Financial review Prima pagină a presei străine: Ipoteză șocantă: Referendumul privind Brexit, finanțat cu bani rusești. Discursul urii prin prisma neuroştiinţelor. Jamie Dimon, șeful JP Morgan: Datoria e un risc!

de Dan Popa     HotNews.ro
Vineri, 2 noiembrie 2018, 5:29 Economie | Finanţe & Bănci


Subiectele zilei în presa occidental
Foto: sxc.hu
Financial Times: Ipoteză șocantă: Referendumul privind Brexit, finanțat cu bani rusești ● Franța și Italia se bat pe bancherii londonezi ● The New York Times: Discursul urii prin prisma neuroştiinţelor ● Naftemporiki: Un eventual Brexit fără acord ar afecta cel mai mult Europa de Sud-Est ● La Stampa: Preşedintele Mattarella cere primului ministru să aibă un dialog constructiv cu Uniunea Europeană ● Sâmbătă seara la Torino, scriitori, reporteri, muzicieni vor manifesta împotriva populismului în cadrul "Nopţii albe pentru Europa" ● Handelsblatt: Interviu cu Jamie Dimon, șeful JP Morgan: Datoria e un risc! Lectură plăcută!
  • Financial Times: Ipoteză șocantă: Referendumul privind Brexit, finanțat cu bani rusești



Agenţia Naţională de Combatere a Criminalităţii Organizate (ANC) din Marea Britanie îl va investiga pe Arron Banks, antreprenorul din asigurări recunoscut ca militant pro-Brexit și donator în referendumul UE, după cereprezentanți ai Comisiei Electorale au declarat că s-ar fi comis mai multe infracțiuni.

Comisia Electorală a cerut ANC să-l investigheze pe domnul Banks după o anchetă de lungă durată în ceea ce privește finanțarea programului Leave.EU, pe care acesta l-a înființat.
"Comisia are motive întemeiate să suspecteze o serie de infracțiuni și a transmis dosarul Agenției Naționale de Combatere a Criminalității Orgnizate", a adăugat acesta.

Ancheta penală urmează să adresese o serie de întrebări cu privire la modul în care dl. Banks, ale cărui operațiuni din asigurare au suferit dificultăți financiare grave în anii dinaintea referendumului UE, ar fi putut oferi donații generoase pentru campania Brexit făcută în numele său.

În iulie, una dintre comisiile din Parlament a declarat că este "neclar" modul în care domnul Banks a obținut banii pentru campania privind referendumul și a sugerat o posibilă legătură între donațiile făcute și contactele sale apropiate din acea perioadă cu ambasada rusă de la  Londra.

David Lammy, deputat laburist, a declarat că Brexit ar trebui să fie pus ”on hold” până când se vor cunoaște amploarea presupuselor "crime împotriva democrației noastre".

Mulți analiști consideră că campania populistă Leave.EU - care s-a axat în mare măsură pe atacarea imigrației - a jucat un rol important în atragerea la vot a alegătorilor din zonele muncitorești.

Comisia Electorală a declarat că are motive întemeiate să suspecteze că domnul Banks nu a fost "adevărata sursă" a banilor donați în numele său, adăugând că există motive să suspecteze că operațiunile financiare ar fi fost făcute printr-o firmă paravan - Rock Holdings, parte din operațiunile de asigurări ale dlui Banks care își are sediul în Insula Man.

Donațiile provenind de la o entitate din Insula Man ar încălca prevederile legislației britanice, care împiedică companiile din afara Regatului Unit să facă donații politice pentru alegeri sau referendumuri.

ANC a confirmat că a inițiat o investigație în urma sesizării comisiei. "Ancheta noastră se referă la presupusele infracțiuni de drept electoral care fac obiectul acestei sesizări, precum și la orice infracțiuni asociate", a afirmat acesta.

Bob Posner, director de finanțe și reglementare politică la Comisia Electorală, a declarat: "Avem motive întemeiate să suspectăm că banii provin din surse nepermise și că domnii Banks și Bilney. . . ar fi ascuns în mod conștient adevăratele circumstanțe în care au fost alocați acești bani.

"Acest lucru este semnificativ pentru că cel puțin 2,9 milioane de lire sterline din acești bani au fost folosiți pentru a finanța cheltuielile și donațiile legate de referendum".

În iunie s-a aflat că dl. Banks avusese trei întâlniri cu ambasadorul rus Alexandru Yakovenko în 2015 și 2016, discuțiile vizând  un potențial acord de afaceri care ar implica businessul cu mine de aur.

Nici Comisia Electorală, nici ANC nu s-au referit la Rusia în declarațiile lor și, într-un răspuns combativ, dl Banks a declarat că este mulțumit de faptul că acuzațiile au fost adresate agenției.
El a fost încrezător că o "anchetă completă  și sinceră" va pune capăt "afirmațiilor ridicole" împotriva lui și a colegilor săi.

"Nu există nici o dovadă a vreunei neregularități din partea companiilor pe care le dețin", a spus el. "Sunt un contribuabil din Marea Britanie și nu am primit niciodată donații străine. Comisia Electorală nu a reușit să furnizeze nicio dovadă contrară".

În centrul investigației ANC se vor afla aranjamentele financiare prin care dl. Banks a împrumutat sau a donat suma de 8 milioane de lire sterline către "Better for Country" și "Leave.EU" în perioada premergătoare referendumului UE.

Rock Holdings este firma-mamă a Southern Rock, reasigurător din Gibraltar, care oferă servicii de asigurare firmelor pe care dl Banks le operează în Marea Britanie.
Dl. Banks a declarat că a pus mai mult de 40 de milioane de lire sterline în South Rock pentru a o recapitaliza după ce reasigurătorul a suferit dificultăți financiare grave în 2011. Dar finanțările acordate Rock Holdings nu au fost niciodată făcute publice.

Ancheta ANC este cea mai recentă dintr-o serie de investigații care analizează dacă Leave.EU a urmat procedurile stricte stabilite în legea electorală din Marea Britanie pentru înregistrarea donațiilor și respectarea limitelor de cheltuieli în perioada premergătoare referendumului Brexit.

Alte articole din FT:
  • Franța și Italia se bat pe bancherii londonezi
Franța și Italia oferă cele mai generoase avantaje fiscale bancherilor londonezi care se vor muta pe continentul european după Brexit, arată rezultatele unei anchete făcute de Financial Times.

Constatările aruncă o lumină asupra modului în care țările UE încearcă cu agresivitate să ”obțină” măcar o parte cele câteva mii de locuri de muncă din banking care se vor îndrepta spre UE, după ce Marea Britanie va părăsi blocul anul viitor.

Unele relocări au început deja: Goldman Sachs a mutat 60% dintre bancherii de investiții și experții în finanțare la Milano, Frankfurt și Paris. Operațiunile Bank of America post-Brexit vor avea sediul central în Dublin, iar în cursul verii banca a anunțat înființarea unui nou birou la Paris care ar putea găzdui aproximativ 400 de angajați.

Per total, Banca Angliei estimează ca Londra ar putea pierde aproximativ 5.000 de locuri de muncă în domeniul serviciilor financiare, ca urmare a Brexit.



Bancherii care se îndreaptă spre continent vor avea parte de regimuri fiscale diferite de cel căruia se supun în prezent în ​Regatul Unit simulărilor făcute de firma de consultanță PwC pentru FT.

În ceea ce privește salariul net la domiciliu, cele mai avantajoase locații pentru expatiți sunt Italia și Franța, în timp ce țara cea mai puțin avantajată din punct de vedere fiscal este Germania.

Un bancher britanic cu un venit de 1 milion de euro, ar putea încasa dacă s-ar muta în Franța un salariu net cu 180.000 de euro mai mult decât în prezent în Anglia. Dacă s-ar muta în Itali, banii suplimentar încasați ar însemna 200.000 de euro.

Există și experți fiscali care atrag atenția că avantajele acordate expaților sunt discriminatorii față de populația internă.
"Dacă intenționați să impozitați cetățenii străini mai favorabil decât pe cetățenii proprii, vă veți confrunta cu tensiuni politice", a declarat dl. McCluskey de la PwC.

Portugalia, o destinație populară pentru pensionari, a atras critici atât în interior cât și în străinătate pentru regimul fiscal acordat expaților. Portugalia scutește de impozit pensiile plătite din străinătate, lucru care a făcut ca guvernele finlandez și suedez să declare că acest lucru reprezintă un stimulent neloial care îi face pe pensionarii lor să se mute în Portugalia.

Pentru majoritatea oamenilor, stimulentele financiare precum scutirile de impozite sunt unul dintre numeroșii factori care contează în decizia de relocare.
"Oamenii mai sunt intreresați de stocul de locuințe, de rata criminalității, de infrastructură, calitatea învățământului- aceștia sunt factorii pe care oamenii îi iau în calcul atunci când se mută", a spus dl McCluskey.

Giulia Cippolini, partener fiscal la firma de avocatură Withers LLP din Milano, mai adaugă pe această listă alimentele, vremea, climatul politic și calitatea vieții.


  • The New York Times: Discursul urii prin prisma neuroştiinţelor





Oamenii sunt creaturi sociale care pot fi lesne influenţate  de mânia şi furia omniprezente în zilele noastre.

Au vreun efect vorbele politicienilor, şi în special ale preşedintelui?
De când a preluat funcţia, preşedintele Trump şi-a demonizat implacabil oponenţii politici ca fiind malefici şi i-a depreciat drept proşti. Pe imigranţii fără acte i-a făcut animale. Retorica lui este un factor puternic ce a contribuit la apariţia climatului nostru de ură, care este amplificat de presa de dreapta şi de o cultură online a virulenţei.

Desigur, este dificil de probat că discursul incendiar este o cauză directă a acţiunilor violente. Dar oamenii sunt creaturi sociale - inclusiv, şi poate chiar în special, dezaxaţii şi neadaptaţii care trăiesc printre noi - care pot fi lesne influenţate de furia omniprezentă în zilele noastre. Ar putea acest fapt să explice de ce, numai în ultimele două săptămâni, am asistat la masacrarea oribilă a 11 evrei într-o sinagogă din Pittsburgh, cu bărbatul arestat fiind caracterizat drept un antisemit turbat, precum şi ceea ce afirmă autorităţile că ar fi tentative de atentat cu bombă împotriva unor critici celebri ai lui Trump, comise de către un susţinător înfocat al lui Trump?
Nu e nevoie să fii psihiatru pentru a înţelege că acel gen de ură şi de instigare a panicii care constituie arsenalul dlui Trump şi al politicienilor care-l susţin poate împinge oameni cu probleme mintale la acţiune. Însă psihologia şi neuroştiinţele ne pot oferi indicii importante privind puterea cuvintelor rostite de oameni influenţi.

Cunoaştem deja că expunerea repetată la discursul urii poate accentua prejudecăţile, după cum a confirmat anul trecut o serie de studii realizate în Polonia. El poate totodată desensibiliza indivizii la agresiunea verbală, în parte şi pentru că normalizează un comportament care în mod obişnuit ar fi fost condamnabil în societate.

În acelaşi timp, politicieni precum dl Trump, care aţâţă furia şi frica printre simpatizanţii lor, provoacă eliberarea unui val de hormoni de stres, cum ar fi cortizolul şi noradrenalina, şi activează nucleul amigdalian, centrul cerebral care percepe ameninţările. Doar un exemplu: un studiu care s-a concentrat pe „procesarea pericolului” a demonstrat că limbajul ameninţător poate activa direct amigdala. Acest lucru face mai dificil ca oamenii să-şi stăpânească emoţiile şi să gândească înainte de a acţiona.

Dl Trump a reuşit să-şi convingă simpatizanţii că America este o victimă şi că ne confruntăm cu un pericol existenţial din partea unor ameninţări imaginate, cum ar fi caravana migraţiei şi „ştirile false, false, dezgustătoare”.

Oare bărbaţii arestaţi pentru atacul din sinagogă şi atacurile cu bombă erau pe recepţie? Robert Bowers, de exemplu, pare să-i fi învinovăţit pe evrei că ajutau la transportarea unor membri ai caravanei migraţiei din America Centrală. Se pare că el considera că preşedintele nu mersese suficient de departe pentru a proteja ţara de invadatori. „Nu pot sta pe margine şi privi cum îmi este masacrat poporul”, a scris el pe internet înainte de răbufnirea sa criminală. Iar Cesar Sayoc Jr., acuzat că a trimis bombe prin poştă la CNN, reitera pe Twitter ideile lui Trump: „Iarăşi minciuni escrocherie Propagandă de la gunoiul jalnic jalnic CNN.”

Dar nu e nevoie să fii într-atât de dezaxat ca să fii împins la violenţă de o retorică incendiară. Cam oricare dintre noi ar fi susceptibil de aşa ceva, dacă circumstanţele necesare sunt întrunite.
Susan Fiske, psiholog la Princeton, şi colegii ei au arătat că neîncrederea într-un grup extern e legată de furie şi de impulsuri către violenţă. Este mai cu seamă valabil atunci când o societate se confruntă cu dificultăţi economice iar oamenii sunt făcuţi să-i vadă pe străini drept concurenţă pentru locurile lor de muncă.

Mina Cikara, psiholog la Harvard, şi coautoare al aceluiaşi studiu, mi-a spus că „atunci când un grup este pus în defensivă şi făcut să se simtă ameninţat, el începe să creadă că orice, inclusiv violenţa, este justificat.”
Şi mai este încă un lucru pe care îl face dl Trump pentru a facilita violenţa împotriva celor care-i displac: îi dezumanizează. „Aceştia nu sunt oameni”, a declarat el odată despre imigranţii ilegali suspectaţi că au legături cu bande. „Aceştia sunt animale.”

Cercetări făcute de dr Cikara şi alţii arată că atunci când un grup se simte ameninţat îi vine mult mai uşor să se gândească la oamenii dintr-un alt grup ca fiind mai prejos de oameni şi să aibă puţină empatie [identificarea subiectului cu obiectul cunoaşterii - n.trad.] faţă de ei - două condiţii psihologice care favorizează violenţa.

Un studiu realizat în 2011 de dr Fiske împreună cu un coleg a examinat „cunoaşterea socială” - abilitatea de a te pune în locul altcuiva şi de a-l identifica „pe celălalt drept o fiinţă umană, făcând obiectul unui tratament moral”. S-a constatat că subiecţii acestui studiu s-au dovedit a fi lipsiţi în aşa măsură de empatie faţă de dependenţii de droguri şi persoanele fără adăpost încât le-a fost dificil să-şi imagineze cum gândesc şi ce simt acei oameni. Examinând creierul prin procedeul rezonanţei magnetice, cercetătorii au arătat că imagini ale unor membri ai unor grupuri dezumanizate nu au activat regiunile creierului implicate în cunoaşterea social obişnuită, dar au activat în schimb cortexul insular, o regiune implicată în sentimentul de repulsie.

După cum scria dr Fiske: „Atât ştiinţa, cât şi istoria arată că oamenii îşi vor alimenta prejudecăţile şi vor acţiona în consecinţă în cele mai grave moduri atunci când acei oameni sunt supuşi la stres, presaţi de alţii ca ei sau primesc aprobare de la personaje cu autoritate să procedeze astfel”.
Deci atunci când cineva precum preşedintele Trump îşi demonizează adversarii, el i-ar putea plasa pe aceştia în afara limitelor empatiei, văduvindu-i de protecţie morală şi înlesnind atacarea lor.

Dacă mai aveţi încă vreun dubiu în privinţa puterii discursului politic de a incita violenţa fizică, gândiţi-vă la clasicul experiment realizat de Stanley Milgram, psiholog la Yale, care la începutul anilor '60 a studiat disponibilitatea unui grup de bărbaţi de a se supune unui personaj cu autoritate.

Subiecţilor li s-a spus să administreze şocuri electrice unui alt participant, fără ca ei să ştie că şocurile erau false. 65% dintre subiecţi au făcut ce li s-a spus şi au administrat cel mai puternic şoc, care dacă ar fi fost real ar fi putut fi letal. Concluzia este că putem fi uşor influenţaţi de autoritate pentru a le face un teribil rău altora - doar prin simpla primire a unui ordin.

Acum imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă preşedintele Trump i-ar fi chemat efectiv la arme pe susţinătorii săi. Vă e teamă? Ar şi trebui să vă fie. (RADOR)

  • Naftemporiki: Un eventual Brexit fără acord ar afecta cel mai mult Europa de Sud-Est, potrivit BERD





Un eventual Brexit fără un acord cu UE cu privire la relaţiile comerciale şi la investiţii ar afecta cel mai mult economiile din Europa de Sud-Est, estimează Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) într-un raport cu privire la perspectivele economice regionale.

Potrivit BERD, un eventual "no-deal" ar perturba pe termen scurt lanţurile transfrontaliere de aprovizionare între Regatul Unit şi economiile ţărilor UE.
În acelaşi timp, dacă alte state nu-şi vor majora contribuţiile la bugetul UE, Brexitul va duce la o scădere cu 10-15% a fondurilor de aderare şi a resurselor pentru lucrări de infrastructură. În opinia BERD, Brexitul ar putea de asemenea să diminueze perspectivele de aderare la UE pentru ţările candidate şi potenţial candidate.

În ansamblu, impactul economic al unui "no-deal" se aşteaptă să fie mai mare pentru economiile din Europa de Sud-Est, în principal din cauza întreruperii legăturilor comerciale care leagă Regatul Unit cu alte ţări ale UE, consideră BERD. După cum se arată în raportul băncii, valoarea exporturilor Slovaciei şi Ungariei către Marea Britanie se ridică la 1,5%, respectiv 3% din PIB-ul celor două ţări est-europene, mai ales în domeniul construcţiilor de autovehicule şi maşini. Pe de altă parte, Polonia şi Lituania exportă cantităţi importante de produse alimentare în Marea Britanie. (RADOR)

  • La Stampa: Preşedintele Mattarella cere primului ministru să aibă un dialog constructiv cu Uniunea Europeană




Preşedintele Republicii Italiene, Sergio Mattarella, a autorizat guvernul să prezinte Camerelor proiectul de buget, invitându-l să menţină dezbaterea cu Bruxellesul. "Este de datoria mea să îndemn guvernul să dezvolte – chiar şi în timpul examinării parlamentare - dezbaterea şi dialogul constructiv cu instituţiile europene'', a scris preşedintele Italiei în scrisoarea trimisă premierului Giovanni Conte.

Preşedintele Republicii a cerut apoi guvernului să urmărească obiectivul stabilităţii economice. «Aş dori să mă adresez guvernului-a scris Mattarella- cu scopul comun de a proteja interesele fundamentale ale Italiei, de a avea o lege bugetară care să apere economiile italienilor, să consolideze încrederea familiilor în companii şi în operatorii economici şi să pună Italia la adăpost de instabilitatea financiară''.

Alte titluri din La Stampa:

  • Sâmbătă seara la Torino, scriitori, reporteri, muzicieni vor manifesta împotriva populismului în cadrul "Nopţii albe pentru Europa"

Dacă în Italia există un oraş care indiferent de ceea ce s-ar întâmpla este şi va fi european, acela e Torino. Torino este un oraş al graniţelor interne, chiar între cartiere, singurul oraş care deja din secolul al XX-lea are un sistem de organizare comparabil cu cel din marile oraşe europene şi americane.

 ''EuropaNow "- grupul de reporteri, scriitori, activişti pentru drepturi, muzicieni, la care au aderat, printre alţii, scriitori precum Roberto Saviano, eseişti ca Marc Lazar şi Ulrike Guérot, corespondenţi speciali precum Bernard Guetta, activişti pentru drepturi precum poloneza Marta Lempart -a lansat recent la Festivalul Internaţional al Revistei, de la Ferrara, un mesaj proeuropean, după modelul picnicului paneuropean din 1989. Iar acum propune la Torino o chemare la acţiune, un apel prin care cere oamenilor să acţioneze politic împotriva populismului autoritar, care învinge şi divide (distrugând-o?) Uniunea Europeană. Fără nicio afiliere de partid. În manieră seculară şi deschisă pentru oricine vrea să participe.

Evenimentul de la Torino va avea loc sâmbătă, 3 noiembrie la Atelierul din strada Rocca 20 (începând cu ora 20.45). Comparativ cu cel de la Ferrara (care s-a desfăşurat într-un parc, la ora prânzului, reconstruind modelul picnicului pentru Europa, cel care a dat startul prăbuşirii Zidului Berlinului), va avea forma unui laborator deschis, un fel de 'work in progress' comun, în care “EuropaNow” pune în contact reţele şi experienţe şi promovează lupta culturală împotriva xenofobiei şi a autoritarismului.

Manifestaţia va fi prezentată de Eric Jozsef, de 20 de ani corespondentul ziarului Libération în Italia. Max Casacci, chitaristul şi ''creierul'' muzical al formaţiei Subsonica, cea mai importantă trupă rock italiană care a lansat recent un nou album ("8"), va povesti despre Europa formaţiei Subsonica. La manifestaţie va participa şi Daniele Mana (care, împreună cu Lorenzo Senni este cel mai important muzician electronic italian de astăzi). Mana lucrează la Londra şi a experimentat pe propria piele dezastrul pe care l-a reprezentat Brexitul în viaţa de zi cu zi a unui artist. Tonia Mastrobuoni, corespondentul ziarului Repubblica la Berlin va arăta care sunt riscurile financiare dramatice ce ameninţă Italia în Europa de astăzi. Ilda Curti, consilier comunal la Torino, angajată de mai mulţi ani în proiecte care privesc suburbiile, planificarea şi remodelarea urbană va vorbi despre o Italie foarte diferită de strigătele şi minciunile populiştilor. În final, Andrea Stroppa, informatician, va explica faptul că bătălia pentru Europa nu poate avea loc dacă între timp se pierde războiul cibernetic cotidian declarat democraţiilor noastre. (RADOR)

  • Handelsblatt: Interviu cu Jamie Dimon, șeful JP Morgan: Datoria e un risc!




Deși îl are pe prima pagină pe Friedrich Merz, fost europarlamentar, apoi membru al Bundestag și acum candidat la ședia CDU, cel mai interesant din ediția de vineri a Handelsblatt mi s-a părut interviul luat lui Jamie Dimon, cel mai longeviv CEO de pe Wall Street, șeful JP Morgan.

"Datoria este un risc" - avertizează el, cu referire la posibila viitoare criză din Europa

Dimon este considerat unul din ”regii” Wall Street-ului. Când vorbește, investitorii din întreaga lume îl ascultă cu atenție.

"Sănătatea pe termen lung a Europei este importantă pentru întreaga lume", a declarat șeful celei mai mari bănci americane. "De aceea sunt îngrijorat de orice lucru care ar putea provoca o ruptură, mai ales în cadrul uniunii monetare". Pe lângă Brexit, Dimon a descris situația din Italia ca putând reprezenta cauzele unei "rupturi" în Europa.

"Băncile nu pot fi stabile dacă guvernul țării lor nu este stabil", crede Dimon..

Disputa bugetară dintre Uniunea Europeană și Italia a alimentat recent temerile legate de o nouă criză a datoriilor suverane pe piețele financiare. Planul de majorare a deficitului bugetar la 2,4% în 2019 a dus la creșterea curbei randamentelor la 3,4%.

Dle Dimon, vă întâlnim aici, la Berlin, în inima Europei. Cât de îngrijorați sunteți de situația actuală de pe continent?
Sănătatea pe termen lung a Europei este importantă pentru întreaga lume. De aceea sunt îngrijorat de orice lucru care ar putea provoca o ruptură, mai ales în cadrul uniunii monetare. În prezent, există două posibile ”rupturi” în Europa: prima este Brexit, care ar putea avea consecințe negative care încă nu sunt înțelese suficient de bine. Iar a doua este situația dificilă din Italia.

Ar putea Italia provoca o criză majoră în Europa ?
Eu nu prezic că va provoca sau nu. Și nici nu știu dacă probabilitatea unei crize este de 2%  sau de 20%. Dar da, se poate întâmpla. În ultimul timp, au existat multe probleme politice care nu au fost ok rezolvate, iar acesta este unul dintre ele.

O mare parte din datoria suverană este deținută de bănci. Poate acest lucru să devină un risc sistemic pentru sectorul bancar?
Băncile locale pur și simplu nu pot fi stabile dacă guvernul țării lor nu este stabil. Dacă datoria națională a țării lor crește prea mult, băncile nu vor face față. Această relație de finanțare este mult mai strânsă decât cred mulți.

Sunt piețele în punctul lor maxim?
În SUA, în prezent nu văd nimic care ar putea duce la un derapaj al economiei. Creșterea este puternică. Consumatorii și întreprinderile sunt în formă bună. Dar, desigur, există unii factori geopolitici care slăbesc acest sentimentul. Mulți cred astază că următoarea recesiune va veni mult mai devreme decât se credea anterior, așa că o anticipează cu mai mare putere.

Credeți că vom intra în curând în recesiune?
Nu cred că trebuie să vină o recesiune doar pentru că a existat o perioadă lungă de creștere. Starea de spirit din teren este destul de bună, în ciuda zgomotului geopolitic. În opinia mea, există două evoluții care provoacă în prezent turbulențe globale. Primul este conflictul comercial, care nu este încă un factor esențial, dar ar putea deveni în curând. Iar al doilea este înăsprirea politicii monetare și creșterea ratelor dobânzilor în SUA.

Cât de periculoase sunt creșterea ratelor dobânzilor pentru economie?
Este mai important să înțelegeți de ce se cresc decât cât de mult cresc.  Dacă economia SUA continuă să crească cu 3,5%, ratele dobânzilor continuă să crească, iar inflația rămâne la 2%, atunci este foarte bine pentru toată lumea. Dacă inflația se ridică la 3% și ratele dobânzilor cresc la 4%, încetinind creșterea, atunci e rău pentru toată lumea.

Economiștii avertizează că lumea este prea îndatorată, iar următoarea recesiune ar putea să se înrăutățească. La urma urmei, băncile centrale nu au prea multă libertate. Cum vedeți asta?
Desigur, ca manager de risc, asta ne îngrijorează. Pe de altă parte, alte riscuri le vedem ca fiind în scădere: băncile sunt mult mai sigure, la fel și întregul sistem financiar. Dar datoriile reprezintă un risc suplimentar. C

Ar putea fi următoarea recesiune mai rea decât cea din urmă?
Recesiunea are loc la fiecare cinci până la zece ani. Dar nu trebuie să ducă la o criză financiară de fiecare dată. Singurele crize financiare pe care le-am avut au fost în 2008 și în anii 1930 în timpul Marii Depresiuni. Când crizele vin, creditarea frânează sau chiar încetează, iar companiile trebuie să concedieze oameni.

După criză, guvernele din întreaga lume s-au reunit pentru a căuta soluții. Va reuși acest lucru  în perioade pline de populism?
Foarte bună întrebarea. Asta este și una din cele mai mari îngrijorări ale mele. Sper ca  guvernele să caute soluții și data viitoare. Dar va fi mult mai greu dacă te uiți la populismul tot mai mare. Băncile centrale nu mai dispun nici ele de același număr de instrumente ca înainte.

O moștenire a crizei financiare este încă starea dificilă a industriei financiare europene. Când credeți că bancile Europei vor fi la fel de sănătoase ca înainte?
Ceea ce are nevoie Europa este asigurarea în comun a depozitelor. Și UE va trebui să permită băncilor să devină trans-naționale. Asta ar aduce beneficii și economiei.

Consolidarea bancară europeană ar fi un pas potrivit?
Dacă consolidarea se face corect, atunci da. Dacă aceasta duce la o mai mare diversificare, este bine. Dacă băncile își pot îmbunătăți marjele și pot oferi produse mai bune clienților, atunci și asta este bine.

Va fi JP Morgan implicat în achiziții în Europa?
Nu.

De ce nu?
Preferăm să creștem în mod organic. Uneori e mai greu, dar e sigur mai sănătos. Ne păstrăm cultura și modul nostru de abordare a lucrurilor.

În viitor vom avea mai puține bănci?
De ce nu? În SUA, numărul băncilor a scăzut de la 50.000 la 6.000 în ultimii 50 de ani. Iar în următorii 50 de ani am putea rămâne cu 2.000. Multe alte țări au doar cinci sau șase bănci mari. Uitați-vă la Franța, Marea Britanie, Australia, Canada, Japonia și China. Motivul pentru care în Germania și în SUA sunt multe bănci e din cauza legislației. Multă vreme băncile din SUA nu aveau voie să facă afaceri dincolo de frontiere. Dar, odată cu schimbarea acestor legi, a început consolidarea. Într-o zi, poate că și Germania își va schimba legile pentru a permite un sistem bancar mai eficient.

Care ar conduce la o concurență mai redusă și la condiții mai grave pentru clienți..
Nu cred. Chiar dacă aveți doar câțiva jucători,poate exista o concurență puternică. În unele industrii, există doar doi furnizori și încă mai concurează între ei. Boeing și Airbus, de exemplu. Continuarea în Handelsblatt-ul de azi.


Citeste mai multe despre   









3228 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version