Financial Times: Carlos Ghosn își pune toate speranțele într-un fost procuror care îi urmărea pe cei bogați ● Cum Brexit se apropie, UE trebuie să-și consolideze fortificațiile ● Les Echos: Cum vede Goldman Sachs piețele valutare în 2019 ● La Libre Belgique: Donald Trump critică acordul privind Brexit: o palmă pentru Theresa May ● Ria Novosti: FSB a făcut publice documentele capturate de la marinarii ucraineni reținuți ● Il Giornale: "Secretul Papei Benedict al XVI-lea - de ce continuă să fie Papă"? Lectură plăcută!

HotNews.roFoto: Hotnews

• Financial Times: Carlos Ghosn își pune toate speranțele într-un fost procuror care îi urmărea pe cei bogați

În 2005, noul șef al departamentului special de investigații al Procuraturii de la Tokyo, Motonari Otsuru, atrăgea atenția asupra faptului că "lăcomia este rea" a zilei și promitea că biroul pe care îl conducea va urmări cazurile de îmbogățire care îi "înfurie pe japonezii obișnuiți care trăiesc din sudoarea frunții lor ".

Aproximativ 13 ani mai târziu, soarta lui Carlos Ghosn, despre care presa niponă scria că avea un salariu ”stratosferic”, se află în mâinile fostului vânător de oameni lacomi, devenit între timp avocat al apărării.

Dl. Otsuru, care a părăsit biroul procuraturii în 2011, conduce acum o echipă juridică internațională care îl reprezintă pe fostul președinte al Nissan, în timp ce acesta așteaptă într-o celulă mică din Centrul de detenție de la Tokyo, fără a avea posibilitatea de ieși pe cauțiune sau de a avea contact direct cu familia.

După ce și-a petrecut o parte din carieră, în lupta cu întreprinzătorul din onlineTakafumi Horie și activistul Yoshiaki Murakami, dl Otsuru cunoaște tactica și armamentul pe care procurorii le au la dispoziție.

Potrivit legilor nipone, suspecții pot fi reținuți timp de 23 de zile fără a fi puși oficial sub acuzație, dar perioada poate fi prelungită repetat prin ”re-arestare”. În această perioadă avocații apărării nu pot participa la interogatorii, iar rata de condamnare de 99%, odată întocmit rechizitoriul.

Acuzațiile exacte cu care se confruntă președintele Nissan recent desființat sunt încă necunoscute - nu doar pentru lumea exterioară, ci, potrivit unor surse apropiate anchetei, chiar de dl. Ghosn însuși. El a fost prins într-un sistem juridic care este adesea criticat pentru opacitatea sa și care are diferențe ”surprinzător de adânci” față de sistemele juridice din SUA și Europa, potrivit specialiștilor care s-au ocupat de cazuri penale în Japonia.

Într-o declarație succintă, procurorii de la Tokyo l-au acuzat până acum domnul Ghosn că ș-ar fi subestimat salariul , însă persoane familiarizate cu ancheta internă a Nissan au afirmat că în următoarele săptămâni ar putea apărea mai multe acuzații grave la adresa fostului șef al Renault. Aceste acuzații, au declarat experții juridici și contabili, ar putea implica și Nissan și actuala sa conducere.

"Singura infracțiune care a fost menționată în mod explicit de către procurori până în prezent nu este una pe care dl. Ghosn să o fi putut face de unul singur", a declarat Stephen Givens, un avocat care a practicat la Tokyo de mai bine de 30 de ani.

Dl Otsuru l-a vizitat pe dl. Ghosn la Centrul de Detenție de la Tokyo de mai multe ori în ultima săptămână, dar, potrivit legislației japoneze nu i s-a permis să ăși asiste clientul în timpul interogatoriilor. Dl Otsuru a refuzat să comenteze.

Domnul Ghosn nu a putut fi contactat pentru comentarii, însă în fața procurorilor din Tokyo ar fi negat că și-a subevaluat în mod intenționat salariul, potrivit postului de televiziune japonez NHK.

"Procurorii l-au arestat pe dl. Ghosn pe baza legislației financiare, însă chestiunea care îi preocupă este folosirea fondurilor companiei în scop personal, așa că probabil că investigația le va lua ceva timp”, spune un alt fost procuror nipon.

Rapoartele anuale ale lui Nissan arată că dl Ghosn a câștigat aproximativ 1 miliard de yeni anual, însă se pare că el nu ar fi încasat efectiv toți banii, o parte din ei urmând să-i fie achitați ca o compensație ulterioară acordată după pensionare. Anchetatorii verifică acum dacă domnul Ghosn s-a consultat cu ceilalți membri ai boardului cu privire la această problemă și dacă Nissan a constituit rezervele financiare legale care să-i permită efectuarea acestor plăși amânate.

Nissan a refuzat să facă orice comentariu pe această temă.

Alte titluri din FT:

• Cum Brexit se apropie, UE trebuie să-și consolideze fortificațiile

Principalele pericole cu care se confruntă blocul nu sunt noi plecări, ci posibilitatea de a fi sfâșiat din interior.

Cu mâhnire, dar din fericire fără mânie, liderii UE au semnat actele divorțului de Regatul Unit. Dacă Parlamentul European își va da binecuvântarea - o formalitate, cu siguranță - iar Camera Comunelor consimțământul (lucru mult mai puțin cert), UE va fi curând separată de unul dintre cei mai mari parteneri ai ei. După 60 de ani de integrare europeană care a ajutat continentul să ajungă la pace și prosperitate, procesul o va lua în sens invers. Va schimba UE pentru totdeauna, chiar dacă nici o altă țară nu e tentată să urmeze Regatul pe o cale primejdioasă.

Timp de cinci decenii, însăși ideea ca una dintre țările mari să părăsească UE era de neconceput. Nici măcar nu exista vreo modalitate juridică de a se întâmpla așa ceva până la cea introdusă în premieră de Tratatul de la Lisabona din 2009. Vreme de decenii energiile politice au fost revărsate în menținerea unei înaintări continue a UE, pentru că altfel, la fel ca o bicicletă, ea ar fi putut să se răstoarne. Nu a fost concepută pentru a începe să năpârlească părți componente.

Plecarea britanicilor se va dovedi a fi un șoc pentru sistemul UE, însă pentru mulți de pe celălalt mal al Canalului [Mânecii] n-are cum să fi fost vreodată o surpriză. Ambivalența a fost o trăsătură consecventă a relației Regatului cu vecinii lui, încă de la faimosul discurs al lui Sir Winston Churchill din 1946 prin care îndemna la constituirea „Statelor Unite ale Europei” pe fundația reconcilierii franco-germane, dar cu Regatul Unit privind de pe margine.

Geografia, adaptabilitatea în cursul celui de Al Doilea Război Mondial și o persistentă percepție cum că interesele strategice și economice britanice sunt de natură globală, iar nu limitate la Europa - toate acestea au alimentat ambiguitatea britanică. Elitele lui politice nu au consimțit niciodată la ideea că UE este un proiect politic.

Abia acum, cu Regatul gonind spre ieșire, realizează cu adevărat simpatizanții apartenenței la UE - dacă nu o întreagă jumătate de țară - ce sunt pe cale să piardă; o consolare dulce-amăruie pentru europenii spectatori la trauma Brexit-ului.

Plecarea Regatului va preschimba UE profund, dar poate că mai puțin decât ar fi crezut orișicine acum câțiva ani. UE va pierde un membru mare și puternic, o putere nucleară cu o viziune strategică despre lume și o voce răsunătoare în favoarea pieței libere și a liberului schimb. Plecarea Regatului va fi regretată. Însă rolul lui de contragreutate la sentimentele protecționiste și anti-americane din Europa probabil că va conta mai puțin acum, într-o lume în care unilateralismul american și autoritarismul chinez, ambele în ascensiune, reprezintă probleme mai grave.

Cei 27 de membri rămași în UE se pot felicita pentru o misiune izbutită. Ei au acceptat niște termeni de divorț fără a face nici un compromis în privința principiilor lor fundamentale. Ei au menținut un front comun. Ei au demonstrat care sunt costurile potențiale oricui ar încerca să șantajeze blocul pentru a obține privilegii speciale. Ei au atacat maladia britanică prin amputarea mădularului.

Dar boala s-a răspândit deja. Președintele Emmanuel Macron argumentează că există o diferență fundamentală între cei care sesizează valoarea procesului de luare a deciziilor la nivel european și cei care nu o fac. Duminică dl Macron a afirmat că Brexit a demonstrat că UE are nevoie de o „re-fondare” pentru a se corecta un „element de fragilitate”.

Naționaliști anti-establishment au pornit în marș în numeroase țări. Guvernul eurosceptic al Italiei sfidează regulile UE adoptând un buget care, dacă va fi urmat de și mai multă sfidare, îi va pune în pericol locul printre statele Zonei Euro. Vulturi [adepți ai liniei dure - n.trad.] fiscali din nordul Europei blochează măsuri care ar face sistemul financiar euro mai rezistent la o criză. Polonia, Ungaria și România erodează statul de drept.

Aceste probleme destabilizează UE, o văduvesc de sentimentul unui țel comun, dar nu pot fi vindecate prin amputarea unui alt braț sau picior. Unii precum italianul Matteo Salvini sau premierul ungar Viktor Orban nu vor, deocamdată, cel puțin, să-și scoată țara din zona euro sau din UE. Ei vor să creeze probleme din interior. Instinctul UE va fi acela de a se ține tare și a refuza concesii, mai cu seamă în privința valorilor fundamentale și a pieței unice. Însă ea va trebui să găsească structuri mai flexibile și să-și redescopere spiritul solidarității pentru a gestiona forțele ce sunt acum dezlănțuite. (RADOR)

• Les Echos: Cum vede Goldman Sachs piețele valutare în 2019

Banca anticipează o scădere a dolarului și a euro, o creștere a yenului dar și a unor valute emergente. Este prudent cu zona euro, date fiind cele două riscuri cunoscute: Italia și Brexit.

Economiștii Goldman Sachs spun că se așteaptă ca creșterea globală să se mențină relativ bună în 2019 și chiar să accelereze moderat în țări ca Turcia, Africa de Sud, Rusia și Brazilia. În Statele Unite, "riscurile recesiunii sunt relativ scăzute", iar viitoarea înăsprire monetară a Rezervei Federale "nu induce riscuri insurmontabile pentru piețe".

Se așteaptă ca economia Chinei să se reia în următoarele luni, iar creșterea PIB să se situeze în jur de 6,2% în 2019. "Țintele oficiale de creștere sunt atât de importante în această țară încât autoritățile vor face totul pentru a se asigura că activitatea nu mai încetinește ", stimulând puternic creșterea economică. Cu toate acestea, dolarul ar trebui să depășească nivelul "sacrosanct" de 7 renminbi, în cazul în care războiul comercial dintre Statele Unite și China persistă.

Banca americană estimează că dolarul va beneficia în parte de majorarea ratei dobânzilor de către Fed, dar probabil că o creștere a celorlalte economii va penaliza un dolar prea puternic. Pe termen scurt, GS sfătuiește să pariați pe declinul dolarului american față de monedele emergente cu fundamente puternice sau îmbunătățite (pesosul columbian și filipinez), dar și pe monedele care au suferit în 2018 - dolarul australian și cel din Noua Zeelandă.

În a doua jumătate a anului 2019, scăderea dolarului este și mai probabilă, având în vedere pauza pe care o va lua Fed și începutul creșterilor de dobândă din partea Băncii Centrale Europene. Dolarul ar putea să slăbească față de yeni dacă situația pieței se va deteriora, având în vedere statutul de monedă de refugiu al yenului nipon.

Unele economii vor crește mai rapid decât altele, ceea ce va duce la aprecierea monedelor acestora. Suedia, a cărei economie se dezvoltă peste potențial "va trebui să crească ratele dobânzilor mai devreme și mai agresiv decât Banca Centrală Europeană, ceea ce va conduce la o apreciere a coroanei suedeze". Convergența monetară poate, de asemenea, genera oportunități. Băncile centrale vor recupera și accelera ritmul creșterii dobânzilor. Ratele de dobândă ale canadienilor ar putea crește mai rapid decât la americani, astfel încât dolarul SUA ar scădea față de vecinul său canadian.

Atenție la zona euro

De asemenea, GS este precaută cu zona euro, având în vedere două riscuri cunoscute: Italia și Brexit. Creșterea în zona euro ar putea fi de 1,6% anul viitor. Cam 1,7% în Franța, 0,4% în Italia și 1,9% în Germania. Inflația de bază ar urma să fie de doar 1%. Goldman Sachs nu se așteaptă la majorarea ratei dobânzii (0,2%) de către Banca Centrală Europeană înainte de sfârșitul anului 2019, probabil în luna octombrie. Euro are potențial de creștere, însă pe termen scurt riscurile par să depășească perspectivele de câștiguri.

• La Libre Belgique: Donald Trump critică acordul privind Brexit: o palmă pentru Theresa May

Preşedintele american, Donald Trump, a dat cu bâta în baltă criticând acordul de divorţ încheiat între Regatul Unit şi Uniunea Europeană, o palmă pentru prim-ministrul britanic, Theresa May, în momentul în care ea se chinuie să-şi convingă ţara.

Dl Trump nu e la prima ispravă de acest fel: el a lăudat de mai multe ori în trecut meritele unui Brexit dur şi, potrivit diplomaţilor, nu pierde nicio ocazie, în particular, să condamne UE, simbolul unei lumi multilaterale pe care el o denunţă.

Luni, el a avertizat că acordul, aşa cum a fost încheiat cu UE, ar putea dăuna schimburilor comerciale între Washington şi Londra, care mizează mult pe un acord de liber-schimb cu aliatul său american.

"Pare a fi un acord foarte bun pentru UE", le-a spus el jurnaliştilor de la Casa Albă. "Trebuie să ne uităm serios dacă Regatul Unit este autorizat sau nu să facă comerţ".

"Dacă examinaţi acordul, ei s-ar putea să nu fie autorizaţi să facă comerţ cu noi şi asta n-ar fi ceva bun", a insistat miliardarul republican. "Ar fi un punct foarte negativ pentru acord", a adăugat el sperând că Theresa May "va fi în măsură să facă ceva legat de asta".

Dezbatere televizată

Acordul de divorţ, încheiat duminică după aproape 17 luni de negocieri dificile, prevede o perioadă de tranziţie iniţială de 21 de luni după Brexit, în cursul căreia aproape nimic nu se va schimba între cei doi parteneri. Apoi, Regatul Unit va rămâne într-o uniune vamală cu UE dacă o nouă relaţie comercială nu se instaurează.

Downing Street i-a răspuns lui Donald Trump că Regatul Unit va fi liber să-şi încheie propriile acorduri comerciale cu terţe ţări, graţie "unei politici comerciale independente". "Noi am pus deja bazele unui acord ambiţios cu Statele Unite", a dat asigurări un purtător de cuvânt.

Oricum, afirmaţiile dlui Trump vin în cel mai prost moment pentru prim-ministrul Theresa May, angajată într-o ofensivă forţată destinată să convingă că este acordul "cel mai bun posibil" înaintea votării sale pe 11 decembrie de către deputaţi foarte sceptici, care riscă să-l respingă.

Ea a început marţi un mare turneu în ţară pentru a-şi convinge concetăţenii în speranţa că ei vor face presiuni asupra deputaţilor, începând cu Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.

Şi ea s-a declarat gata să-l înfrunte pe liderul opoziţiei laburiste într-o dezbatere televizată care s-ar putea ţine pe 9 decembrie.

"Voi explica de ce cred că acest acord este acordul cel bun pentru Regatul Unit", a declarat ea tabloidului The Sun. "Sunt gata să dezbat cu Jeremy Corbyn, pentru că am un plan. El n-are plan".

Potrivit unui putător de cuvânt al Partidului Laburist, dl Corbyn doreşte să răspundă invitaţiei, după ce a calificat acordul drept "act de automutilare naţională".

"Destinat eşecului"

Declaraţiile lui Donald Trump, care făceau lira să scadă marţi, vor da argumente Brexiterilor puri şi duri să complice şi mai mult sarcina de convingere a Theresei May.

Lidera conservatoare nu dispune decât de o majoritate strânsă de vreo zece voturi în Camera Comunelor. Or, aliatul ei nord-irlandez, partidul unionist DUP, se opune acordului, ca şi vreo 80 de deputaţi conservatori favorabili unui Brexit dur, laburiştii, deputaţii scoţieni independentişti şi eurofili din micul partid al liberal-democraţilor.

Semn al dificultăţilor sale, unul din fidelii ei, fostul ministru al apărării Michael Fallon, a spus marţi la BBC că va vota contra acestui acord "destinat eşecului".

Încă în iulie, la prima sa vizită oficială în Regatul Unit, Donald Trump îi uimise pe britanici dând asigurări că voinţa Londrei de a privilegia o relaţie strânsă cu UE va ucide "probabil" posibilitatea încheierii unui acord de liber-schimb cu Statele Unite după Brexit. Înainte de a reveni la aceste afirmaţii a doua zi şi a afişa voinţa sa de a ajunge la un acord "formidabil" cu britanicii. (RADOR)

• Ria Novosti: FSB a făcut publice documentele capturate de la marinarii ucraineni reținuți

Serviciul Federal de Securitate din Federația Rusă (FSB, fostul KGB – n.red.) a publicat documentele capturate (adevărate trofee) de la marinarii ucraineni reținuți după incidentul din strâmtoarea Kerci. Pe remorcherul „Nikopoli”, s-a găsit un document care descrie misiunea secretă de deplasare de la Odessa la Berdiansk. Trecerea trebuia să fie deosebit de secretă pe canalul Kerci-Enikalskii.

Pe de altă parte, pe același remorcher, s-a descoperit un conspect manuscris referitor la regulile de navigație, stabilite de Rusia, pentru canalul Kerci-Enikalskii. Din aceasta rezultă că marinarii ucraineni știau foarte bine ordinea trecerii lor.

FSB remarcă faptul că, pe cele trei nave sechestrate, s-au găsit mai multe lansatoare de grenade, mitraliere grele și pentru tancuri, puști automate, pistolete, grenade și muniții pentru arme de foc.

"Pe navele militare, sechestrate ale Forțelor Militare Maritime ale Ucrainei, s-au găsit următoarele tipuri de arme și muniții: tun de 30 mm - 4 unități; lansator automat de grenade AGS -17 - 4 unități; mitralieră tip „Diagterev-Șpaghin”, de mare calibru 12,7 mm - 2 unități; mitralieră PKT (mitralieră „Kalașnikov” pentru tanc) de 7,62 mm – 4 bucăți; pistol mitralieră AK-47 de 5,45 mm – 13 unități; pistolet PM 9mm – 4 unități; pistolet traumatizant 9 mm – 1 bucată; pistol de semnalizare PS - 1 unitate; proiectil exploziv, cu înaltă fragmentare 30 mm – 765 unități”, se arată în document.

Pe lângă toate acestea, pe nave s-au mai găsit 1975 de cartușe VOG-17 pentru lansatoare de grenade, 495 cartușe VOG, 40 grenade RGD-5, 48 grenade RGD-42, 20 grenade RGD, siguranțe pentru grenade, muniții de diferite calibre și încărcătoare pentru pistoale Kalașnikov și Makarov. Raportul explică faptul că tunul de 30 mm, AGS-17 și PCT formează un system de tragere, iar patru sunt câte două, fiecare pentru fiecare navă.

Provocarea din strâmtoarea Kerci

Reamintim că navele marinei ucrainene "Berdiansk", "Nikopoli" și "Ianî Kapu" se deplasau pe 25 noiembrie din Marea Neagră spre Strâmtoarea Kerci și au încălcat frontiera rusă. Navele militare nu au răspuns la somațiile legitime de oprire imediată și au manevrat în mod periculos . Apoi toate trei au fost reținute. De precizat că au fost retinuți 24 de militari, inclusiv doi ofițeri ai Serviciului de Securitate din Ucraina, care se aflau pe nave și care au coordonat provocările. FSB a deschis un dosar penal conform articolului referitor la trecerea ilegală a frontierei de stat. (RADOR)

• Il Giornale: "Secretul Papei Benedict al XVI-lea - de ce continuă să fie Papă"?

Papa Benedict al XVI-lea ar putea fi din nou conducătorul Bisericii Catolice? Aceasta este pe scurt mesajul subtitlului ultimei cărţi scrise de Antonio Socci, care, la cinci ani de la istorica abdicare îşi propune să dezvăluie "secretele" lui Joseph Ratzinger.

Jurnalistul a stârnit deja multă vâlvă cu "Nu este Francisc", însă se pare că ultima sa creaţie literară, axată în întregime pe demisia pontifului german, ar fi fost vândută în întregime la câteva ore de la anunţul publicării. De altfel tema e controversată. Dar care ar fi aceste "secrete" ascunse în spatele episodului renunţării la papalitate a "manieratului profesor din Tubingen"?

Conform recenziei publicate pe blog-ul expertului vaticanist, Marco Tosatti, Socci îşi bazează gândirea pe o ipoteza împărtăşită de "traditionalişti" sau "conservatori" conform cărora niciodată până acum catolicismul nu ar fi experimentat o criză atât de profundă. O situaţie în care un rol decisiv l-ar fi deţinut de scandalurile din acest moment privind abuzurile sexuale împotriva minorilor şi adulţilor vulnerabili, dar şi de o "mare confuzie spirituală".

Papalitatea fostului arhiepiscop de Buenos Aires ar constitui "o imensă sursă de confuzie în rândul credincioşilor'', atât de mare încât unul dintre riscurile majore observate în aceşti cinci ani ar fi ipoteza unei schisme. Papa Benedict al XVI-lea a reuşit să menţină un echilibru perfect între relativism şi corectitudinea politică, numai că din momentul în care Bergoglio a preluat frâiele puterii, situaţia s-ar fi precipitat.

Pare că în acest sens un rol fundamental l-ar fi jucat şi preşedinţia lui Barack Obama, care pentru Socci a dat naştere unui conflict "în jurul căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, avort şi celulele stem''. Pe scurt, episcopii din întreaga lume ar fi început să discute despre deschiderea doctrinei mânaţi de entuziasm şi de dorinţa de a se adapta filonului obamian. Dar ce legătură pot avea toate acestea cu demisia fostului prefect al congregaţiei pentru doctrina credinţei?

Autorul cărţii admite că nu deţine probe care pot dovedi teza sa, dar scrie că a crezut întotdeauna că "Papa Benedict al XVI-lea ar fi fost indus să abdice de o maşinărie complexă creată de cei care aveau interes să blocheze reconcilierea cu ortodoxia rusă, pilonul religios al unui proiect de convergenţă progresivă între Europa continentală şi Moscova. Autorul bănuieşte că din motive similare a fost oprită şi cursa la succesiune a cardinalului Scola, care, în calitate de patriarh al Veneţiei a condus negocierile cu Moscova''. Pe scurt, în spatele demisiei lui Ratzinger, s-ar putea ascunde motivaţii geopolitice.

În viziunea autorului, lumea neo-liberală americană, creată de Barack Obama şi Hillary Clinton, ar fi dezvoltat o strategie menită să acapareze conţinutul promovat de Biserică: "Acest rol direct jucat de o putere care din punct de vedere istoric este anticatolică (fiind, de altfel leagănul Francmasoneriei) este oarecum singular'', specifică Socci. Iar orice persoană care cunoaşte puţin din formidabila şi 'imperiala'' politică externă britanică poate fi tentată să creadă că Marea Britanie a avut un puternic interes politic în alegerea lui Jorge Mario Bergoglio''. Lovitura de scenă soseşte în partea finală a cărţii unde autorul explică, prin detalii juridice şi religioase, că demisia Papei Emerit Benedict al XVI-lea poate fi ''atacată''.(RADOR)