Financial Times: Autoritatea ofilită a Angelei Merkel este o problemă pentru Europa - Cancelarul german trebuie să facă ordine în guvernul ei ● Certurile dintre populiști le vor restrânge acestora atracția paneuropeană. ● Les Echos: De ce Italia face zona euro să tremure ● The Guardian: Iată discursul pe care Theresa May ar trebui să aibă curajul să-l rostească ● Primar italian simpatizant al refugiaţilor arestat pentru că a "ajutat migraţia ilegală" ● Naftemporiki: Moody’s: Următoarea recesiune în Zona Euro va fi mai profundă decât cele precedente ● La Repubblica: Roberto Saviano: "Italia începe să devină un regim". Lectură plăcută!
- Financial Times: Autoritatea ofilită a Angelei Merkel este o problemă pentru Europa - Cancelarul german trebuie să facă un pic de ordine în guvernul ei
Angela Merkel a intrat în anii ei de crepuscul, la 13 ani de când a devenit cancelar. Nimeni nu se aşteaptă la o nouă candidatură a ei în 2021. Autoritatea ei se estompează rapid. Orice accelerare ar însemna sfârşitul precarului guvern de mare coaliţie din Germania şi ar perturba UE care s-a obişnuit ca ea să fie punctul fix într-o regiune zguduită de convulsii economice şi politice.
Nu există o ilustrare mai clară a erodării puterii ei decât înfrângerea de săptămâna trecută a vechiului ei aliat Volker Kauder în încercarea de a fi confirmat ca lider al creştin-democraţilor în Parlament. Dl Kaunder a făcut mai mult decât oricine pentru a garanta acceptarea politicilor cancelarului de către partid, inclusiv a unor măsuri însuşite de la stânga, cum ar fi reducerea vârstei de pensionare.
Victoria lui Ralph Brinkhaus nu va schimba în sine prea multe. El s-a grăbit să o asigure pe dna cancelar că în privinţa politicii între ei nu este nicio diferenţă, chiar dacă dl Brinkhaus îi va reprezenta în mai mare măsură pe parlamentarii sătui ca voturile lor să fie considerate garantate. El a spus că o va susţine pe dna Merkel pentru încă un mandat de lider al CDU. Lovitura lui nu a fost planificată.
Însă a constituit un cutremur politic german. A izbucnit din frustrarea creştin-democraţilor faţă de rezultatele slabe în alegeri, concesiile făcute partenerilor de coaliţie de centru-stânga şi, mai ales, faţă de decizia dnei Merkel de a primi un milion de migranţi în 2015-2016. Urmează unei serii de recente confruntări între creştin-democraţi şi partenerii lor conservatori din CSU bavareză. Una din aceste confruntări a fost pe tema imigraţiei, o alta pe tema remarcilor controversate ale unui şef al informaţiilor despre protestele extremei dreapta din oraşul estic Chemnitz. În combinaţie, acestea au slăbit poziţia cancelarului şi au destabilizat coaliţia. În rândul conservatorilor se înmulţesc apelurile la înnoirea politicilor şi personalului.
Dna Merkel nu pare a se confrunta cu ameninţarea iminentă a unei rebeliuni şi are multe reuşite: o economie robustă, finanţe publice în excedent şi o datorie naţională în contracţie rapidă. Dar există destule obstacole în lunile ce vor urma. CSU se pregăteşte pentru cel mai rău rezultat obţinut vreodată în alegerile regionale din Bavaria, în 14 octombrie, ceea ce îi va face parteneri şi mai dificili. După două săptămâni, CDU ar putea suferi o înfrângere în landul Hessen. Extremiştii vor încerca să exploateze efectele produse de politica de migraţie a dnei Merkel la alegerile europene de anul viitor.
Autoritatea tot mai restrânsă a cancelarului va face mai dificil de aranjat o tranziţie ordonată spre un nou lider. Ea părea a avea în minte un succesor, anul acesta când a instalat-o în funcţia de secretar al partidului pe Annegret Kramp-Karrenbauer, fostă şefă a administraţiei landului Saarland şi botezată o "mini-Merkel" de media germane. CDU are nevoie de o competiţie deschisă, dar va dori să evite o bătălie vătămătoare între moderaţii lui Merkel şi durii conservatori.
În alte locuri din Europa, faptul că Germania este consumată de mici dispute interne într-un moment de influenţă şi prosperitate fără rivalitate poate părea năucitor. Dar lungul adio al dnei Merkel are o importanţă profundă pentru Uniunea Europeană care este din ce în ce mai polarizată între forţele politice liberale şi naţionaliste. Puterea ei în scădere va lăsa un vid, mai ales acum când Emmanuel Macron al Franţei întâmpină dificultăţi pe plan intern, deşi alţii vor considera că aceasta este o oportunitate de a modifica modul de funcţionare al UE.
În acest stadiu, cancelarul nu poate face mult pentru a-şi transforma moştenirea. Fracturarea Germaniei în sistemul politic cu şase partide presupune că de acum înainte coaliţiile nu vor mai fi la fel de stabile ca în trecut. Altfel, luptele interne se vor agrava - şi turbulenţa politică va fi nocivă pentru Germania şi pentru Europa.(RADOR)
Alte titluri din FT:
- Certurile dintre populiști le vor restrânge acestora atracția paneuropeană. Diferențele naționale fac extrem de dificilă cooperarea la nivelul UE
Populiștii de dreapta și naționaliștii anti-UE își ling buzele gândindu-se la perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European din mai. Unii dintre ei speră să perturbe cea mai pro-integrare instituție a UE prin câștigarea a până la o treime din cele 705 locuri ale adunării. Alții, mai ambițioși, visează la o victorie atât de mare încât să împlânte un țăruș în inima establishment-ului liberal al Europei.
În orice caz, aceia care își imaginează că radicalii răzvrătiți sunt o forță irezistibilă, capabilă să împingă UE și democrația liberală în coșul de gunoi al istoriei, se înșală amarnic. Un asemenea alarmism trece cu vederea diferențele importante de politici și mentalități care-i deosebesc pe acești „Turbați” [facțiune radicală din vremea Revoluției Franceze - n.trad.] ai zilelor noastre unii de alții. Uneori aceste diferențe se inflamează, ducând la disensiuni grave. Fiind înrădăcinate în originile naționale distincte ale fiecărui partid sau mișcări, aceste diferențe fac extrem de dificilă cooperarea la nivelul UE.
Un exemplu este intensificarea disputei dintre Austria și Italia pe tema teritoriului italian nordic Alto Adige, cunoscut în limba germană drept Südtirol ( Tirolul de Sud). Partidul Libertății de extrema dreaptă din Austria își exploatează rolul de partener junior în coaliția de guvernare de la Viena pentru a-și promova proiectul preferat, acela de a oferi pașapoarte austriece majorității vorbitoare de germană din Tirolul de Sud. Inițiativa îi irită pe cei mai mulți italieni. Ei o consideră o interferență vădită într-o provincie câștigată în 1918 de la Imperiul Habsburgic aflat în curs de dezintegrare, cu mari cheltuieli de sânge și bani italieni.
Pentru Liga italiană, un partid populist anti-imigranți care a intrat în guvern în iunie, certurile pe tema Alto Adige reprezintă un factor de iritare inutil. Pe de o parte, Liga își evidențiază afinitățile ideologice cu Partidul Libertății din Austria. A avut de spus chiar și cuvinte calde pentru un mic partid german de dreapta radicală din Tirolul de Sud, în ciuda faptului că acesta cere secesiunea provinciei de Italia. În acest spirit, Matteo Salvini, șeful Ligii și ministru de interne, își exprimă încrederea degajată că disputa privind pașapoartele va fi rezolvată amiabil.
Pe de altă parte, iubirea transfrontalieră dintre Ligă și Partidul Libertății își are limitele sale naturale. Nici dl Salvini și nici camarazii săi din Ligă nu-și permit să fie văzuți ca fiind prea serviabili cu Austria, pentru a nu mai pomeni de separatiștii din Tirolul de Sud, în chestiuni ce țin de demnitatea națională și integritatea teritorială a Italiei. În definitiv, credibilitatea politică a Ligii se bazează într-o măsură pe angajamentul ei sfidător cum că guvernul din care face parte va fi primul din ultimele decenii care va împiedica statele UE să-i mai ia pe italieni de fraieri.
Fricțiuni similare subminează încrederea și prietenia dintre guvernul conservator naționalist al Ungariei condus de premierul Viktor Orban și mișcările de dreapta din țări cu minorități maghiare semnificative - în primul rând România, Slovacia și Ucraina (ultimul nu este stat UE, dar aspiră să adere la club).
În materie de politică externă, Partidul Libertății și Liga sunt pe poziții contrare celei a partidului de guvernare din Polonia, Lege și Justiție, din cauză că primele refuză să critice intervenția armată a Moscovei în Ucraina. De fapt, partidul austriac și cel italian au încheiat acorduri de cooperare cu partidul Rusia Unită al președintelui rus Vladimir Putin. Acest gen de relație caldă cu Kremlinul este de neconceput pentru oricare partid polonez care dorește să aibă o susținere mai largă.
Între timp, Liga și Frații Italiei, un partid cu rădăcini post-fasciste, s-au aliat ambele cu Steve Bannon, nașul mișcării alt-right din SUA, în campania lui vizând înfrângerea establishment-ului liberal european la alegerile parlamentare din UE de la anul. Însă alți populiști de dreapta se delimitează de el. Partidul Libertății a declarat că nu vrea să fie „sub conducerea cuiva de pe un alt continent”.
Chiar și politica economică poate fi o chestiune învrăjbitoare pentru populiștii și naționaliștii de dreapta.
În Franța, Adunarea Națională a lui Marine Le Pen, fostul Front Național, se bazează pe tradițiile specific galice ale etatismului și protecționismului. Dincolo de Rin însă, Alternativa pentru Germania (AfD) este un autoproclamat apărător al economiei libere de piață și își critică partidul-soră francez pentru politicile lui „prea de stânga”.
Mai există și alte motive pentru care AfD naște suspiciuni printre naționaliștii de dreapta din restul Europei. Alexander Gauland, copreședinte al partidului în Bundestag, nu și-a câștigat prea mulți prieteni în iunie cu declarația: „Hitler și naziștii n-au fost decât o fărâmă de găinaț în mai mult de 1.000 de ani de istorie germană de succes.”
Sigur, radicalii de dreapta au câteva cărți în mânecă. Mesajul lor cu privire la imigrație, identitate națională și locul islamului în Europa este simplu și strident. Ei exploatează frustrările publicului generate de deficiențele UE.
Însă naționalismul care le-a adus succesul în politica internă va fi, în cele din urmă, același naționalism care le va limita eficiența pe scena europeană.(RADOR)
- Les Echos: De ce Italia face zona euro să tremure
Randamentul obligațiunilor italiene de 10 ani a atins cel mai ridicat nivel din ultimii 4 ani, iar ecartul față de randamentul obligațiunilor germane a depășit 300 de puncte de bază. Piețele au reacționat puternic la remarcile lui Claudio Borghi, specialistul în economic al Ligii: "Italia și-ar rezolva majoritatea problemelor dacă ar avea propria monedă națională, nu euro".
O frază care a contribuit și la slăbirea monedei unice. Luigi Di Maio, vicepreședintele Consiliului, au încercat să stingă focul spunând că guvernul nu intenționează să părăsească Uniunea Europeană sau Eurozona. Dar răul fusese deja făcut, investitorii fiind foarte sensibili la asemenea declarații ca cele ale lui Borghi. Mai ales că și liderul Mișcării de 5 Stele a fost, de asemenea, intransigent cu privire la adâncirea deficitelor.. „Nu vom da înapoi pde la acest 2,4% (deficitul bugetar pentru 2019). Ar trebui să fie clar, nu ne vom retrage un milimetru“, a spus el.
Creșterea tensiunilor dintre Bruxelles și Roma, în special în ceea ce privește bugetul, face piețele financiare să tremure. Nivelul de 2,4% nu este considerat în sine periculos, dar economiștii se îndoiesc de capacitatea țării de a reduce nivelul datoriei în PIB.
Reprezentanții unei agenții de rating, "Scope Ratings", au avertizat deja că un obiectiv de deficit bugetar de 2,4% în perioada 2019-2021 prezintă "un risc semnificativ pentru ratingul suveran al țării". Cyril Regnat, de la Natixis, spune și el: „criza de încredere a investitorilor ar putea continua și chiar să se generalizeze“. Unul dintre motive e legat de imprevizibilitatea guvernului, însă riscul principal ar fi retrogradarea Italiei de către Moody și S & P, cu menținerea perspectivei negative asupra datoriei, lucru care ar duce economia la statutul de junk. În acest caz, Natixis estimează că spread-ul dintre Italia și Germania ar putea crește la 400 de puncte de bază.
- The Guardian: Iată discursul pe care Theresa May ar trebui să aibă curajul să-l rostească
La conferinţa Partidului Conservator, rozătoarele din partid abia aşteaptă să se repeadă asupra dezastrului provocat de Brexit. Ea ar avea puţin de pierdut dacă le-ar înfrunta fără ezitare, salvându-şi ţara, câtă vreme o mai poate face. Iată discursul pe care Theresa May l-ar putea rosti miercuri:
"Sunt anumite momente când premierilor li se cere să ia decizii monumentale - în privinţa războiului şi a păcii sau în privinţa viitorului economic al copiilor şi nepoţilor noştri.
Atunci când ţara se află într-un mare pericol, conducătorului îi revine sarcina de a interveni fără frică şi nu favoarea anumitor facţiuni, ignorând ameninţările la adresa propriei lor supravieţuiri. În prezent, sunt foarte obişnuită cu aşa ceva.
Ajungând în Downing Street 10, am preluat o ţară în stare de şoc, o ţară atât de grav dezbinată, ca şi când i-ar fi fost peste puteri să rămână unită. Dar am încercat să fac tot ce am putut. Acum ne aflăm în faţa unui blocaj politic: în cadrul partidului, în parlament şi cu negociatorii Uniunii Europene.
Te poţi simţi singur atunci când strigăte indignate din toate părţile îţi cer vehement să adopţi alte căi de acţiune. Asta depăşeşte politica "ortodoxă". În acest moment, numai o autopsie a riscurilor şi a şanselor mă poate călăuzi. Ştiţi că nu doresc să-mi păstrez cu orice preţ această funcţie. Dorinţa mea este să vă fac să ieşiţi din toate astea cu speranţe cât mai mari şi cât mai puţin afectaţi. Nu o voi ţine mereu aşa, dar voi continua până când Brexitul este rezolvat în totalitate. Asta îmi e datoria.
Istoria ne demonstrează că suntem un partid natural de guvernământ, la putere doar atunci cârd nu ne arătăm prea mulţumiţi de noi înşine. Graţie propriei noastre nebunii, acum riscăm să părăsim din nou puterea. Atunci când Jeremy Corbyn pretinde că reprezintă noul bun simţ, ar trebui să izbucnim în râs.
O parte a partidului nostru ne-a făcut să ajungem debusolaţi. Tradiţiile noastre pragmatice au fost transformate într-un fel de manie, potrivit căreia Brexitul este leacul miraculos care ar putea rezolva toate problemele, şi care va fi potolită numai cu o formă extremă de ieşire din UE.
Logoreea extraordinar de dibace a acestui grup îl face să se arate mult mai prietenos faţă de presă comparativ cu stilul politic al ministrului de finanţe sau al meu personal. Jacob şi Boris asigură distracţia ţării, dar aici nu este vorba despre un reality show, ci despre pura realitate. Să înfruntăm marile adevăruri, neconvenabile pentru unii. Compromisul este singurul drum înainte: se prea poate să nu fie cea mai bună alegere pentru dvs., dar cu toţii ne putem uni ca să evităm cele mai mari temeri. Îi avertizez pe fervenţii susținători ai ieşirii că pledând pentru un Brexit dur sau respingând orice acord, ei riscă să nu mai aibă parte de niciun fel de Brexit. Starea de spirit a ţării e în schimbare. Sondajele de opinie relevă că procentul celor care sprijină rămânerea în UE este de 52% - o creştere 8% - în timp ce bătrânii susţinători ai ieşirii sunt înlocuiţi de tineri care votează în sprijinul rămânerii. Procentele sunt încă apropiate, dar ele vor trebui să se schimbe în continuare pentru ca, la sfârşit, să se poată spune că Brexitul dvs. extrem a fost "voinţa poporului".
Pe fervenţii susținători ai rămânerii îi avertizez că, dacă blochează orice acord, ar putea ieşi zdrobiţi fără niciun acord, provocând un şoc seismic în economie. Potrivit celor mai optimiste estimări ale noastre, lipsa unui acord va duce la o scădere cu 8% a PIB-ului, o eventualitate la care nici măcar să nu ne gândim. Este de datoria noastră să îi ferim pe cetăţeni de o asemenea soartă.
După doi ani de nesiguranţă din cauza Brexitului, lira sterlină a scăzut cu 12 procente, iar investiţiile sunt deja cu 2,5% mai mici decât erau, astfel încât trezoreria are cu £26 miliarde mai puţin de cheltuit. La nivel naţional, asta înseamnă o pierdere de £500 milioane săptămânal. Boris, unde sunt acum bonusurile de £350 milioane pentru Sistemul Naţional de Sănătate (NHS)?
Am încercat să împac toate părţile. Poate că am încercat imposibilul. Acum e timpul să depăşim acest blocaj printr-un compromis care nu va fi pe placul nimănui. Să-i spunem "Planul B" al fiecăruia dintre noi, întrucât înlătură totuşi cele mai mari temeri ale tuturor. Brexitul trebuie să aibă loc, dar fără dureri. Vom căuta să rămânem în Zona Economică Europeană (EEA) şi în Asociaţia Europeană de Liber Schimb (EFTA), cerând un statut de asociat, aşa cum a reuşit pe vremuri Finlanda. Vom rămâne apropiaţi pieţei unice şi uniunii vamale, aşa cum este Insula Jersey. Dar vom sta departe de politicile comune ale UE în privinţa agriculturii şi pescuitului.
Reglementările legate de libera circulaţie din EEA ne conferă un mai mare control asupra graniţelor, Nu va exista liberă circulaţie pentru cetăţeni, ci doar liberă circulaţie pentru lucrători: doar cei care au o slujbă se pot muta aici. Asta va răspunde temerilor legate de faptul că cetăţenii din UE vin aici să cerşească şi să ne fie o povară. Migranţii cu locuri de muncă aduc prosperitate.
Oferind acest acord de compromis, sunt destul de convinsă că bunul simţ al parlamentarilor se va remarca: ca să se concentreze, ei trebuie să se uite la opoziţie. Cred că parlamentarii din Camera Comunelor vor opta pentru ideea asocierii la EEA, indiferent care ar fi poziţia liderilor lor. Fiecare parlamentar are aceeaşi responsabilitate ca mine în a face ţara să iasă din acest impas.
Dar dacă parlamentarii resping acordul, atunci singura soluţie este aceea de a lăsa poporul să hotărască şi de a ne baza pe bunul său simţ".
Ar putea oare (să ţină acest discurs)? O va face oare? Din câte ştim despre ea, Theresa May nu dispune de atâta agilitate sau de atâta imaginaţie politică. Istoria o va aşeza printre cei mai slabi premieri dacă ea va împinge ţara spre un Brexit dur. Dar mai are timp să îşi salveze moştenirea pe care o va lăsa - şi pe noi - printr-un istoric act de bravură.(RADOR)
Alte titluri din The Guardian:
- Primar italian simpatizant al refugiaţilor arestat pentru că a "ajutat migraţia ilegală"
Domenico Lucano, primarul localităţii Riace, este preţuit de localnici şi de activiştii pentru drepturile migranţilor
Primarul unei localităţi italiene, care a primit laude şi căruia i s-a făcut publicitate tv pentru integrarea a mii de refugiaţi, a fost plasat în arest la domiciliu pe baza suspiciunii de favorizare a migraţiei clandestine.
Primarul oraşului Riace, Domenico Lucano - elogiat în 2016 de revista Fortune care l-a considerat unul din cei mai mari 50 de lideri ai lumii - este de asemenea acuzat că a atribuit fraudulos contracte pentru ridicarea deşeurilor şi organizarea unor "căsătorii de convenienţă" între bărbaţi din localitate şi femei străine.
Partenera lui, Tesfahun Lemlem, se confruntă cu aceleaşi acuzaţii şi locuinţa i-a fost blocată.
Cercetările împotriva lui Lucano au început cu mai mult de un an în urmă, deşi acuzaţiile mai grave de deturnare de fonduri şi fraudă au fost retrase. Arestarea lui intervine la o săptămână după ce ministrul de interne Matteo Salvini, de extrema dreaptă, a anunţat o serie de măsuri anti-imigraţie care includ tăierea fondurilor pentru primirea şi integrarea migranţilor. De asemenea, arestarea primarului are loc după ce radioteleviziunea publică RAI a suspendat o emisiune tv despre oraşul Riace, care fusese lăudat ca un model exemplar de integrare.
Salvini a dat share pe Twitter la ştirea despre arestarea lui Lucano, împreună cu un comentariu despre autorul anti-mafia Roberto Saviano, critic vehement al politicilor promovate de ministrul italian. "La naiba, cine ştie ce vor mai spune acum Saviano şi toţi ceilalţi făcători de bine care vor să umple Italia cu imigranţi", a scris liderul Ligii de extremă dreapta.
The Guardian nu a reuşit să-l contacteze pe Lucano pentru comentarii. Proiectul lui de integrare a migranţilor a început cu peste un deceniu în urmă, ca modalitate de repopulare şi revitalizare a economiei localităţii calabreze a cărei populaţie scăzuse în 2004 la 500 de locuitori, de la 3.000 înainte de al doilea război mondial.
De atunci, se estimează că pe acolo au trecut mii de migranţi şi vreo 500 s-au stabilit pentru a aduce populaţia localităţii la 1.500 de persoane în prezent.
Gioacchino Criaco, scriitor din Calabria care îl cunoaşte bine pe Lucano, a spus că el a prevăzut arestarea edilului încă dinainte de începerea anchetei. "El a demonstrat că este posibil să fie făcute lucruri concrete cu mijloace limitate", a spus Criaco.
"Eficienţa şi omenia nu sunt bine-venite într-un sistem cinic. Acesta este un sistem care îşi bazează consensul doar pe politica fricii. Din acest punct de vedere, exemplele de virtute trebuie eradicate".
Criaco a spus că Lucano este un om onest dar că "regulile de primire şi management al migranţilor sunt prea încâlcite şi deseori administratorii pot avea de ales între o soluţie umanistă şi una legală".
Salvini a reprimat imigraţia din iunie, când a devenit ministru de interne, închizând accesul în porturi şi angajându-se să oprească "trenul cu roade" care alimenta afacerile din sfera primirii migranţilor.
Pe pagina sa de Facebook, Lucano a primit numeroase mesaje de susţinere, iar localnicii din Riace s-au mobilizat unii pe alţii să dea dovadă de solidaritate.
Sergio Bontempelli, militant al drepturilor migranţilor de la Asociaţia Drepturilor şi Frontierelor a spus că Riace devenise prea renumit ca exemplu de integrare reuşită şi că este ţinta atacurilor de mulţi ani. El a spus că şi alte proiecte de integrare întreprinse de sute de oameni în alte localităţi italiene sunt acum în pericol. (RADOR)
- Naftemporiki: Moody’s: Următoarea recesiune în Zona Euro va fi mai profundă decât cele precedente
Într-o perioadă deosebit de agitată, în care îngrijorările cu privire la Italia se află în centrul atenţiei, agenţia Moody's trage un puternic semnal de alarmă cu privire la Zona Euro. Următoarea recesiune ce se va produce în uniunea monetară ar putea fi mai rea decât precedenta întrucât băncile centrale şi-au epuizat deja "artileria grea" pe care o aveau la dispoziţie pentru înfruntarea unei noi crize.
Potrivit agenţiei, guvernele din Italia, Spania şi Franţa nu au reuşit să reducă sensibil datoria ţărilor lor, iar BCE continuă să tipărească bani în cadrul programului de relaxare cantitativă. În plus, guvernele ţărilor cu economii slabe au făcut "exagerat de puţin" pe frontul reformelor, rămân necompetitive şi confruntându-se cu niveluri ridicate de şomaj.
"Dacă intervine o situaţie care va pune presiune pe sistemul financiar, emitenţii de datorie şi responsabilii cu elaborarea politicilor vor dispune de mai puţine posibilităţi pentru a înfrunta consecinţele unei astfel de presiuni" subliniază analiştii de la Moody's în raportul lor. "Cu cât trece timpul, marjele de manevră continuă să se îngusteze pentru că tendinţele pe termen lung, precum îmbătrânirea populaţiei, accentuează problemele generate de absenţa dinamismului în economie".
"Acest lucru va adânci impactul unei noi recesiuni în Europa în raport cu crizele anterioare", avertizează analiştii Moody's. (RADOR)
- LA REPUBBLICA: Roberto Saviano: "Italia începe să devină un regim"
''Domenico Lucano este vinovat doar de salvarea de vieţi umane, vieţile imigranţilor. Acuzaţia este de favorizarea imigraţiei ilegale, numai că în documentele procurorului din Locri nu există nicio singură trimitere la vreun beneficiu personal al primarului. În ceea ce priveşte cealaltă acuzaţie, cea de încredinţare frauduloasă a gestionării deşeurilor, mă face să zâmbesc. Mimmo este primar în zona traficului de droguri şi de sânge, cu toate acestea unica problemă a Calabriei pare a fi doar imigranţii. Chiar credeţi cu adevărat?''. Scriitorul şi jurnalistul Roberto Saviano comentează arestarea primarului din Riace. Şi-l atacă pe ministrul de interne Matteo Salvini: "Felul în care utilizează politic această anchetă judiciară reprezintă primul pas spre un stat autoritar. Nu trebuie să ne fie frică, ci să rezistăm".
''Suntem cu toţii Mimmo Lucano". Poporul reţelelor sociale este neîncrezător la vestea arestării primarului din Riace, Domenico Lucano, acuzat de complicitate şi de favorizare a imigraţiei ilegale. Pe Twitter, sub hashtagul #iostoconmimmolucano (eu sunt de partea lui mimmo lucano) mii de utilizatori şi-au exprimat solidaritatea faţă de primarul acuzat. Lucano este apărat de mulţi cetăţeni, mai mult sau mai puţin celebri, inclusiv de Alessandro Gassman şi Gad Lerner, Giuseppe Fiorello şi Cecilia Strada. Iar pe Facebook au început să se organizeze deja primele evenimente şi demonstraţii de sprijin pentru primar. Printre acestea, pagina "Riace, patrimoniu pentru umanitate" dă întâlnire celor ce vor veni sâmbătă 6 octombrie în oraşul lui Lucano pentru a asigura că "Riace nu se va opri''. (RADOR)
