Ne aflăm în anul centenarului! România va împlini peste puțin timp 100 de ani de la Marea Unire. În tot acest răstimp, sistemul bancar românesc a trăit momente de apogeu, dar și de cumpănă: o dezvoltare fără precedent din perioada interbelică, Marea Depresiune, episodul naționalizărilor de după cel de-al doilea război mondial, perioada de economie centralizată, apoi renașterea pe bazele principiilor economiei de piață după 1990 și, în urma cu 10 ani, criza financiară internațională. Astfel, într-un fel sau altul, ne aflăm la moment de bilanț, care ne conferă prilejul de a face o analiză puncte tari – puncte slabe, oportunități și amenințări (SWOT) cu privire la activitatea bancară din România din prezent.

Bogdan CapraruFoto: Hotnews

• Puncte tari

Vom începe cu jumătatea plină a paharului, punctele tari! În primul rând, remarcăm indicatorii de prudențialitate la niveluri foarte bune, care ne spun că sistemul bancar românesc este unul solid și ar putea face față unor șocuri. Ca reper vom considera nivelurile medii din Uniunea Europeană (final 2017) și pragurile valorice considerate de Asociația Bancară Europeană (ABE). Astfel, ratele de solvabilitate în martie 2018 sunt peste media europeană și în intervalul „cel mai bine” conform clasificării ABE, crescând continuu în ultimii ani.

Remarcăm reducerea nivelului creditelor neperformante de la 20,71% în 2014 la 5,5% în august a.c., încă peste media UE (4%), dar la un nivel „intermediar” conform ABE. În schimb gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante de 56,93% este mult peste media UE (44,5%) și în intervalul „cel mai bine” conform clasificării ABE. Raportul credite/depozite pentru populație și societăți nefinanciare arată o situație, de asemenea, bună, mai bună decât media UE (116,7%) și în intervalul „cel mai bine” conform ABE.

Totodată, indicatorii de profitabilitate (rentabilitatea capitalurilor (ROE) și raportul cost/venituri) s-au îmbunătățit în ultimii ani, fiind mai buni decât cei la nivel de UE. Dacă raportul cost/venituri a fluctuat nesemnificativ față de anul 2014, ROE a devenit pozitiv după 2014 (-14,44%), fiind în intervalul „cel mai bine conform ABE”. Astfel, în martie anul acesta era de 14,56% în comparație cu 6,1% media UE. În aceeași ordine de idei, raportul cost/venituri înregistra 56,86% în aceeași perioadă, față de media UE de 63,4%, în intervalul „intermediar” conform clasificației ABE.

După criză, rețelele bancare au fost optimizate din perspectiva numărului de sedii bancare și a personalului (o scădere cu aproximativ 23%, respectiv 27% în 2017 față de 2008). La această optimizare a contribuit, în ultimii ani, și un proces de digitalizare. Băncile românești au început să introducă tehnologii din ce în ce mai sofisticate, inclusiv din domeniul inteligenței artificiale (IA).

În aceeași ordine de idei, gama de produse și servicii s-a diversificat, iar creditarea bancară a devenit preponderentă în lei, după ce ani de zile valuta a fost preferata românilor în ceea ce privește creditarea. În martie 2018 se înregistra cea mai mare pondere a creditelor în lei de după 1996, având o creștere martie 2017/martie 2018 de 16%, față de o contracție de 7,7% a celor în valută. Astfel, asistăm la o diminuare a riscului valutar pentru portofoliul de credite.

Procesul de optimizare a rețelelor bancare s-a realizat și ca urmare a unor achiziții și fuziuni (numărul instituțiilor de credit a scăzut de la 43 în 2008, la 35 la final de 2017). Astfel, consolidarea sistemului bancar românesc va avea drept consecință o optimizare în timp și a raportului cost/venituri, dar va conduce și la o reașezare de forțe cu o dinamizare a competiției bancare. Indicele Herfindahl - Hirschman (HHI) calculat funcție de active (măsoară gradul de concentrare și competiția bancară din punct de vedere structural), s-a menținut sub valoarea de 1000 (cu cât acest indicator e mai mic, cu atât concentrarea e mai redusă și competiția mai mare), indicând o competiție relativ ridicată, în scădere ca valoare față de anul 2008 (994 față de 915 în 2017) și în ușoară creștere în ultimii ani.

• Puncte slabe

Un punct slab al băncilor din România îl constituie gradul redus de intermediere financiară. Astfel, avem cel mai scăzut grad de intermediere financiară din Uniunea Europeană, de 27% din PIB, într-un declin continuu începând cu anul 2011, când a înregistrat cel mai ridicat nivel (40%). Dacă ar fi să ne comparăm cu țările din regiune, nivelul acestui indicator este la aproximativ jumătate față de Cehia, Croația, Bulgaria, Slovenia sau Slovacia. Cu toate că avem un nivel bun în ceea ce privește raportul cost/venituri, ponderea mică a creditelor în total PIB împovărează sistemul bancar românesc. Se știe că economiile de scară și de scop au o influență pozitivă asupra oricărei entități economice dacă sunt în creștere.

Un alt punct slab, cu impact semnificativ asupra activității bancare din România, îl reprezintă nivelul de educație financiară și antreprenorială, atât a populației, cât și a unei părți a antreprenorilor. Astfel, din această perspectivă, băncile întâmpină mai multe dificultăți. În primul rând, evitarea creditării de către un segment al populației, ca urmare a unor preconcepții și a incapacității de a gestiona bugete personale, ale firmei sau ca urmare a unor afaceri nesustenabile pe termen lung. Apoi, educația financiară și antreprenorială precară are drept consecință și evitarea unor produse financiar-bancare mai sofisticate și, în felul acesta, băncile au posibilități limitate de a spori oferta de produse și servicii financiar-bancare.

Totodată, pe fondul unui grad de educație financiară și antreprenorială redus, s-a creat și un curent anti-bănci în societate, întreținut de o serie de lideri de opinie. Aceste acțiuni adâncesc și mai mult prăpastia dintre bănci și clienți. În aceeași ordine de idei, starea de cunoaștere parțială a fenomenelor financiar-bancare creează o sensibilitate și mai mare a clienților atunci când băncile uneori au unele deficiențe în derularea activității.

Un alt aspect ce poate intra în categoria puncte slabe ale sistemului bancar românesc este cel cu privire la competiția de pe piața muncii, atât în ceea ce privește actualii angajați, cât și pentru noile generații. Alte industrii, cum ar fi cele din domeniul IT și, mai nou, sectorul bugetar, au devenit mai atractive, mai dinamice din perspectiva creșterii ofertei de locuri de muncă și a condițiilor de angajare (inclusiv financiare).

Fenomenul digitalizării și automatizării operațiunilor bancare folosind tehnologia înaltă, poate fi o oportunitate pentru bănci în eficientizarea operațiunilor bancare, dar, în același timp, poate crea vulnerabilități în relația cu clienții, prin apariția fenomenului de excluziune financiară. Deși suntem în topurile internaționale cu privire la accesul la internet, o mare parte a populației nu deține abilități IT, ceea îi va crea dificultăți în derularea unor operațiuni bancare. De asemenea, digitalizarea aduce cu sine și noi riscuri cu care clienții din România nu sunt obișnuiți și poate crea un sentiment de respingere a produselor și serviciilor oferite pe canale alternative.

• Oportunități

În România există încă o parte a populației slab bancarizată și, de asemenea, domenii de activitate încă neexploatate la întregul lor potențial de către bănci, cum ar fi afacerile din mediul rural, în special în domeniul agricol, industriile creative etc. În aceeași ordine de idei, multe afaceri nu sunt finanțate prin produse bancare. Autofinanțarea, creditul furnizor sau finanțarea de la asociați/acționari au luat locul finanțării prin credit bancar. Raportul asupra stabilității financiare al Băncii Naționale a României ne arată că la jumătatea anului 2017 firmele se finanțau preponderent din datorii comerciale (19,3% din total pasiv), urmate de datorii față de acționari sau entități afiliate (10,6%). Tot statisticile Băncii Naționale a României ne arată că în iunie 2017 doar 14,8% dintre firme aveau debite la bănci și IFN-uri și 7,9% dintre acestea doar la bănci. În acest context, putem considera că mai este mult loc de creștere în domeniul bancar.

În contextul actualului program de guvernare, care a condus la creșteri salariale consistente (în special în domeniul bugetar, dar și la nivelul economiei în ansamblu, prin creșterea salariului minim), putem considera că, pe termen scurt, a scăzut gradul de îndatorare pentru debitorii curenți și a crescut potențialul de a împrumuta credite noi.

Absorbția fondurilor europene va crea business pentru bănci în continuare, atât prin apelarea la creditul bancar pentru cofinanțare, dar și prin înființarea de afaceri noi (mai ales în zone defavorizate), care vor fi bancarizate. Efectul de multiplicare al acestor afaceri se va simți în economie, creând noi oportunități și pentru bănci. Programele guvernamentale de tip „Start-up nation” sau cele dedicate populației pentru stimularea economisirii sau finanțării de cursuri și programe pentru dezvoltare personală și educație se înscriu în categoria oportunități pentru bănci, dar ar putea aduce și unele riscuri.

Într-o altă ordine de idei, digitalizarea în domeniul bancar și-a găsit teren propice ca urmare a îmbunătățirii competențelor și abilităților IT ale clienților în ultimul timp, precum și a rețelelor de internet pe teritoriul țării, inclusiv în mediul rural. De asemenea, noua legea cash-back intrată în vigoare în vara și obligativitatea comercianților de a deține POS peste o anumită cifră de afaceri vor duce în timp la creșterea numărului de tranzacții cu cardul, inclusiv în mediul rural. Digitalizarea, deși cu costuri consistente pe termen scurt, aduce eficientizarea operațiunilor bancare și îmbunătățirea relației cu clienții.

• Amenințări

Cele trei inițiative legislative aflate în prezent pe masa parlamentului sunt, în momentul de față, principala problemă care ar putea crea dificultăți sistemului bancar românesc pe termen lung. Aceste trei proiecte legislative privesc plafonarea dobânzilor, limitarea valorii recuperabile a creanțelor cesionate și eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit.

Continuarea atacurilor asupra băncilor, atât pe linia unor inițiative legislative, dar și prin intervenții publice a unor poli de opinie (politici sau nu) ar reprezenta o amenințare vădită în ceea ce privește desfășurarea în bune condiții a intermedierii bancare. Putem observa că populismul și naționalismul sunt deja curente simțite nu doar în economiile foste socialiste, dar și în țările dezvoltate, cum ar fi SUA și o parte din țările europene (de ex. Brexit sau evenimentele privind criza din Grecia). Astfel, crearea unui sentiment anti-bănci, în special anti bănci străine, poate fi folosit ca o armă de propagandă.

Tot în același curent de decredibilizare a sistemului bancar se pot înscrie și atacurile asupra instituției băncii centrale. În multe țări, inclusiv în România, banca centrală îndeplinește atât funcția de implementare a politicii monetare, dar și cea de supraveghere și reglementare bancară. Îndeplinirea acestor atribuții trebuie realizată în condiții de independență a instituției băncii centrale. În caz contrar, eficiența politicilor sale scade. Continuarea unor presiuni și atacuri la adresa acestei instituții va conduce la scăderea încrederii în rândul românilor în ea, cu consecințe negative pentru toată lumea.

Creșterile salariale și de pensii de anul acesta, deși le-am considerat și ca o oportunitate pentru sistemul bancar românesc, pot aduce și elemente negative, în caz că bugetul public nu va putea să le susțină. Întrebarea se pune dacă în acest context se va repeta scenariul crizei din 2008 și dacă vom avea tăieri salariale, reducerea investițiilor publice, deprecieri de curs etc. De asemenea, am putea asista la continuarea trendului inflaționist, cu consecințe asupra puterii de cumpărare.

Începută din ultimele luni ale anului trecut, creșterea ROBOR ar putea periclita portofoliul de credite al băncilor, în caz că va înregistra niveluri critice. Același lucru se poate spune și în cazul EURIBOR, care, deocamdată, încă se află la minime istorice, dar care s-ar putea „mișca” în sus odată cu creșterea dobânzii de politică monetară a Băncii Centrale Europene.

Astfel, chiar dacă au fost creșteri salariale consistente, venitul disponibil ar putea scădea pe termen mediu, ca urmare a creșterii inflației și a ratelor la credite.

Desființarea programului „Prima casă” ar fi, de asemenea, un moment care ar putea aduce unele sincope în ceea ce privește finanțarea domeniului imobiliar rezidențial prin intermediul băncilor. Băncile ar putea fi afectate atât prin scăderea ofertei de creditare, dar și prin apariția unui posibil blocaj pe piața imobiliară, ce ar putea avea ca efect și un recul cu privire la prețuri. De altfel, o scădere consistentă a prețurilor pe piața imobiliară ar putea aduce hazard moral în contextul legii „dării în plată” (în special dacă este extinsă și pentru Prima casă) sau a promulgării celor trei legi cu privire la activitatea bancară, enumerate mai sus.

O provocare pentru bănci o reprezintă și managementul resurselor umane. După cum spuneam la punctele slabe, sistemul bancar este concurat pe piața muncii de alte industrii, inclusiv sectorul bugetar, unde s-au înregistrat creșteri substanțiale de venituri și unde nu există presiunea pieței. Astfel, se poate întâlni fenomenul ieșirilor din sistem pe mai multe paliere de generații, în special din rândul celor cu experiență. Mai mult, noile generații de tineri pot fi în situația de a nu mai fi la fel de mult atrași de un job în domeniul bancar ca în anii anteriori. În acest context, o provocare uriașă pentru departamentele de HR ale băncilor va fi retenția specialiștilor și atragerea noilor generații în sistem.

Fintech-urile, la rândul lor, pot constitui o amenințare la adresa băncilor. Având în vedere faptul că acestea funcționează în condițiile unor reglementări diferite de ale băncilor pe anumite segmente, cu costuri operaționale mai scăzute decât ale acestora (cu sediile, cu personalul etc) ca urmare a specificului modelului lor de business, ele au avantaje comparative în lupta de concurență pe aceleași piețe.