Financial Times: KPMG nu va mai oferi servicii de consultanță clienților mari pe care îi auditează ● Investitorii încep să se teamă de creșterea datoriei publice americane ● The Times: Trump se foloseşte de succesul la urne pentru a-l destitui pe Jeff Sessions din funcţia de procuror general ● The Guardian: Partidul de centru-dreapta îl alege pe Manfred Weber drept candidat la funcţia supremă în UE ● Les Echos: Popularitatea lui Macron scade în premieră sub 30% ● Le Figaro: La Helsinki, umbra lui Viktor Orban planează asupra Congresului dreptei europene. ● Dnevnik: Peste 1 milion de bulgari se gândesc să emigreze. Lectură plăcută!

HotNews.roFoto: Hotnews
  • Financial Times: KPMG nu va mai oferi servicii de consultanță clienților mari pe care îi auditează

KPMG a devenit prima dintre firmele de contabilitate din Big Four care se angajează în mod public să nu mai ofere servicii de consultanță clienților mari pe care îi auditează, în încercarea de a-și spăla reputația după o serie de scandaluri legate de posibile conflicte de interese.

Bill Michael, președintele KPMG, a declarat într-o notă trimisă joi partenerilor că firma va elimina treptat toate serviciile considerate ne-esențiale pentru clienții mari de audit pentru a "elimina chiar și percepția unui eventual conflict de interese". Acestea includ activități precum restructurarea, servicii de M & A și consultanță IT.

Măsura vine în contextul apelurilor crescânde pentru ”cei patru mari”, care domină piața de contabilitate din Marea Britanie, estimată la 12,6 miliarde de lire sterline.

Autoritatea de resort britanică - The Financial Reporting Council- a criticat în acest an KPMG, despre care a spus că a cobotât calitatea activității sale de audit la un "nivel inacceptabil".

Echipa de audit a lui KPMG a fost implicată în scandaluri majore, încheind contracte cu membrii controversatei familii Gupta din Africa de Sud, cu companiile Carillion și Quindell (pentru care a și fost amendată).

KPMG a refuzat să comenteze documentul, care a fost consultat de Financial Times .

Compania a câștigat anul trecut 198 milioane lire sterline din comisioanele de audit de la clienții FTSE 350 și o sumă suplimentară de 79 milioane lire sterline pentru furnizarea de servicii de consultanță oferită acelorași clienți.

Decizia se va aplica numai firmei din Regatul Unit și nu a fost preluată de practicile KPMG din SUA și din alte părți.

Alte titluri din FT:

  • Gilian Tett: Investitorii încep să se teamă de creșterea datoriei publice americane

Luna trecută, pe când se apropiau alegerile intermediare din SUA, analiștii Deutsche Bank au publicat niște cifre care ar fi trebuit să-i facă pe alegătorii americani să-i aducă cu picioarele pe pământ. Acestea arătau că guvernul american plătește zilnic 1,43 miliarde de dolari (da, zilnic) pentru datoria sa, de 10 ori mai mult decât orice altă țară din G7 (Italia este, la mare distanță, pe a doua poziție a acestei liste).

Acest lucru este izbitor, chiar și pentru mărimea economiei americane. Dar ceea ar trebui să îngrijoreze și mai atre este că această factură de un miliard de dolari o avem acum, când dobânzile sunt încă destul de scăzute . Și asta ar trebui să ridice o întrebare crucială pentru Congresul american: ce se va întâmpla cu această datorie și costurile legate de ea atunci când dobânzile se vor normaliza?

Până de curând, nici investitorii, nici alegătorii păreau să nu aibă grijă deosebită în această privință. La urma urmei, administratorii fondurilor de investiții au cumpăra titluri americane în ultimii ani chiar și atunci când datoriile SUA au trecut de 15 miliarde de dolari.

Dar piețele devin din ce în ce mai agitate. Luați în considerare ce s-a întâmplat în timpul alegerilor din această săptămână. Pe măsură ce rezultatele apăreau, randamentele obligatiunilor se mișcau în sus și în jos. Urcau atunci când candidatii republicani căpătau un avantaj și invers. Aceste randamente s-au diminuat pe măsură ce harta electorală a devenit albastră, iar democrații au luat Camera Reprezentanților.

Un optimist ar putea pur și simplu să spună că aceste mișcări sunt doar o percepție a faptului că republicanii sunt mai favorabili măsurilor de expansiune economică. Într-adevăr, Larry Kudlow, consilier economic al Casei Albe, a declarat recent pentru FT că principalul motiv pentru care randamentele americane pe termen lung au crescut în acest an - pe lângă înăsprirea politicii monetare a Federal Reserve - este că investitorii iubesc expansiunea economică dezlănțuită de republicani prin reducerile de impozite. Și a respins ideea că acestea creează o amenințare fiscală, argumentând că America își permite să crească datoria pe termen lung.

Dar un alt mod de a interpreta leagățele din această săptămână este că unii investitori devin neliniștiți în ceea ce privește balanța fiscală a SUA și că ei speră că o Casa Albă temperată de democrați îl va domoli mai mine pe domnul Trump. Și este ușor să înțelegi de ce acești investitori ar putea începe să se teamă.

Potrivit Biroului Bugetului Congresului, costul total anual al plăților nete cu dobânda la datoria americană în 2018 va fi de aproximativ 318 miliarde de dolari. Acum, această sumă pare a fi ușor de gestionat, în raport cu bugetul american total.

Dar CBO calculează că aceste costuri se vor tripla până la nivelul de aproape 1 mld. USD până în 2028. Și, presupunând că ratele dobânzilor vor crește spre 3,7% pentru obligațiunile de 10 ani (nivelul actual e de 3,2%) , plata dobânzilor va deveni al treilea post în buget, ca mărime, depășind chiar și cheltuielile militare. Dacă dobânzile cresc și mai mult, imaginea ar putea deveni și mai gravă.

O altă caracteristică izbitoare a datoriei SUA e că maturitatea medie este de numai șase ani, mai scurtă decât cea a majorității țărilor europene. Și în timpul administrației Trump această maturitate s-a scurtat în continuare.

Steven Mnuchin, secretarul Trezoreriei SUA, intenționează să vândă obligațiuni de 83 miliarde de dolari, și în mod uluitor, domnul Mnuchin spune că aproape jumătate din această sumă - aproximativ 37 miliarde de dolari - va avea o maturitate de doar trei ani!

Dacă domnul Trump dorește într-adevăr să "colaboreze" cu democrații - așa cum a afirmat miercuri - un loc minunat de început ar fi căutarea unor strategii bilaterale de reducere a datoriilor.

Să sperăm că cineva arată președintelui faptul că factura zilnică de 1,43 miliarde de dolari - și apoi îl va sfătui să facă ceva în această privință!

  • The Times: Alegerile americane de la mijlocul mandatului: Trump se foloseşte de succesul la urne pentru a-l destitui pe Jeff Sessions din funcţia de procuror general

Preşedintele Trump a luat rapid măsuri pentru a-şi consolida puterea după ce a revendicat victoria în alegerile de la mijlocul mandatului, ieri, destituindu-l pe ministrul justiţiei Jeff Sessions.

Dl Trump îl critică de multă vreme pe dl Sessions pentru că nu a reuşit să ţină în frâu ancheta asupra interferenţei ruse în alegeri, anchetă de care se ocupă fostul director al FBI Robert Mueller în calitate de procuror.

Dl Mueller a fost numit anul trecut în luna mai de Rod Rosenstein, adjunctul procurorului general, pe când dl Sessions se ţinea la distanţă de acest proces după ce dezvăluise că vorbise de două ori cu ambasadorul rus în timp ce acorda asistenţă campaniei Trump.

Preşedintele Trump a spus mereu că vrea ca procurorul general numit de el să fie autoritar şi că nu l-ar fi ales pe dl Sessions dacă ar fi ştiut că el se va recuza din anchetă.

Preşedintele l-a promovat pe Matthew Whitaker, avocat republican şi critic al anchetei Mueller care a fost şeful de personal al dlui Sessions, în funcţia de procuror general interimar.

Observatorii anchetei privind Rusia cred că este posibil ca dl Mueller să se apropie de finalizarea raportului său. Ieri seară s-a aflat că responsabilitatea pentru ancheta condusă de Mueller i-a fost transferată dlui Whitaker, de la dl Rosenstein, ceea ce i-a determinat pe criticii preşedintelui să ia poziţie.

Dl Whitaker, care a candidat fără succes la funcţia de senator republican în 2014, a spus anul trecut la CNN: "Îmi pot imagina un scenariu în care Jeff Sessions este înlocuit şi că noul procuror general nu-l demite pe Bob Mueller dar îi reduce doar bugetul la o sumă atât de mică încât ancheta aproape că se opreşte".

Dl Whitaker, care are 49 de ani şi spre deosebire de dl Rosenstein nu a fost confirmat de Senat, a luat apărarea public deciziei dlui Trump de a-l concedia pe James Comey din fruntea FBI şi deciziei lui Donald Trump Jr de a găzdui în Trump Tower o întâlnire în timpul campaniei din 2016 cu un avocat rus care promitea să-i ofere murdării despre Hillary Clinton.

Plecarea dlui Sessions intervine în momentul în care rezultatul alegerilor de la mijlocul mandatului este încă proaspăt, alegerile fiind calificate drept un verdict asupra primilor doi ani de mandat ai dlui Trump. Femeile şi alegătorii urbani i-au ajutat pe democraţi să recupereze Camera Reprezentanţilor, iar bărbaţii şi persoanele care locuiesc în zone rurale au consolidat controlul republicanilor asupra Senatului.

Democraţii au sperat într-un "val albastru" în camera inferioară şi au fost pe punctul de a recâştiga aproape 30 de locuri şi a reclama o majoritate, dar s-au zdrobit de "fortăreaţa roşie" din Senat, unde au pierdut cel puţin trei locuri şi au obţinut doar unul în plus. Republicanii au deja cele 51 de locuri necesare pentru a păstra dominaţia în Senat.

Înaintea alegerilor, dl Trump i-a îndemnat pe americani să "pretindă că eu sunt pe buletinele de vot" - şi aproape două treimi din alegători au spus că el a fost motivul pentru votul lor. Aproape 40% din alegători au spus că au votat pentru a-şi exprima opoziţia faţă de preşedinte şi aproximativ 25% au spus că au votat în sprijinul lui.

Dl Trump a pretins că susţinerea lui a fost crucială pentru asigurarea multora din victoriile republicanilor, în special pentru creşterea majorităţii partidului în Senat. El a calificat rezultatul drept o "mare victorie pentru noi", argumentând că păstrarea unei mici majorităţi republicane în Cameră ar fi putut fi mai problematică decât pierderea majorităţii în faţa democraţilor, care acum vor trebui să vină la el cu propuneri politice. Aceasta oferă ocazia apariţiei unei politici bipartizane "din punct de vedere al convenirii unor acorduri", a spus el, adăugând că astfel va avea totodată "pe cine da vina" dacă partidele nu vor găsi prea multe puncte în comun.

Dl Trump a făcut o campanie neîncetată în ultimele două săptămâni dinaintea alegerilor. "Din cele 11 (locuri din Senat) pentru care am făcut campanie, nouă (au fost) câştigate", a spus el. El a salutat rezultatul din Senat ca fiind cel mai bun realizat de un preşedinte în funcţie de la John Kennedy, la începutul anilor 1960.

A sugerat că candidaţii care au încercat să se distanţeze de agenda lui sau i-au refuzat susţinerea au pierdut şi că numărul neobişnuit de mare de republicani care s-au retras a făcut ca apărarea Camerei reprezentanţilor să fie mai dificilă decât în mod obişnuit.

Sondajele pe tema atitudinii alegătorilor au prezentat un tablou pestriţ. Majoritatea alegătorilor, 54% au spus că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, conform unui exit poll al NBC. Într-un indiciu că această estimare nu are legătură cu economia în plin avânt, aproximativ 68% au spus că economia americană este într-o formă excelentă sau bună.

Sănătatea a fost motivaţia principală a alegătorilor democraţi, dar americanii nu au o viziune clară asupra modalităţii de îmbunătăţire a acestui sector, conform unui studiu realizat de APVotecast cu participarea a 115.000 de alegători. Un sfert din ei au spus că planurile Affordable Care Act sau Obamacare ar trebui revocare integral, dar alţi un sfert au spus că ar trebui anulate doar unele părţi din acestea.

Dl Trump a sugerat că scăderea preţului medicamentelor prescrise ar putea fi un domeniu cheie în care ar putea colabora cu democraţii, care probabil vor fi conduşi în Cameră de Nancy Pelosi. A identificat infrastructura drept un alt domeniu cheie de potenţială colaborare.

Principala motivaţie a republicanilor la vot a fost imigraţia. În vreme ce alegătorii absolvenţi de colegiu din suburbii au respins în general avertismentele privind o "invazie" a migranţilor, America muncitorilor necalificaţi şi cea rurală i-au îmbrăţişat poziţia preşedintelui.(RADOR)

  • The Guardian: Partidul de centru-dreapta îl alege pe Manfred Weber drept candidat la funcţia supremă în UE

Cel mai mare grup politic al Europei, Partidul Popular European de centru-dreapta, l-a ales pe europarlamentarul german cu o lungă carieră Manfred Weber drept candidat al său la conducerea Comisiei Europene - una din cele mai înalte funcţii din UE.

Weber, care a fost susţinut de cancelarul german, Angela Merkel, este favorit la şefia comisiei, puternicul executiv care elaborează şi aplică legile UE. El a depăşit însă aşteptările, obţinând 80% din cele 619 voturi ale delegaţilor partidului.

Bavarez cu un discurs moderat care şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale în politică, Weber conduce PPE-ul în Parlamentul European, dar este puţin cunoscut în ţara de obârşie. El a descris cândva valorile europene ca fiind "inspirate de rădăcinile noastre creştine" şi a susţinut o campanie în care şi-a reliefat afecţiunea pentru satul său natal.

L-a învins pe Alexander Stubb, fost premier finlandez poliglot care a studiat la London School of Economics. Stubb participă la triatloane, glumeşte că este un "bărbat de vârstă mijlocie care poartă lycra" şi îi place să vorbească despre "a patra revoluţie industrială".

Victoria puternică a lui Weber îl plasează în poziţie de favorit pentru succesiunea actualului preşedinte al comisiei, Jean-Claude Juncker, dacă PPE va câştiga cele mai multe locuri de eurodeputaţi la alegerile europene din luna mai.

Câştigătorul a fost ales după o conferinţă de două zile desfăşurată la Helsinki, la care negociatorul-şef al UE pentru Brexit, Michel Barnier, a avertizat că blocul este ameninţat de (existenţa) "unui (Nigel) Farage în fiecare ţară".

Al doilea bloc politic din parlament, al socialiştilor şi democraţilor, l-a ales săptămâna aceasta pe actualul vicepreşedinte al Comisiei Europene, Frans Timmermans, drept candidat al său pentru funcţia de preşedinte al comisiei.

Votul PPE s-a desfăşurat pe fondul tensiunilor din cadrul grupului, privind atitudinea faţă de premierul din ce în ce mai autoritar al Ungariei, Viktor Orban, care a provocat alarmă prin retorica sa cu încărcătură naţionalistă şi legile îndreptate împotriva ONG-urilor.

Stubb a argumentat că Orban ar trebui să iasă din grup dacă nu semnează o declaraţie de valori europeană, convenită miercuri de delegaţii PPE. În îndrumar se arată că banii blocului nu trebuie cheltuiţi în ţările în care "valorile fundamentale ale UE şi statul de drept nu sunt respectate" sau în care nu există cooperare cu anchetele biroului antifraudă al UE - referire implicită la Orban care este acuzat că tratează UE ca pe un registru de bani.

Ierarhia PPE se opune excluderii lui Orban, de teamă că o astfel de măsură ar putea da apă la moară dreptei naţionaliste. "În fiecare familie, există un 'enfant terrible'", a spus Joseph Daul, preşedintele PPE. "Dar întrucât eu sunt un creştin-democrat, prefer să-mi ţin în familie acest 'enfant terrible' şi să încerc să vorbesc cu el, să-l aduc la raţiune".

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, care nu este pe placul populiştilor anti-UE din Polonia sa nativă, a avut o mustrare voalată la adresa lui Orban. Aflat pe podium la câţiva metri de el, Tusk a spus: "Dacă nu îţi sunt pe plac presa liberă şi ONG-urile, dacă tolerezi xenofobia, homofobia, naţionalismul şi antisemitismul, nu eşti un creştin-democrat".

În discursul său, Orban a fost tranşant în privinţa a ceea ce crede el că sunt politicile ratate. "Noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru că nu suntem capabili să-i păstrăm înăuntru pe britanici şi pe migranţi afară", a spus el.

După victoria sa, Weber a reamintit că el a votat pentru iniţierea unei proceduri de sancţiuni UE împotriva Ungariei. "PPE nu are nevoie de niciun fel de lecţii din partea nimănui", a spus el, făcând trimitere la preocupările legate de corupţia din guvernul socialist al României.

Europarlamentarul german va avea de asemenea de răspuns la întrebarea dacă candidatul celui mai mare grup politic ar trebui să-şi asume automat conducerea comisiei, imediat ce vor fi clare rezultatele alegerilor.

Sistemul nu este pe placul liderilor UE care au insistat asupra faptului că nu există o legătură automată care să permită propulsarea în cea mai înaltă funcţie a candidatului celui mai mare grup reieşit din alegeri. Susţinătorii argumentează că este o modalitate mai democratică, deoarece electoratul de aproape 450 de milioane de cetăţeni are posibilitatea de a opta. "Întrebarea cheie este acum ce cred oamenii", a spus Weber. "Nimeni din Consiliul European (al liderilor UE) nu poate spune că nu îmi pasă".

Argumentul a fost respins de guvernele naţionale. "Este o prostie", a spus o sursă europeană de marcă, susţinând că nu există niciun element nedemocratic în procedura prin care guvernele alese democratic selectează oamenii care conduc instituţiile UE.

În 2014, liderii guvernamentali au avut puţine opţiuni. Luuk van Middelaar, care era consilier senior al preşedintelui Consiliului European pe atunci, îşi aminteşte: "S-au simţit încolţiţi. Nu le plăcea sistemul, dar trebuiau să înghită nominalizarea lui Juncker. Până şi ziarul Bild a scris că UE ar fi arătat ca o republică bananieră dacă nu-l nominaliza pe Juncker".

Deşi competiţia are elementele unei campanii, rămâne o afacere internă. PPE a hotărât să nu susţină o dezbatere publică.

Însă candidaţii au rulat clipuri video de două minute pentru a se prezenta. Weber, focalizat într-o lumină blândă, a fost arătat în satul său natal, salutându-i pe localnici în magazine, străbătând câmpurile şi făcându-şi semnul crucii într-o biserică pictată. Filmul, care se concentrează asupra omului Weber, menţionează instituţiile UE abia după mai mult de un minut. "Europa a fost întotdeauna pasiunea mea, dar sincer, să vin acasă este ceea ce mă face realmente fericit", a spus el.(RADOR)

  • Les Echos: Popularitatea lui Macron scade în premieră sub 30%

Cota de încredere al șefului statului se contractă pentru a treia lună consecutiv, potrivit barometrul Elabe calculat la solicitarea "Les Echos" , cota de încredere ajungând la 27%. Barometrul semnalează că "nepopularitatea se transformă în ostilitate", 44% dintre francezi spunând că nu au deloc încredere în președinte.

Plecat în această săptămână într-un turneu în estul și nordul țării, Emmanuel Macron se confruntă cu neînțelegerile și furia francezilor. Și nu au fost niciodată atât de mulți. Șeful statului, bate un nou record negativ, pentru a treia oară de la preluarea mandatului și este, în premieră, la mai puțin de 30%

Șapte din zece francezi (69%) nu au încredere în el. 44% nu au deloc, iar numărul acestora a crescut în ultima lună cu aproape 10%.

Acum, Emmanuel Macron este prins în furtuna scumpirii prețurilor la combustibil.Decizia guvernului de a crește treptat taxele pe combustibil - în numele ecologiei și a luptei împotriva încălzirii globale- a alertat și Opoziția. În 17 oiembrie am putea asista la demonstrații și blocaje în întreaga țară.

La începutul acestei săptămâni, Emmanuel Macron a prezentat câteva măsuri compensatorii pentru a ajuta gospodăriile afectate de creșterea prețurilor la combustibili, dar a fost neconvingător.

  • Le Figaro: La Helsinki, umbra lui Viktor Orban planează asupra Congresului dreptei europene

Mai mulţi lideri europeni importanţi au ţinut să-l avertizeze pe prim-ministrul ungar asupra necesităţii să respecte democraţia, statul de drept şi libertăţile. Dreapta europeană.

"Nu va fi un congres despre Orban", dădea asigurări acum câteva zile un membru al PPE. Trebuie să constatăm că acesta s-a cam grăbit. Umbra prim-ministrului ungar planează de fapt în centrul de conferinţe de la Helsinki unde s-a reunit pentru două zile dreapta europeană. Cu această ocazie, PPE l-a desemnat pe germanul Manfred Weber spitzenkandidat pentru alegerile europene din mai 2019.

Joi dimineaţa, mai mulţi lideri europeni au ţinut să-l avertizeze pe Viktor Orban. Polonezul Donald Tusk, preşedintele Consiliului, nu l-a iertat, chiar dacă nu i-a pomenit numele. "Dacă înlocuieşti democraţia liberală cu un regim autoritar, nu eşti creştin-democrat", a insistat el. Puţin mai târziu, Jean-Claude Juncker l-a vizat pe cel care, a spus el, "nu-şi are locul în cadrul PPE". "Nu există democraţie fără respectarea statului de drept şi a libertăţii presei", a susţinut el. În continuare, Angela Merkel a avut grijă să-şi transmită mesajul când a vorbit despre valorile dragi Europei, "democraţia, libertatea de opinie, libertatea cercetării". Şi a insistat: "Toate astea trebuie apărate".

PPE a făcut totul pentru ca să nu iasă scântei în jurul lui Viktor Orban, în situaţia în care cazul lui face valuri în partid de luni de zile. În septembrie, o majoritate de eurodeputaţi PPE a votat pentru articolul 7 care urmăreşte sancţionarea periclitării statului de drept într-un stat membru. Doar 57 - din 219 - au votat împotrivă, dintre care trei francezi. Un episod care a fost perceput ca un afront de către Viktor Orban.

Cazul Orban este o ghiulea pentru liderii PPE. Trebuia să fie scăzută presiunea având grijă să nu se dea impresia cedării în faţa prim-ministrului ungar. PPE nu are niciun interes să supere sau să excludă un partid - Fidesz - şi pe cei vreo 30 de eurodeputaţi în situaţia în care alegerile europene ar putea fi dificile pentru dreapta europeană. Intervievat de mai multe ori pe această temă, Joseph Daul reaminteşte la intervale regulate că pentru ca să existe o excludere din PPE, ar trebui ca şapte partide din cinci ţări să o ceară. "Niciodată nicio ţară n-o va face singură. Ar fi nevoie de un fel de coaliţie", spune un eurodeputat.

Viktor Orban îşi diluează poziţia

De unde şi această rezoluţie supusă votului batalioanelor de delegaţi prezenţi - peste 700 - şi consacrată valorilor europene şi apărării democraţiei. Dacă numele lui Viktor Orban nu este menţionat, el este cel vizat. Miercuri, spre sfârşitul zilei, rezoluţia a fost supusă votului în mod expeditiv. În sala cufundată în penumbră, mai multe sute de mâini s-au ridicat pentru a vota. Dar mai multe sute de delegaţi nu s-au mişcat. Nu au fost abţineri, nici voturi împotrivă. Şi nici aplauze după anunţarea rezoluţiei adoptate. Cei doi maeştri de ceremonie au trecut la rezoluţia următoare în indiferenţa generală.

Joi dimineața, Viktor Orban a contribuit şi el având grijă să nu toarne gaz peste foc în scurtul său discurs de cinci minute rostit în faţa sutelor de delegaţi reuniţi în şedinţa plenară. S-a dus la sursă pentru a convinge mai bine asistenţa. Amintind că Helmut Kohl a cerut Fidesz să se alăture PPE, prim-ministrul ungar a adăugat că fostul cancelar german, atât de drag CDU, "era un om care vedea în acest partid o familie şi care ştia că într-o familie poţi să nu fii de acord, dar trebuie să fii solidar".

Orban a trecut sub tăcere zguduirile din ultimele săptămâni din partid în jurul cazului său, alegând să-i atace pe "socialişti, liberali şi verzi", care "lucrează pentru o Europă care nu are rădăcini şi identitate spirituală". Emmanuel Macron nu a fost numit, dar a fost ţinta "copilului teribil" al PPE, cum îl numeşte preşedintele partidului, Joseph Daul. "Să nu-i credem niciodată pe cei care îşi construiesc ambiţiile personale divizând PPE cu acuzaţii socialiste şi liberale", a lansat Orban. Evident, prim-ministrul ungar a ales să-şi dilueze poziţia și să nu facă valuri în momentul în care este urgent pentru partid să se unească.(RADOR)

  • Dnevnik: Peste 1 milion de bulgari se gândesc să emigreze

Peste 1 milion de bulgari dintr-un total de 4 milioane de persoane apte de muncă în Bulgaria se gândesc la o variantă pentru a emigra, arată datele unui studiu al Fundaţiei Friedrich Ebert şi Institutului pentru Economie şi Relaţii Internaţionale, prezentat de Yvailo Kalfin pe postul public de televiziune de la Sofia.

În opinia a 95% dintre persoanele intervievate, motivele sunt legate în principal de salarizare. Cel mai frecvent, oameni cu o instruire medie sunt dispuşi să rămână în Bulgaria pentru un salariu cuprins între 1000 şi 2000 de leva. Oamenii cu studii superioare vor un salariu cuprins între 2000 şi 3000 de leva, iar circa 10% vor 3000 de leva. În opinia lui Kalfin, aceşti parametri "nu sunt greu de atins". "Salariile în Bulgaria cresc în medie, însă inegal. Aceste inegalităţi lasă un grup de oameni cu salarii deosebit de mici", a spus el. Profilul celui care vrea să emigreze este în principal al unui bărbat dintr-un municipiu, cu studii medii. "Principala măsură pe care o caută angajatorii este importul de străini, însă 80% dintre bulgari se opun acestei măsuri. Problema e că munca mai slab calificată nu este competitivă în alte state", a declarat fostul ministru al muncii.

Kalfin a vorbit şi despre câteva efecte pozitive ale migraţiei - o mare parte dintre firme investesc în dotări. Conform afirmaţiilor sale, acest lucru trebuie să fie susţinut de către stat şi să aibă loc în masă. În afara de asta, transferurile de bani pe care le fac migranţii se ridică la circa 2 miliarde de leva şi sunt mai mari decât investiţiile străine directe. Există tendinţa ca jumătate dintre migranţi să se întoarcă. Una dintre măsurile propuse în studiu este ca în afară de majorarea salariilor, să se îmbunătăţească şi sistemul social. (RADOR)