​Op-Ed

Bancherii au lansat principiile de bune practici. Vom vedea în ce măsură vor prevala aceste decizii în fața posibilității de a activa diferitele clauze contractuale

de Calu Monica     HotNews.ro
Luni, 5 noiembrie 2018, 14:47 Economie | Finanţe & Bănci


Calu Monica, Expert APC in dreptul consumului
Foto: Hotnews
O surprinzătoare știre venită din partea Asociației Române a Băncilor (ARB) și a Consiliului Patronatelor Bancare din România  (CPRB) mi-a atras atenția la început de săptămână: în sfârșit, cele două entități reprezentative pentru industria bancară românească au lansat, alături de noul Cod de conduită și un set de Principii de Bune Practici Bancare și de Conduită a Băncilor în Relația cu Debitorii Consumatori confruntați cu situații de Dificultate de plată ori reprezentând un Caz Social.

Asociația Pro Consumatori a fost consultată la începutul acestui an cu privire la principiile care se regăsesc astăzi în documentele adoptate de reprezentanții furnizorilor de servicii financiar bancare și care-și propun să pună pe baze noi relația consumator – bancă și debitor – creditor, acordând o atenție sporită protecției consumatorilor.

La un deceniu după declanșarea crizei financiare globale, economia României, la fel ca și cea a Uniunii Europene în ansamblu, nu s-a refăcut pe deplin. Soluțiile-cheie ale crizei, cum ar fi reforma structurală a băncilor nu au fost abordate încă, deși la originea recesiunii s-a aflat creditarea iresponsabilă a consumatorilor, iar multe moșteniri ale crizei rămân nesoluționate. Una din moștenirile astea este acumularea de împrumuturi problematice - așa-numitele credite neperformante (NPL)  acordate populației și care încarcă în momentul de față bilanțurile băncilor.
În conformitate cu un standard tehnic adoptat de Autoritatea Bancară Europeană în 2014i, un împrumut este clasificat ca neperformant atunci când rambursările sunt mai mari de 90 de zile după data scadentă sau debitorul este evaluat ca fiind puțin probabil să plătească.
La nivelul Uniunii Europene, din totalul împrumuturilor neperformante, cele acordate consumatorilor  sub formă de credit de consum fără garanții și credite ipotecare constituie aproximativ o treime din această sumă.ii Există puține date privind compoziția respectivelor creditelor neperformante acordate consumatorilor, adică procentul deținut de împrumuturile ipotecare și împrumuturile negarantate, dar este cert că volumul creditelor deținute de populație și care au devenit neperformante  este deosebit de ridicat în următoarele state membre: Bulgaria, Irlanda, Grecia, Croația, Italia, Cipru, Ungaria, Portugalia, România, Slovenia.

Acest lucru, însă, se datorează în principal conduitei băncilor din perioada de avânt al creditării, mai precis creditării iresponsabile, dublată, în multe țări, de o precară educație financiară a consumatorilor care ea însăși a fost folosită de către bancheri împotriva consumatorilor atunci când i-au convins pe aceștia din urmă să acceseze produse de creditare care ascundeau, în complexitatea lor, un risc mare de intrare în incapacitate de plată a debitorilor din contractele de împrumut. Bancherii au trecut cu vederea chiar și evidentele conflicte de interese în care se aflau atunci când recomandau, în detrimentul intereselor consumatorilor, aceste produse mai riscante față de cele cu risc redus de neplată. Într-o lume ideală, creditorii ar acorda credite consumatorilor numai atunci când aceștia le poate rambursa fără dificultăți nejustificate și doar atunci când creditul de consum sau produsele conexe (asigurări de viață, de risc de neplată, de pierdere a serviciului ) se potrivesc nevoilor consumatorilor. La o prima vedere, acționarea în interesul consumatorilor poate părea a fi și în interesul creditorilor, dat fiind că aceștia din urmă încearcă, în general, să își reducă riscul de credit, adică riscul pentru creditor că consumatorul nu va rambursa creditul.
După cum am văzut în practică, însă, interesele creditorilor și ale debitorilor consumatori nu coincid întotdeauna. Stimulentele financiare pot motiva creditorii să acorde împrumuturi consumatorilor doar pe baza unei așteptări că se așteaptă să fie credite profitabile, chiar dacă acești consumatori prezintă un risc ridicat de a suferi pagube substanțiale. În consecință, interesul creditorului de a-și minimaliza riscul de credit nu oferă o garanție suficientă împotriva împrumuturilor iresponsabile și a daunelor produse consumatorilor.
În prezent, nu există o definiție general acceptată a termenului de "detriment/prejudiciu produs consumatorilor".  Tocmai de aceea, este importantă apariția unui astfel de set de Principii de Bune Practici Bancare și de Conduită a Băncilor în Relația cu Debitorii Consumatori confruntați cu situații de Dificultate de plată ori reprezentând un Caz Social.

Dintr-o perspectivă juridică, raportându-ne la ceea ce reprezintă o conduită responsabilă a creditorului, prejudicierea consumatorilor poate fi văzută într-un spectru larg și se referă la o stare de dezavantaj personal cauzată de achiziționarea unui credit sau a unui produs conex creditului care nu satisface așteptările rezonabile ale consumatorului. În special, astfel de prejudicii pot fi reprezentate de pierderea financiară care rezultă din achiziționarea unui credit sau a unui produs conexat creditului care nu aduce beneficii substanțiale consumatorului și / sau care afectează în mod grav situația financiară a consumatorului. Este cunoscut îndeobște cazul în care un produs de credit de consum nu este conceput pentru a satisface nevoile consumatorilor, ci pentru a genera profit pentru producătorii lor. În plus, astfel de produse nu numai că pot determina pierderi financiare pentru consumatori, ci conduc, de asemenea, la excluziune socială și chiar la probleme grave de sănătate legate de excesul de îndatorare și practicile agresive de colectare a datoriilor.

Cu siguranță, respectarea setului de principii enunțate de ARB și CPRB poate avea și un rol preventiv deoarece, din practica recentă a supra îndatorării populației prin accesarea creditelor de consum acordate în așa-zisele „valute exotice” (CHF, yen japonez, coroane norvegiene) este cunoscut că riscul ca achiziționarea unui produs de credit de consum să ducă la prejudicii consumatorilor poate fi exacerbat de anumite practici de creditare la care creditorii și intermediarii de credite recurg în procesul de distribuție. De exemplu, înainte de încheierea unui contract de credit, este posibil ca băncile să nu procedez la o evaluare adecvată a bonității consumatorului sau să ofere produse financiare suplimentare (carduri de credite nesolicitate sau asigurări pentru diverse riscuri inexistente, de exemplu) care nu sunt adecvate pentru consumator. Prin urmare, chiar și produsele de credit care au fost concepute cu aparenta respectarea intereselor consumatorilor pot ajunge în mâinile consumatorilor care nu și le pot permite sau pur și simplu nu au nevoie de ele.  Ca rezultat, astfel de practici pot să afecteze grav nu numai sănătatea financiară a consumatorilor individuali, ci și să perturbe funcționarea piețelor creditelor de consum și a pieței unice a UE în sectorul serviciilor financiare în ansamblu.

Citând din setul de principii, băncile își propun – în cazul în care ar și pune pe primul plan aceste reguli în cazul în care se preocupă în mod real de identificarea și aplicarea celor mai potrivite metode de rezolvare pentru gestionarea situației specifice a debitorului consumatori confruntat cu situații de dificultate de plată ori reprezentând un caz social, să procedeze la adoptarea „unor soluții conforme cu dispozițiile legale și cu cadrul normativ intern al Băncii, viabile și adecvate Debitorului, putând fi avute în vedere, printre altele soluții precum:
  •  prelungirea duratei contractului de credit;
  • schimbarea tipului contractului de credit;
  •  modificarea datelor de scadență ale obligațiilor de plată ale Debitorului;
  •  amânarea, totală sau parțială, pentru o anumită perioadă de timp, a obligațiilor de plată ale Debitorului;
  • ajustarea, pentru o anumită perioadă de timp, a structurii de costuri a contractului de credit;
  •  modificarea nivelului și/sau tipului ratei de dobândă;
  •  modificarea valutei contractului în moneda în care Debitorul își realizează veniturile, utilizând cursul de schimb valutar de la data realizării modificării;
  •   consolidarea mai multor contracte de credit;
  •  acordarea dreptului de vânzare a bunului imobil ipotecat direct de către Debitor (vânzare voluntară), urmată de rambursarea anticipată, totală sau parțială a creditului garantat cu respectivul bun, utilizând integral - însă în limita valorii totale a sumelor datorate Băncii - fondurile obținute în urma procesului de valorificare a garanției.”
Vom vedea în ce măsură vor prevala aceste decizii în fața posibilității bancherilor de a activa clauzele din contracte referitoare la declanșarea scadenței anticipate a creditului, lichidarea datoriei prin executarea silită a bunurilor aduse ca garanție de către debitor, stoparea sau limitarea nivelului dobânzilor penalizatoare la plata cu întârziere a ratelor scadente. De asemenea, este de urmărit cu atenție dacă creditorii vor prefera aceste principii vânzării cu un discount substanțial a creditelor neperformante unor entități specializate în recuperarea de debite restante.

Pun astfel problema deoarece, în realitatea românească post-criză, deși s-au adoptat de-a lungul timpului diverse legi, acte normative și regulamente venite în sprijinul debitorilor și pentru redresarea financiară a celor aflați în dificultate financiară, efectele și aplicabilitatea acestora sunt limitate sau imposibilă.

Astfel, deși transpusă în legislația națională, Directiva  17/2014 a creditelor ipotecare (prin Ordonanța de urgență 52/2016 ea nu poate fi aplicată decât pentru creditele luate după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe și nu și contractelor în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, contracte care au, de fapt cel mai mare risc de neplată.
Legea insolvenței persoanelor fizice, de asemenea, s-a născut cu mare greutate și debitorii deocamdată nu pot apela la prevederile ei din cauza deficiențelor de tot felul întâmpinate în practică.

Tuturor acestor impedimente de pe plan intern, vis-a-vis de tardivitatea cu care se formulează explicit și se adoptă aceste principii de bună practică față de momentul de apogeu al numărului de intrări a consumatorilor debitori în incapacitate de plată li se contrapune și  intenția Comisiei Europene de a ușura lichidizarea creditelor neperformante și decongestionarea bilanțurilor băncilor de aceste „poveri”.

Băncile din Uniunea Europeană s-au plâns mult timp că sunt încărcate de creditele acordate în anii de creditare iresponsabilă și a căror situație s-a deteriorat, ceea ce le îngrădește activitatea prezentă de creditarea economiei reale. Comisia Europeană a propus, prin urmare, să faciliteze activitatea investitorilor care cumpără astfel de credite neperformante prin crearea unei piețe secundare uniforme la nivelul Uniunii, care să permită entităților din Uniune, dar și din afara acesteia  să cumpere astfel de datoriile prin crearea unui pașaport pentru colectorii de datorii care să funcționeze în orice țară a UE. Practic, acest lucru ar permite unei agenții de colectare a datoriilor din Olanda să opereze în Irlanda, Polonia, România și Malta, dar să fie supravegheate în principal de un supraveghetor în Olanda, de exemplu.

Băncile ar putea să vândă, în consecință, cu ușurință împrumuturi neperformante acestor investitori, inclusiv așa-numitelor „vulture funds” stabilite în orice țară UE sau în afara acesteia. Această inițiativă este împotriva intereselor debitorilor care se află în dificultate financiară, pentru că ar fi expuși unor fonduri de investiții și colectorilor de creanțe situați în alte țări și, implici, în alte jurisdicții, cu potențial tratament diferențiat față de situația actuală și cu posibilitatea mai redusă de răscumpărare a locuințelor aduse ca garanție pentru împrumuturi.

Așadar, mult-așteptatele principii și reguli de bune practici în relația cu consumatorii au șansa să ducă la un banking cu față umană și la întărirea încrederii consumatorilor în bănci și, eventual, la pacificarea câmpului de luptă în care s-a transformat în ultima vreme relația debitori – creditori bancar, dar numai dacă regulile jocului sunt aplicate cu bună-credință și având în vedere interesul (și) consumatorilor. Altfel, va rămâne și vestea de astăzi un simplu exercițiu de imagine pe câmpul tactic!

N.red: Calu Monica este jurist,  expert în Dreptul consumului la Asociația Pro Consumatori



Citeste mai multe despre   









340 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version