Dacă acum 15 ani i-ai fi sugerat unui angajator român să își aducă forță de muncă de la peste 8.000 de kilometri distanță (cam atât e între România și Vietnam pe cale aeriană), ar fi zis că ești ușor dus cu capul. Astăzi, același angajator te-ar ruga din prima să-i dai repede niște contacte ca să-și aducă rapid angajații de care are nevoie. Pentru că în România problema lipsei forței de muncă nu mai e o teorie de care să te ferești, ci o realitate de care nu știi cum să scapi. Aproape 100 de localități din țara noastră au pierdut în ultimii 15 ani între 50-80% din populație. Iar din 3000 de localități, abia găsești 600 în care populația să fi crescut ca număr. Dar nici asta nu ajută prea mult piața muncii.
Mai jos, aveți localitățile unde populația a scăzut la cel mult jumătate în ultimii 15 ani.
La polul opus se află Florești (Cluj), unde numărul locuitorilor a crescut de aproape 6 ori (de la 5.500 la peste 33.000), Grajduri (Iași), de la 1400 la aproape 9.000 de locuitori și Dumbrăvița (Timiș)- creștere de la 2700 la peste 10.000 de locuitori. Urmează în top Giroc (tot în Timiș) și Bragadiru (Ilfov).
Partea proastă a modelului de creștere utilizat în perioada comunistă și în anii de după Revoluție a fost că resursa umană a fost utilizată haotic, iar autoritățile nu s-au gândit la programe reale de reconversie profesională. Așa încât, odată cu liberalizarea fluxurilor de capital uman, cei mai buni meseriași au părăsit țara, mergând în țări în care puteau câștiga mai bine, lucru absolut normal. Rigiditatea autorităților în materie de eliberare a permiselor de muncă plus o ne-potrivite a calificărilor celor rămași cu ceea ce cerea piața muncii a dus la un deficit de personal imposibil de acoperit pe termen scurt.
Trebuie spus că această problemă nu e doar una a României. Când s-au deschis granițele, polonezii au plecat în Italia, dând naștere mitului legat de ”instalatorul polonez”. Dar Polonia a rezolvat rapid problema, aducând ucraineni. Astăzi, potrivit datelor oficiale, peste 1,1 milioane de ucraineni lucrează în Polonia, atenuând considerabil deficitul de personal local.
La noi, lucrurile ar trebui să se miște rapid și inteligent pentru a acoperi deficitul de forță de muncă, dar agenda publică a guvernanților nu lasă foarte mult optimism în această direcție.
Stăm foarte prost la colectarea veniturilor, în timp ce cheltuielile sunt în creștere. Pe venituri, situația este de departe cea mai proastă din regiune, în sensul că deși economia crește foarte tare, veniturile ca procent din PIB scad, explică un economist care lucrează în Londra. Sunt mai bine de doi ani de date proaste și în continuare se insistă pe ideea să se mai reducă o taxă, că poate va crește colectarea. Nu se va întâmpla asta!, mai explică acesta. "România are un venit bugetar din PIB mai mic decât în timpul crizei. E singura ţară din Europa", a completat economistul citat.
Revenind la scăderea populației, cel mai important efect în piața muncii este că reduce drastic bazinul de colectare a resursei umane.
”Mergem destul de des prin țară pentru a discuta cu clienții noștri. Și îi întreb de ce nu vin să le dăm credite ca să se dezvolte. Tot mai des aud răspunsul :”Mi-e teamă să iau împrumut! Cresc comenzile la export, dar nu am pe cine angaja”, spune executivul uneia dintre cele mai mari bănci locale. Vine emailul sau faxul cu comenzi suplimentare, dar până mă interesez dacă am de unde recruta oameni cu care să livrez acele comenzi, el re-direcționează cererea către unguri, cehi sau polonezi. Și atunci, cum să iau credit în asemenea condiții?”, povestește executivul local.
Un alt executiv de la o firmă de curierat povestea cum o parte din angajați au demisionat pentru a pleca să lucreze pe posturi similare în Germania. ”Eu le dădeam 1000 de euro net, acolo li se promiteau 2000 de euro. Au plecat, au stat fix două luni, timp în care au vazut că impozitele sunt altele în Germania, chiriile sunt la alt nivel, familiile lor erau departe, așa că s-au întors rugându-mă să-i reangajez. Doar că între timp eu îmi redimensionasem businessul și nu mai aveam locuri. Așa că am luat doar o parte, restul au rămas fără loc de muncă”, spune CEO-ul unei companii locale de curierat.
Zilele trecute citeam ca un sătuc din Alpii elvetieni- Albinen, oferă peste 20.000 de euro fiecărui adult care se va stabili acolo. Elvetienii pun si niste conditii: sa ai sub 45 de ani, sa stai minim 10 ani acolo si sa iti cumperi o casa sau sa iti construiesti una, cu minim 170.000 de euro. Daca indeplinesti aceste criterii, vei primi in plus, pe langa cei 25.000 de franci elvețieni (21.500 de euro), cate alti 10.000 de chf (8500 de euro) pentru fiecare copil care te insoteste. Pe scurt, o familie formata din sot, sotiesi doi copii ar primi 63.000 de euro pentru a-și relua viata în Albinen. Un asemenea proiect intr-o localitate din Romania poate parea insa o utopie. Detalii, aici.
sau vezi
Weekend plăcut tuturor!
5
13
