Un echilibru nu va fi atins niciodată. Salariile vor fi întotdeauna mai mari fie în sectorul public, fie în cel privat, producând o hemoragie de personal dintr-o parte în alta. Când sectorul public avea (în scurte episoade) salarii mai mici decât în privat, oamenii buni plecau de la Stat în privat. Acum suntem în situația inversă. La nivelul lunii august 2018, potrivit datelor Ministerului de Finanțe consultate de HotNews.ro, în sectorul public lucrau 1,19 milioane de angajați. Cu aproape 400.000 de salariați mai mult decât în 1990, când și populația era mai numeroasă. Dar cine se uită mai în detaliu, va observa anumite diferențe privind salariile. În zonele foarte competitive, Statul plătește mai prost. În cele mai puțin competitive, e însă mai generos.
O comparație pe sectoare aveți în graficul de mai jos (click pentru a mări imaginea):
Diferențele, pe scurt, arată cam așa:
- în IT, Statul dă în medie 2800 de lei lunar. Mediul privat, aproape 6000. Diferența poate fi regăsită în calitatea infrastructurii și a serviciilor. La fel se întâmplă, la amplitudini mai mici, în domeniul cercetării, transporturilor aeriene sau în telecom. Zone puternic competitive, altfel spus.
- La polul opus, găsim metalurgia (unde Statul plătește mult mai bine), silvicultura sau extracția cărbunelui. Zone puternic ne-competitive.
România nu face o excepție în UE, unde de regulă, sectorul public e mai bine plătit. Așa se și explică ”transferul” de personal din zona productivă a sectorului privat către cea bugetară, unde grija privind siguranța locului de muncă e mult diminuată.
Trei posibile soluții:
- Redimensionarea necesarului de personal public, mai ales în județele cu migrație puternic negativă. În județul Sălaj, avem circa 25 de locuitori "arondați" unui angajat din sectorul public, cei mai multi fiind în Ilfov și Bucuresti, cu câte 40 de locuitor/salariat din sector public. În Vaslui, unul din 8 salariați lucreaza ipentru Stat. În Botoșani, Bacău, Tulcea, Gorj, Călărași, Suceava și în alte 11 județe, cel puțin un salariat din 10 e angajat la Stat. Am fi tentați să presupunem că în județele cu o administrație locală suplă, treburile merg mai ușor si ca respectivul judet evoluează mai bine din punct de vedere economic. Din păcate, am greși dacă am asuma această ipoteză. De pildă judetul Salaj, unde fiecarui angajat la Stat ii sunt arondati doar 25 de locuitori, are printre cele mai mici PIB/capita (Sălajul e pe al patrulea loc de la coadă din acest punct de vedere). Covasna si Mehedinți, cele mai sărace județe din țară după criteriul PIB/capita, au câte 27 de locuitori/salariat public, foarte aproape de Sălaj.
- Introducere unor criterii de performanță pentru salariații publici
- Politici de re-dimensionare a pieței muncii
Deocamdată, urmărim fenomenul pentru a vedea ce se va mai întâmpla. Nu trebuie în mod necesar să existe o competiție între sectorul public și cel privat, ci dimpotrivă, conlucrare constructivă. Atâta cât e posibil.
