Într-un studiu pe care l-a realizat recent, Comisia Europeană avertizează România și alte 13 state membre că riscă să rateze ținta de reciclare a deșeurilor municipale (de 50%) pentru anul 2020, fiind în pericol să primească un cartonaș galben. Cum s-a ajuns aici și ce este de făcut?

Carmen Dan, Andreea Giovani - PwC RomaniaFoto: Hotnews

Cu toții suntem obișnuiți să consumăm, fără să recuperăm ceea ce generăm, ignorând impactul pe care îl au deșeurile provenite din acest consum asupra mediului înconjurător. Ne aflăm în ceea ce se cheamă economie liniară. Doar că depozitele de resurse ale planetei sunt limitate și, astfel, ele tind să devină mai scumpe.

Pentru a ieși din acest cerc vicios, a limita epuizarea resurselor și a reduce deșeurile generate, a fost gândit, la nivel european, noul concept de economie circulară, adică o economie care tinde spre “zero” deșeuri. Dar cum o astfel de inițiativă nu poate genera efecte imediate și are nevoie de schimbări atât de mentalitate, cât și legislative, statele membre au nevoie de o perioadă de tranziție în care să realizeze trecerea de la economia liniară la cea circulară.

În cazul statelor membre ale Uniunii Europene, startul acestei inițiative este reprezentat de Directiva cadru privind gestionarea deșeurilor, care impune țărilor UE să atingă ținte de reciclare a deșeurilor municipale foarte ambițioase și anume, 55% până în 2025, 60% până în 2030 și 65% până în 2035.

Pentru a identifica nivelul efectiv de reciclare a acestora, Comisia a derulat o analiză a eficienței reciclării și a politicilor de management al deșeurilor în fiecare stat membru.

Concluziile acestei analize nu sunt deloc încurajatoare. Chiar dacă au înregistrat o serie de progrese în gestionarea deșeurilor, Comisia a identificat totuși decalaje importante și este cert că 14 dintre statele membre (România, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Letonia, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia şi Spania) riscă să nu poată îndeplini ținta de reciclare a deșeurilor municipale de 50% pentru anul 2020.

Cu alte cuvinte, Comisia a stabilit că România reciclează doar 13% din deșeuri, iar rata de eliminare a deșeurilor prin depozitare finală la rampele ecologice este printre cele mai ridicate din Europa, și anume 69%.

  • Ce nu facem sau ce facem greșit?

De exemplu, Comisia a stabilit că procesul de colectare selectivă a deșeurilor nu este implementat suficient, că nu au fost adoptate suficiente stimulente pentru direcționarea deșeurilor municipale către reciclare, că schemele privind răspunderea extinsă a producătorului în ceea ce privește ambalajele nu sunt eficiente și că, de fapt, nu au capacitatea de a acoperi costurile colectării selective. În plus, Comisia a remarcat ceea ce vedem cu toții, că nu există o infrastructură de susținere a colectării selective și că, poate și din acest motiv, implicarea cetățenilor în colectarea selectivă este foarte scăzută.

Ce este de făcut? Comisia recomandă adoptarea planurilor naționale privind gestionarea deșeurilor, îmbunătățirea schemelor privind răspunderea extinsă a producătorilor, colectarea selectivă a deșeurilor, stimulente financiare, suport tehnic acordat autorităților locale, dar și îmbunătățirea comunicării și a conștientizării și utilizarea fondurilor UE.

Astfel, pentru a ne putea onora angajamentele privind gestiunea deșeurilor și pentru a îndeplini țintele de reciclare este extrem de important ca Romania să înceapă să colecteze separat.

Or, chiar dacă autoritățile noastre au demarat procesul de actualizare a legislației, pentru a include principiile economiei circulare (mai ales în domeniul gestionării deșeurilor de ambalaje), este cert că urmează un drum lung, pentru ca prevederile legislative să aibă și aplicabilitate practică pentru toți actorii implicați în lanțul reciclării.

La fel de important este ca măsurile să fie privite în ansamblu, nu punctual, pe fiecare fracție de deșeuri municipale în parte. Trebuie înțeles că țintele de reciclare pentru ambalaje nu pot fi îndeplinite dacă nu este creat un sistem funcțional la nivelul unităților administrativ-teritoriale. Nu putem ignora faptul că, oricât de mult ne străduim să îndeplinim obiectivele de reciclare privind deșeurile municipale, nu vom fi capabili să ducem la bun sfârșit acest proces fără a integra tot lanțul de actori, inclusiv cetățenii. Avem la dispoziție principiile economiei circulare care ne pot ajuta în acest demers: plătește pentru cât arunci, contribuția pentru economia circulară (o taxă de 30 RON/tona în 2019, ce trebuie plătită de proprietarii sau administratorii depozitelor de deșeuri) și responsabilitatea extinsă a producătorilor.

Avem nevoie de comunicare, de implicare și responsabilitate. Ne aflăm într-un moment de cotitură, în care macazul multor actori pe lanțul gestiunii deșeurilor trebuie schimbat. România a ajuns în punctul în care nu-și mai poate îndeplini țintele asumate din inerție, iar constrângerile europene sunt tot mai aproape.

În concluzie, România trebuie să finalizeze adoptarea principiilor economiei circulare, cât mai rapid și eficient posibil și să gândească mecanisme prin care să implementeze atât legislativ, cât și operațional, prin toți actorii implicați, măsurile propuse de Comisia Europeană pentru reciclarea deșeurilor municipale.

N.Red:Autorii acestui articol sunt:

Carmen Dan, Manager, Servicii de consultanță de Mediu și Fond de Mediu, PwC România

Andreea Giovani, Sustainability Manager, PwC România