Financial Times: SUA acuză Rusia de ”provocare” în incidentul naval cu Ucraina ● Acordul Brexit ar urma să coste anual până la £1.100 de persoană ● Handelsblatt: Sfârșitul numerarului - în curând și în Germania? ● Les Echos: Firmele americane se bat pentru fiecare angajat pe care vor să-l recruteze● Le Vif: Brexit: Un divorţ negociat după mai bine de 40 de ani de căsătorie fără iubire ● Le Point: Budgetul italian: Roma, pe punctul de a ceda la presiunea europeană? Lectură plăcută!

HotNews.roFoto: Hotnews
  • Financial Times: SUA acuză Rusia de ”provocare” în incidentul naval cu Ucraina

Statele Unite au acuzat Moscova de "provocare" după ce rușii au capturat trei nave ucrainene și echipajele acestora într-o regiune disputată a Mării Negre, acesta fiind cel mai grav incident maritim dintre cele două state vecine de la invazia din 2014 a Crimeei.

Nikki Haley, ambasadorul SUA la ONU, în cadrul întâlnirii de urgență a Consiliului de Securitate care a avut loc luni, a dat vina pe Rusia pentru incidentul de duminică din strâmtoarea Kerci și a declarat că SUA va continua să sprijine integritatea teritorială a Kievului.

"Susținem ferm suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internațional, care se extind și în apele sale teritoriale. Ne exprimăm îngrijorarea profundă față de incidentul care reprezintă o escaladare periculoasă și încălcarea dreptului internațional ", a spus doamna Haley. Ea a adăugat că declarația a fost făcută și în numele Regatului Unit, Franței, Olandei, Poloniei și Suediei.

Doamna Haley a spus că a vorbit cu Donald Trump, președintele SUA, și că declarația reflectă opiniile la "cel mai înalt nivel". Întrebat despre acțiunile Rusiei de către reporteri luni după amiază, domnul Trump a spus: "Am făcut publică poziția noastră referitoare la acest incident”, fără să detalieze altceva.

Departamentul de stat a lansat, de asemenea, o declarație luni după-amiază, în care a condamnat acțiunile Rusiei, pe care le-a numit "o escaladare periculoasă și o încălcare a dreptului internațional".

"Statele Unite condamnă această acțiune agresivă a Rusiei", a declarat Mike Pompeo, secretar de stat. "Cerem Rusiei să permită întoarcerea în Ucraina a navelor și să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în limitele sale recunoscute pe plan internațional".

Cu doar câteva ore înaintea declarației domnului Pompeo, parlamentul Ucrainei a aprobat instituirea pe o perioadă de 30 de zile a legii marțiale, după ce a lRusia a atacat navele ucrainene și a rănit mai multe persoane.

Adresându-se parlamentului înainte de vot, dl Poroshenko a subliniat că legea se va aplica doar în regiunile unde ea este necesară și că speră că nu vor exista noi ostilități. "Dar, de îndată ce un singur soldat rus va trece granița, nu voi pierde nici un moment în a proteja teritoriul ucrainean", a adăugat el.

Moscova a afirmat că forțele navale ale Rusiei au fost cele provocate și că au capturat navele după ce acestea ar fi intrat ilegal în apele sale teritoriale. "Aș vrea să avertizăm partea ucraineană că linia pe care o urmează Kievul, în coordonare cu SUA și cu UE pentru a provoca un conflict cu Rusia poate duce la consecințe grave" au spus oficialii ruși într-o declarație. "Federația Rusă va opri ferm orice încălcare a suveranității și securității sale".

Îîntâlnirea de urgență a Consiliului de Securitate a fost solicitată de Rusia pentru a discuta incidentul. O moțiune propusă de Moscova de condamnare a încălcărilor teritoriale de către navele ucrainene a fost votată în Consiliul de Securitate, China alăturându-se Rusiei în favoarea votului.

Dl Poroshenko, care are de partea sa majoritatea parlamentului, a respins pretențiile politicienilor de opoziție cum că legea marțială ar putea afecta alegerile prezidențiale programate pentru luna martie, în care sondajele sugerează că actualul președinte are puține șanse la un nou mandat.

Pentru a risipi astfel de preocupări, parlamentul a dispus luni, luni, ca președintele să reconfirme că alegerile prezidențiale vor avea loc după calendarul stabilit.

"Legea marțială nu înseamnă o declarație de război", a spus el într-un duscurs public televizat. Legea marțială nu înseamnă că ne îndepărtăm de eforturile diplomatice. "Trebuie să fim pregătiți din cauza vecinului nostru din păcate agresiv și imprevizibil", a adăugat el.

UE și guvernele occidentale au cerut ambelor părți să renunțe la provocări ulterioare, pe fondul temerilor legate de o reapariție a ostilităților.

La cererea dlui Poroșenko, Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a fost de acord să stabilească o întâlnire extraordinară a Comisiei Nato-Ucraina la nivel ambasadorial, la Bruxelles, luni, după-amiază, pentru a discuta situația.

După întâlnire, dl Stoltenberg a cerut Rusiei să elibereze imediat navele și marinarii, spunând că nu există "nicio justificare" pentru capturarea lor sau pentru utilizarea forței militare de către Moscova.

”Ce am văzut. . . a fost foarte grav ", a declarat el reporterilor. "Dar, în același timp, trebuie să lucrăm cu calm și reținere. Pentru că trebuie să evităm că această situație să scape de sub control. "

Donald Tusk, președintele Consiliului European, a cerut Rusiei să elibereze navele și marinarii ucraineni. "Condamnăm folosirea forței de caătre Rusia în Marea Azov. Autoritățile ruse trebuie să se permită întoarcerea marinarilor ucraineni, a navelor acestora și să se abțină de la provocări suplimentare ", a declarat Tusk într-un tweet după o discuție telefonică cu dl Poroshenko. "Europa va rămâne unită în sprijinul Ucrainei", a spus el.

Serviciile de securitate ale Rusiei spun că cele trei nave ucrainene au intrat în apele sale teritoriale fără a avea permisiunea, forțând-o să închidă strâmtoarea prin blocarea unui pasaj. Moscova a declarat că strâmtoarea a fost redeschisă luni dimineață.

Marinarii ucraineni spun că au respectat toate normele maritime internaționale înainte ca navele să încerce să treacă prin canal.

Alte titluri din FT:

  • Acordul Brexit ar urma să coste anual până la £1.100 de persoană

O instituţie compară impactul economic al opţiunii de tipul acordului cu Canada cu cea a rămânerii în UE

Potrivit unei prime analize detaliate, comparativ cu rămânerea în UE, acordul Theresei May pe tema Brexit-ului ar urma să aibă drept rezultat nişte îndelungate şi substanţiale costuri economice, de ordinul unei pierderi situate între £700 şi £1100 de persoană.

Elaborată de Institutul Naţional de Cercetări Economice şi Sociale (NIESR), o instituţie independentă, analiza demonstrează că acordul de retragere al premierului este mai puţin dăunător economic decât o retragere bruscă din UE fără vreun acord, dar venitul naţional ar fi afectat din cauza unui comerţ, a unor investiţii străine, a unei productivităţi şi a unei migraţii mai scăzute.

Chiar dacă acordul dnei May va fi ratificat de parlamentul Regatului Unit, potrivit studiului NIESR, e puţin probabil ca "dividentele" unui acord Brexit, promise de ministrul de finanţe Philip Hammond, să aibă vreun efect, şi asta, din cauza unei atât de mari nesiguranţe legate de viitoarele relaţii comerciale dintre Regatul Unit şi UE.

Studiul NIESR va fi lansat luni de către campania People's Vote (Votul Poporului), care -la finanţat şi care pledează pentru un nou referendum pe tema Brexit-ului.

Constatările legate de impactul economic al ieşirii Regatului Unit din UE concordă cu cele dintr-un studiu anterior al NIESR, efectuat înaintea referendumului din 2016, care nu a avut finanţatori externi, cu o analiză a Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi cu un studiu al guvernului dezvăluit în presă în luna ianuarie a acestui an.

Noul studiu al NIESR a fost publicat rapid pentru a putea fi comparat cu estimările oficiale din acordul dnei May pe tema Brexit-ului, care vor fi publicate în cursul acestei săptămâni.

Guvernul a promis să publice o estimare economică a impactului pe termen lung al acordului său comparativ cu lipsa unui acord sau cu rămânerea în UE. Bank of England (Banca Angliei, banca naţională a Marii Britanii, n. red.) va da publicităţii o prognoză separată pe tema impactului imediat asupra economiei. Cum, în declaraţia politică a celor două părţi, detaliile exacte legate de relaţiile viitoare ale Marii Britanii cu UE sunt vagi, NIESR a examinat două scenarii: Marea Britanie ieşind printr-un acord de liber schimb cu UE asemănător celui al Canadei după ce va fi fost soluţionată problema frontierei irlandeze şi alternativa vizând o aşa-zisă "plasă de siguranţă" (backstop) care ar face ca Regatul Unit să rămână în uniunea vamală a blocului.

Potrivit celor de la NIESR, opţiunea "în stil canadian" ar avea rezultate economice mai slabe, şi asta, din cauză că vor exista mai multe bariere în comerţul cu UE comparativ cu cele existente în eventualitatea aşa-zisei "pânze" irlandeze sau în actuala situaţie, iar problemele nu se vor rezolva prin semnarea unor acorduri similare cu alte ţări.

În eventualitatea unui scenariu în stil canadian, impactul economic s-ar ridica la 4% din venitul naţional, iar până în 2030. costurile s-ar putea ridica anual la £1.090 de persoană. Cele mai multe probleme se vor ivi în anii ce vor veni imediat după depăşirea tranziţiei.

Dacă acordul comercial nu va putea fi convenit, iar Regatul Unit ar rămâne în uniunea vamală a UE, impactul se va ridica la 2,8% din PIB, asta reprezentând câte £700 anual de persoană până în 2030.

În toate aceste scenarii, se estimează că economia britanică va fi în ascensiune. Impactul este calculat comparativ cu eventualitatea rămânerii Regatului Unit în UE, iar economia va intra într-o ascensiune modestă atunci când nesiguranţa provocată de Brexit va fi luat sfârşit.

Potrivit studiului celor de la NIESR, prejudiciile economice se datorează mai ales faptului că dna May nu a reuşit să facă în aşa fel, încât acordul său să includă şi serviciile, care acoperă 80% din economia Regatului Unit, ceea ce "face ca vânzarea lor din Regatul Unit să fie mai puţin atractivă".

NIESR estimează că veniturile guvernului vor scădea la un nivel situat între 1,5% şi 2%, chiar şi după ce contribuţiile ţării la bugetul UE vor lua sfârşit. S-ar putea totodată ca ratele dobânzilor să fie reduse dacă, după Brexit, cererea va fi afectată, dar cu timpul, ele vor fi mai mari decât în cazul în care Regatul Unit ar fi rămas în UE. (RADOR)

  • Handelsblatt: Sfârșitul numerarului - în curând și în Germania?

Totul se întâmplă foarte rapid: clientul supermarketului de pe strada 7 din Seattle ia o salată, câteva fructe și câteva sandwichuri, le bagă în buzunar, salută la plecare și iese. Nici o alarmă, nici o siguranță țiuitoare nu-l oprește.

Bine ați venit la Amazon Go , unde fiecare achiziție se resimte aproape ca și când ai fura, întrucât aparent, plata mărfii lipsește din decor.

Pe cei aproape 170 de metri pătrați, fondatorul Amazon, Jeff Bezos aduce viitorul în prezent. În prim-plan este pusă experiența, nu plata enervantă la casă, după ce aștepți minute bune la coadă.

Prin intermediul Amazon Go, clienții se identifică la intrare și mii de senzori și camere îi înregistrează fiecare mișcare. În prealabil, clientul trebuie să-și facă un cont Amazon, prin care se achită achiziția făcută. Retailerul online a deschis deja șase astfel de magazine în SUA, iar până în 2021 sunt planificate alte 3.000 de magazine.

Sistemul Amazon Pay va fi apoi introdus în lanțuri de restaurante sau benzinării. Acolo, clienții pot plăti deja cu ușurință cu ajutorul smartphone-urilor. Google și Apple furnizează astfel de servicii de ani de zile. În Germania , aplicația de plată Google - Google Pay - a fost lansată recent. De asemenea, Apple are și el propriul serviciu de plată Apple Pay .

Asistăm la un vârf al unei revoluții tehnologice: la 2500 de ani de la inventarea monedelor și la 1000 de ani de la tipărirea primei bancnote, banii fizici sunt scoși din viața noastră cu o viteză tot mai mare. "Lumea se schimbă și, de asemenea, Germania se schimbă", spune Alfred Kelly, șeful gigantului Visa, într-un interviu acordat Handelsblatt .

Această evoluție are în primele linii băncile, companiile emitente de cărți de credit, dar și companii ca Amazon, Google și Apple. Timp de mulți ani, triumful comerțului electronic a schimbat piața cu amănuntul, făcând loc cardurilor sau altor mijloace electronice de plată.

Plata electronică este deja mai populară decât banii în numerar. În China, aplicațiile mobile ale Alipay au deja 520 de milioane de utilizatori, iar WeChat Pay are 900 de milioane de clienți, făcând plata cu cash din ce în ce mai marginală.

Germania pare încă departe de acest tip de plată. Dar experții se așteaptă la mari schimbări, conduse de generația de tineri care vor să plătească tot mai rapid și tot mai ușor - și asta peste peste tot.

Dacă doriți să experimentați viitorul plăților, nu trebuie să zburați până la Seattle. O excursie la Stockholm este suficientă. De exemplu, faceți o vizită la Hotel Rival, care este condus de Benny Andersson. El a fost membru fondator al trupei pop Abba, devenit faimos prin hit-uri precum "Money, Money, Money". ”Nu lucrăm cu cash”, stă scris pe un cartonaș afișat la recepția hotelului.

Dacă nu aveți un card de credit, trebuie să vă căutați un alt hotel unde să vă cazați. Hotelul lui Benny Anderson nu mai acceptă bani de ani de zile. "Manipularea banilor fizici este complicată, iar majoritatea oaspeților noștri dețin oricum un card cu care să poată plăti", explică recepționerul.

Numerarul nu mai este acceptat nici în autobuzele din marile orașe suedeze. În multe magazine, un autocolant lipit pe ușă informează: "Nu acceptăm bani cash". Nu contează dacă clientul dorește doar să cumpere un pix sau o bicicletă. Potrivit datelor oficiale, în Suedia peste 90% din achiziții sunt efectuate fie prin card de credit fie prin telefonul mobil.

Suedia era oricum un pionier în domeniul plăților: în jurul anului 1660, ea a fost prima țară din Europa care introducea bancnotele ca mijloc de plată. Acum, tot ei sunt primii care vor să scape de ele.

În Germania, pe de altă parte, circulă mult cash. Potrivit Bundesbank, în 2017, 74% din tranzacții au fost plătite în numerar, mai ales când vine vorba de sume mai mici de 20 de euro.

Acest lucru are la bază și argumente istorice. Atât în timpul hiperinflației din anii 1920 cât și în perioada prăbușirii mărcii de după al doilea război mondial, neîncrederea oamenilor în sistemul financiar urcase la cote uriașe, iar oamenii preferau să stocheze la saltea fiecare ban.

Dar imaginea s-a mai schimbat treptat. Cota plăților cu cardul a urcat de la 35% acum 10 ani, la 74% astazi. Într-un raport recent, firma de consultanță BCG observă că, în medie, sumele folosite pentru plăți cash sunt tot mai mici.

În cazul plăților prin telefon mobil, Germania are încă "o nevoie reală de recuperare", spune un expert al firmei de consultanță Accenture.

E drept, acest avansul al tehnologiei ar putea provoca unor înghețarea zâmbetului pe buze. La urma urmei, noua lume frumoasă a plăților electronice aduce cu sine propriile dezavantaje: cu fiecare plată electronică făcută, datele tale vor fi stocate undeva. Iar asta poate deveni o vulnerabilitate în cazul în care aceste date vor fi folosite în scopuri abuzive.

În China, de exemplu, statul are acces ușor la date. Există camere de supraveghere cu capabilități de recunoaștere a feței în gări, aeroporturi și chiar în taxiuri, unde oricum fiecare conversație este înregistrată. Marile companii de internet din China utilizează inteligența artificială și angajează mii de oameni pentru a șterge postările problematice de pe rețelele sociale.

Unii se tem că un sistem de supraveghere totalitar ar putea deveni o amenințare, descrisă și de George Orwell în romanul său ”1984”.. În prezent, acest lucru pare imposibil în Europa din cauza legilor stricte privind confidențialitatea.

Potrivit cifrelor Bundesbank, cetățenii germani cu venituri lunare mai mici de 1.500 de euro plătesc mult mai des în numerar decât cei cu un salariu mai mare de 3.000 de euro. Pentru persoanele în vârstă, a nu putea plăti cash epoate fi o problemă. În Suedia, asociațiile seniorilor se plâng că mulți dintre membrii lor nu dețin un smartphone sau un card de credit și se simt din ce în ce mai excluși din punct de vedere financiar. În China, banca centrală a anunțat pe site-ul său că magazinele care resping numerarul ar putea fi amendate.

Numerarul poate fi important, în special în perioadele de criză. Chiar și o simplă pană de curentpoate arăta cât de valoroasă e bancnota fizică. Numerarul este cel mai sigur mijloc de plată în perioadele de criză, când se introduc măsuri de control al capitalurilor sau asiști la prăbușiri ale băncilor.

Președintele Bundesbank, Balz, subliniază: "Consumatorul ar trebui să poată decide pentru sine cum vrea să achite. Treaba noastră este să-i asigurăm cât mai multe metode de plată sigure și eficiente. "În prezent, adaugă șeful Bundesbank, nu văd ca Germania să se apropie de o societate fără numerar. Nici pe termen mediu, nici pe termen lung, spune Balz.

  • Les Echos: Firmele americane se bat pentru fiecare angajat pe care vor să-l recruteze

Declinul aproape constant al șomajului în Statele Unite face ca angajatorii americano să apeleze la modalități tot mai inventive pentru a reuși să atragă forța de muncă.

În Statele Unite, recrutorii se simt uneori ca acele persoane singure care stau pe site-urile de dating: candidații pe care îi găsesc acolo fie deja au fost intervievați, fie dispar încet, fără a mai răspunde la telefon sau la e-mailuri. "Trebuie să îți iubești foarte tare meseria, pentru că uneori îți vine să te dai cu capul pe pereți", spune HR-ul unui centru de sănătate din Florida. Prâeste Atlantic, fenomenul a devenit atât de comun încât a căpătat și un nume: "ghosting".

La zece ani de la falimentul Lehman, piața forței de muncă americane este atât de dinamică încât acum există mai multe locuri de muncă vacante decât șomeri - 7 milioane de joburi libere față de 6,1 milioane de șomeri , potrivit Ministerului Muncii. În septembrie, mai mult de două treimi dintre cei care și-au părăsit locul de muncă au făcut-o în mod voluntar, prin demisie. Crescând cu o rată anuală de 3,5%, economia Statelor Unite crează o medie de 210.000 de locuri de muncă pe lună. Rata șomajului continuă să scadă, nivelul de luna trecută fiind la minimul ultimilor 50 de ani (3,7%).

Salariile, care au stagnat în ultimii ani, încep la rândul lor să crească, pe măsură ce economia se redresează. În luna octombrie, acestea au înregistrat cea mai mare creștere anuală din 2009, avansul fiind de 3,1% față de octombrie 2017. În sectorul privat, salariul mediu pe oră este de 27,30 USD, rata de creștere depășind-o pe cea a inflației.

Date fiind acestea, companiile sunt nevoite să-și reconsidere abordarea modului de recrutare a personalului. Unii își ajustează programul de muncă pentru a oferi mai mult confort personalului, acceptând o săptămână de lucru de 30 de ore, dar plătindu-i la nivelul uneia de 40 de ore. Altele oferă zile libere suplimentare sau le oferă telefoane gratuite angajaților. Alții își relaxează criteriile de angajare în vederea posibilității de recrutare a unor profiluri mai puțin conforme, cum ar fi foștii deținuți. Un HR director al unui lanț de restaurante cu sediul în Indiana, cheamă mai mulți candidați simultan la interviuri, presupunând că jumătate dintre ei nu se vor deranja să vină.

Tensiunile din piața muncii sunt ridicate atât pentru absolvenții de studii superioare - ingineri, specialiști IT - cât și pentru slujbele necalificate- muncitori în depozite, asistenți la domiciliu șamd..

Odată cu apropierea Sărbătorilor, perioadă în care activitățile din retailul alimentar (super- și hipermarketuri) devine foarte intensă, iar necesitățile de recrutare sunt imense, grupurile mari cresc salariile. Asta a făcut și Amazon, care a majorat salariul minim la 15 dolari pe oră pentru toți angajații săi, inclusiv pentru lucrătorii temporari. La începutul acestui an, Walmart- care are 1,5 milioane de angajați- a urcat salariul minim la 11 dolari pe oră, iar rivalul său Target, care plătește acum cu 12 dolari/oră, a promis creșterea salariului la 15 dolari/oră în 2020.

  • Le Vif: Brexit: Un divorţ negociat după mai bine de 40 de ani de căsătorie fără iubire

După negocieri lungi şi dureroase, Regatul Unit şi Uniunea Europeană au semnat duminică acordul de divorţ care trebuie să încheie peste patruzeci de ani de căsătorie de convenienţă, unde problemele economice au primat întotdeauna în faţa proiectului politic.

"Din 1973, este o relaţie utilitară, cu accent deosebit pe dimensiunea economică", sublinia, cu puţin timp înainte de referendumul pentru Brexit, Pauline Schnapper, profesor de civilizaţie britanică contemporană la Universitatea Sorbonna din Paris.

În primul rând, Regatul Unit nu doreşte să se alăture proiectului european, conceput după cel de-al Doilea Război Mondial, într-un spirit de reconciliere. "Nu ne-am simţit destul de vulnerabili să ne alăturăm", spune Anand Menon, profesor de politică europeană la King's College din Londra.

Ţara se concentrează, de asemenea, asupra "relaţiei sale speciale" cu Statele Unite şi cu imperiul său colonial sau cu ceea ce a rămas din acesta.

Totuşi, Londra salută proiectul şi îl susţine. O mărturie în acest sens este discursul ţinut la Zurich, în 1946, de Winston Churchill, care solicită crearea "Statelor Unite ale Europei".

La începutul anilor '60, datele se schimbă: creşterea economică britanică a rămas în urma vecinilor săi francez şi german, iar Londra vrea să prindă din urmă trenul în mers.

"Liderii britanici şi-au dat seama că nu pot rămâne departe de ceea ce devenea rapid organizaţia cea avantajoasă din punct de vedere economic, politic şi de securitate din Europa de Vest", subliniază Tim Oliver, lector la Institutul de Studii Diplomatice din Londra, Universitatea Loughborough. "Marea Britanie trebuia să intre, să o formeze".

Dar aderarea nu se va face cu uşurinţă. O primă candidatură în 1961 s-a ciocnit de veto-ului generalului Charles de Gaulle, care vede în britanici "calul troian" al americanilor şi pune la îndoială spiritul lor european.

După un nou veto al preşedintelui francez în 1967, Regatul Unit s-a alăturat în cele din urmă CEE, în 1973. Dar această dată coincide cu primul şoc petrolier, iar impulsul economic sperat nu are loc. În 1975, consultaţi prin referendum asupra apartenenţei lor la CEE, peste 67% dintre britanici doresc să rămână.

Acest rezultat, totuşi, nu le elimină reticenţele, mai ales că liderii politici, laburişti şi conservatori, nu prea sunt înclinaţi să apere avantajele aderării.

Prima criză nu întârzie mult. În 1979, Londra refuză să participe la sistemul monetar european în numele suveranităţii sale naţionale şi monetare. Apoi, se opune oricărei iniţiative de consolidare a integrării politice, întărind criticile potrivit cărora ea are "un picior înăuntru şi unul afară". În 1985, Marea Britanie refuză să participe la Acordul Schengen şi la euro, în 1993.

O politică teoretizată de Margaret Thatcher în timpul unui discurs la Colegiul din Bruges din 1988, unde ea respinge ideea "unui super-stat european care îşi exercită dominaţia de la Bruxelles".

Cu patru ani în urmă, liderul conservator obţinuse un rabat al contribuţiei britanice la bugetul european pe care o reclama cu faimosul strigăt "I want my money back" ("Daţi-mi banii înapoi").

Neîncrederea faţă de Bruxelles a crescut la mijlocul anilor '90, odată cu crearea partidului UKIP, care pledează pentru ieşirea din UE. Succesele sale electorale au determinat Partidul Conservator, unde o mare parte este deja eurosceptică, să-şi înăsprească retorica.

Criza din zona euro şi imigraţia pe scară largă din UE - deşi au contribuit la creşterea britanică - duc la radicalizarea dezbaterii, determinându-l pe premierul conservator David Cameron să organizeze pe 23 iunie 2016 referendumul care va semna ruptura. Pentru cei pro-Brexit, Regatul Unit va fi în cele din urmă capabil să "recâştige controlul" asupra frontierelor, legilor şi finanţelor sale.

O ambiţie care s-a confruntat rapid cu realitatea dură de a trebui să "destrame" decenii de legături şi cu incapacitatea britanică de a conveni ce relaţie viitoare ar trebui să aibă cu UE.

"Strategia britanică a fost proastă de la început (...) deoarece Marea Britanie nu a avut obiective clare", rezumă Tim Oliver, menţionând că "spaţiul său de manevră este limitat" dacă doreşte să continue comerţul cu Cei 27.

Deşi data oficială a divorţului este 29 martie 2019, britanicii vor rămâne încă legaţi de UE pentru o perioadă de tranziţie de cel puţin 21 de luni pentru a negocia relaţia viitoare , timp în care vor fi nevoiţi să respecte normele europene fără a le mai putea influenţa.

"Ei au avut o situaţie de vis pentru că erau în uniune şi aveau derogări în privinţa mai multor lucruri", constată Pascale Joannin, director executiv al Fundaţiei "Robert Schuman". "Astăzi, ei vor fi în afara uniunii instituţionale, fără voce şi vor trebui să aplice o parte din reglementările europene". (RADOR)

  • Le Point: Budgetul italian: Roma, pe punctul de a ceda la presiunea europeană?

Până acum ferm, guvernul italian pare, astăzi, dispus să-şi revizuiască bugetul pe 2019 pentru a calma pieţele financiare

Inflexibilă, Italia? Poate nu tocmai. În vreme ce până acum Roma refuza categoric să-şi modifice bugetul pe 2019, în ciuda insistenţei Bruxelles-ului, s-ar părea că guvernul italian este de acum mai dispus să-şi revizuiască bugetul cu scopul de a evita o confruntare brutală cu Bruxelles-ul, dar şi, şi mai ales, pentru a linişti tensiunile persistente de pe pieţele financiare. Această schimbare de ton a dus la o creştere cu 3% a Bursei din Milano şi o netă relaxare a spread, foarte supravegheata diferenţă dintre rata împrumutului italian şi celui german la zece ani. Aceasta s-a redus la 286 de puncte, faţă de 307 la închidere vineri seara.

"Dacă, în timpul negocierii [cu Bruxelles-ul], deficitul trebuie să scadă puţin, pentru noi nu este important", a declarat luni dimineaţa Luigi Di Maio, liderul Mişcării 5 stele (M5S, anti-sistem), unul din cele doua partide ale coaliţiei la putere în Italia împreună cu Liga (extrema dreaptă). Comisia Europeană a respins pe 23 octombrie proiectul de buget italian pentru 2019, care prevede oficial un deficit de 2,4% din PIB. Bruxelles-ul apreciază ca nerealiste previziunile italiene, estimând că deficitul va atinge 2,9%, foarte departe de angajamentele precedentului guvern de centru stânga (0,8%). Coaliţia populistă italiană a menţinut de atunci o linie flexibilă, părând gata să-şi asume riscul unei "proceduri de deficit excesiv" şi deci de sancţiuni financiare.

Dar a doua zi după o cină de lucru sâmbătă seara la Bruxelles între preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi membri ai guvernului italian, tonul s-a schimbat la Roma. Liderul Ligii, Matteo Salvini, gata tot timpul să atace Comisia, a declarat el însuşi luni că guvernul va aplica "bunul simţ". "Dacă, la Bruxelles, ei cred că ţin ostatic guvernul şi 60 de milioane de italieni pe o cifră după virgulă, suntem gata să le retragem orice alibi", a afirmat el. În precedentele declaraţii, duminică, pentru agenţia italiană Adnkronos, el arătase că esenţialul este să existe un buget "care să facă să crească ţara" - în vreme ce Italia afişează o creştere foarte slabă - şi că deficitul ar putea fi deci "de 2,2 sau 2,6".

A-i ajuta pe cei mai săraci

O reuniune privind bugetul este programată pentru luni seara la palatul Chigi în prezenţa şefului guvernului, Giuseppe Conte, a ministrului economiei, Giovanni Tria şi a lui Luigi Di Maio şi Matteo Salvini. "Cu Giuseppe Conte şi Luigi Di Maio, în ultimele cinci luni, am lucrat tot timpul mai mult decât bine. Între persoane concrete, de bun simţ, am ajuns totdeauna la un acord şi vom ajunge şi de astă dată", a declarat Matteo Salvini. Colegul lui, Luigi Di Maio, a subliniat că "subiectul nu sunt cifrele, ci cetăţenii". El a reafirmat astfel importanţa creării unui venit de cetăţenie /venit minim - n. trad./ pentru cei mai săraci, reformării legii pensionării pentru a permite ieşirea la pensie anticipat şi indemnizarea micilor deponenţi afectaţi de falimentul băncilor.

Întrebarea care se pune acum este: până unde este gata Roma să coboare nivel deficitului şi va fi aceasta suficient pentru a satisface Bruxelles-ul? "Posibilitatea unui compromis înaintea deciziei finale privind o procedură de deficit excesiv este mai curând redusă. Distanţa dintre poziţia italiană şi ce ar fi cerut de cadrul bugetar [european] este atât de mare încât, dacă guvernul ar trebui să încerce să-l respecte, ar schimba complet direcţia", a estimat economistul Lorenzo Codogno, fondatorul LC Macro Advisors. Roma pare să fi devenit, cel puţin parţial, conştientă de impactul tensiunilor pe care le provoacă politica sa pe pieţele financiare.

Spread-ul s-a dublat din mai pe piaţa secundară şi dobânda pe care trebuie s-o dea guvernul pentru datorie a crescut net. În plus, un plasament de bonuri de Tezaur la particulari a fost un eşec săptămâna trecută, dovadă a unei îngrijorări legate de datoria suverană italiană şi de slaba atracţie a investitorilor pentru aceasta. Or, Italia va trebui să plaseze peste 250 de miliarde de euro de emisiuni de datorie suverană anul viitor.(RADOR)