare. Si este greu de admis ca retelele ce produc conectivitate s-au diminuat (cum afirma un recent studiu al McKinsey Global Institute) daca ne gandim la shadow banking, la algoritmizarea tranzactiilor, la contagiune.

Atacurile cibernetice sunt un pericol in crestere!

Contagiunea se transmite usor de pe o piata pe alta. Socuri pot veni din pietele de capital. Pe aceste piete se poate manifesta sindromul “prea mare pentru a fi lasat sa esueze” (too big to fail); sa ne gandim la contrapartidele centrale (CCPs). Intrebare legitima este: cine va exercita functia de imprumutator de ultima instanta (LoLR) in aceste piete?

Banci mari au devenit mai mari (mai ales in SUA). Si este de gandit ca va fi mai dificil de aplicat o “rezolutie” in cazul unui esec. Sa ne gandim la banci mari in Europa; cum ar fi o iesire de pe piata, nu prin preluare (takeover), a bancilor care intampina dificultati si pentru ca au vrut sa fie entitati cu operatiuni globale? Sunt multe necunoscute (riscuri) si “bailing-ul” nu ofera cale sigura din acest punct de vedere.

Datoriile publice si private au crescut in lume, desi nu in mod uniform.

Este de subliniat spatiul de manevra limitat ale autoritatilor in situatia unor noi socuri adverse puternice; fiindca datorii au crescut si ratele de politica monetara sunt scazute. Nu este de inlaturat gandul ca la o noua recesiune, cu dificultati majore in sectoare bancare, se va recurge iar la QEs –acolo unde se poate.

Un “hard Brexit” (adica dur) ar avea daune colaterale mari; sa nu neglijam faptul ca grosul tranzactiilor financiare in UE are loc prin Londra.

(...)

  •     3. România

In ce priveste economia noastra punctez cateva aspecte:

• Datoria publica s-a mai mult decat dublat, dar nu este coplesitoare;

• Avem insa de corectat un deficit bugetar structural mare (este peste 3,5% din PIB acum)

• Problema competitivitatii exportului; ne bazam pe servicii ieftine pentru echilibrarea balantei comerciale.

• Spre deosebire de economiile emergente din centrul si estul Europei avem un deficit de cont curent semnificativ mai mare si nu este bine sa capatam dependenta structurala de fonduri europene ca finantare

• Cresterea veniturilor fiscale pentru spatiu fiscal (26% din PIB venituri fiscal este foarte putin) este o necessitate absoluta

• Reforme structurale care sa mareasca robustetea economiei sunt necesare

• ERM2 (antecamera intrarii in zona euro) nu este mai putin exigenta decat ZE si reclama: deficit bugetar structural mic; control eficace al dezechilibrelor externe (de mentionat aici macropudentialitatea; castiguri sistematice de productivitate) pentru a face fata unor eventuale atacurir speculative asupra leului.

• Locul in lanturi de productie europene(globale): este dezirabil ca economia sa aiba cat mai multe firme (produse) in nise cu valoare adaugata inalta; este nevoie de politici tintite, nu numai mediu de afaceri prietenos. O banca de dezvoltare/promotionala este utila.

• Aderarea la ZE cere o economie cat mai robusta (altminteri transformi riscul valutar intr-unul de redenominare; cazul unor tari din sudul ZE)

La aproape un deceniu de la caderea bancii de investitii Lehman Brothers, desi s-a evitat o “topire” a sistemelor financiare, incertitudini si riscuri majore raman. O morala pentru toti este nevoia de a micsora dezechilibrele (externe si interne), de a tine stocul de datorii sub control, de a investi in cee ace poate aduce mai multa robustete si productivitate superioara.

Citește textul lui Daianu integral pe Opinii BNR.