Financial review Prima pagină a presei străine: Ghosn nu vrea să fie judecat în Japonia. Spania are mai mulți fumători decât înainte de legile antifumat. Răspunsurile șoc ale lui Macron. Populiştii sărăcesc Italia

de Dan Popa     HotNews.ro
Marţi, 11 decembrie 2018, 4:45 Economie | Finanţe & Bănci


Subiectele zilei in presa occidentala
Foto: sxc.hu
Financial Times: Procurorii din Tokyo au pus sub acuzare Nissan și pe Ghosn ● Regatul Unit poate renunţa unilateral la Brexit ● Il Fatto Quotidiano: Liga-M5S, populiştii sărăcesc Italia oamenilor cinstiţi ● Les Echos: Răspunsurile șoc ale lui Macron ● El Pais: Spania are mai mulți fumători decât avea înainte de legile împotriva fumatului ● The Guardian: Manifestul nostru pentru salvarea Europei de ea însăşi (articol de Thomas Piketty) ● Le Monde: Rusia devine al doilea producător de arme din lume. Lectură plăcută!

  • Financial Times: Procurorii din Tokyo au pus sub acuzare Nissan și pe Ghosn



Procurorii din Tokyo au pus sub acuzare atât Nissan cât și pe Carlos Ghosn pentru subestimarea salariilor ex-președintelui în documentele financiare.

Dl Ghosn, care a fost deținut din 19 noiembrie și care, potrivit postului japonez de televiziune NHK, ar negat acuzațiile, se opune judecării în cadrul sistemului juridic japonez, unde peste 99% din acuzații se încheie cu o condamnare.

Decizia procurorilor vine exact trei săptămâni de la arestarea domnului Ghosn pe aeroportul Haneda din Tokyo, iar acum, din cauza acuzațiilor la adresa companiei Nissan, e pus în joc și viitorul directorului executiv al Nissan, Hiroto Saikawa.
Analiștii spun că acuzațiile împotriva companiei Nissan vizează și perioada ultimului exercițiu financiar în care domnul Saikawa l-au înlocuit pe dl Ghosn ca director executiv și ridică întrebări cu privire la rolul domnului Saikawa la conducerea grupului.

Într-o declarație de luni, procurorii au declarat că domnului Ghosn și lui Greg Kelly, un consilier apropiat al fostului președinte al Nissan și membru al consiliului de administrație al fabricantului de automobile, le-au fost aduse noi acuzații.

"Amenzile nu sunt suficiente și trebuie să existe o investigație amănunțită a ceea ce s-a întâmplat la Nissan, deoarece încă există lucruri nelămurite cu privire la modul în care au fost gestionate conturile lor", a declarat Takaki Nakanishi, fost analist Merrill Lynch.

Rechizitoriul a venit în ultima zi a perioadei de detenție de 22 de zile a domnului Ghosn, acesta fiind demis deja de la conducerea grupului auto japonez , ceea ce a dus și la o scădere a acțiunilor Nissan cu 2,9%.

Acuzațiile împotriva domnului Ghosn, care rămâne președinte și director executiv al Renault, nu fac decât să tensioneze discuțiile pentru o remodelare a alianței franco-japoneze.
"Sperăm că vor exista discuții constructive între companii pentru a consolida alianța", a declarat Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei, la o conferință de presă care a urmat rechizitoriului.

Detenția domnului Ghosn ar putea fi prelungită până la 30 decembrie în așteptarea aprobării instanței. Există de asemenea voci care susțin că perioada lungă de detenție și interogatoriile intense - de până la opt ore pe zi- ar putea duce la confesiuni forțate și apoi la condamnări greșite.
"Noi ascultăm ceea ce ne spune suspectul și adresăm întrebări suplimentare", a declarat Shin Kukimoto, procuror șef adjunct la briefing luni. "Noi încercăm să forțăm obținerea unei mărturisiri".

O investigație internă efectuată de Nissan, declanșată de un avertizor de avertizare, a susținut și că domnul Ghosn a utilizat în scop personal fondurile companiei.
Presupusa falsificare în situațiile financiare se referă la compensațiile amânate pe care domnul Ghosn urma să le primească după pensionare, cu o valoare totală de peste 9 miliarde ¥ .
Avocatul domnului Ghosn la Tokyo, Motonari Otsuru, nu a putut fi contactat pentru comentarii, dar domnul Ghosn a negat anterior că și-ar fi subevaluat în mod intenționat salariul în documente financiare.

Alte titluri din FT:

  • Principala instanţă a UE afirmă că Regatul Unit poate renunţa unilateral la Brexit

Importantul verdict al Curţii Europene de Justiţie (ECJ) survine cu o zi înainte ca parlamentul Regatului Unit să voteze planul Theresei May

Marea Britanie este liberă să-şi anuleze notificarea vizând ieşirrea sa din UE fără consimţământul celorlalte state membre, se arată într-un important verdict al Curţii Europene de Justiţie, care nu condiţionează în niciun fel o atare decizie. Verdictul celei mai importante instanţe din UE este extrem de încurajator pentru opozanţii Brxitului în ajunul unui vot crutcial din Camera Comunelor, unde este de aşteptat ca tratatul pe tema retragerii al premierului Theresa May să fie respins.

Printr-una dintre cele mai rapide decizii ale sale de pe parcursul celor 66 de ani de la înfiinţare, instanţa din Luxemburg a confirmat că Articolul 50 cu privire la retragere poate fi "revocat unulateral", ceea ce ar permite ţării să renunţe la decizia de a părăsi UE pe parcursul celor doi ani de negocieri.
"Un stat membru nu poate fi silit să părăsească Uniunea Europeană împotriva voinţei sale", se arată în concluzia verdictului.

Verdicul este astfel contrar argumentelor înaintate de alte instituţii ale UE, potrivit cărora un asemenea drept necondiţionat la revocare ar da naştere unor abuzuri, şi e totodată contrar afirmaţiilor guvernului Regatului Unit, care a pretins că argumentele aduse de un grup de politicieni scoţieni ar fi nerelevante.
"Din momentul când un stat membru înştiinţează Consiliul European în legătură cu intenţiile sale de a se retrage din Uniunea Europeană, aşa cum a procedat Regatul Unit, acel stat membru este liber să revoce unilateral notificarea", se arată în formularea verdictului. "Această posibilitate există atâta vreme cât acordul de retragere convenit între UE şi acel stat membru nu a intrat în vigoare sau dacă niciun astfel de acord nu a fost încheiat pe parcursul a doi ani de la data notificării cu privire la intenţia de retragere din UE şi dacă nicio prelungire posibilă nu a expirat".

Totuşi, judecătorii au subliniat că decizia de revocare a Articolului 50 trebuie să fie "fără echivoc şi necondiţionată", sugerând astfel că anularea nu poate fi folosită ca tactică în negocierea termenilor vizând calitaatea de membru.
Verdictul va înseamna că parlamentul britanic ar putea eventual preveni un Brexit fără acord, ordonând guvernului să renunţe la invocarea Articolului 50. Majoritatea parlamentarilor sunt împotriva unui Brexit fără acord, dar au existat semne de întrebare legate de modul în care ei vor putea să-şi impună voinţa în cadrul negocierilor.

Apărând drepturile Regatului Unit de a rămâne membru în condiţiile existente, judecătorii subminează totodată avertismentele potrivit cărora renunţarea la Brexit ar însemna un preţ politic scump plătit Bruxelles-ului.
Politicienii care se opun unui al doilea referendum afirmă că UE nu-i va permite Regatului Unit să rămână membru dacă ar renunţa la reducerea bugetului şi la alte condiţii legate de politica UE.

Judecătorii afirmă că revocarea ar fi o "decizie suverană" prin care s-ar pune capăt derulării Articolului 50, lăsând totodată neschimbat statutul de membru în UE, atâta vreme cât nu a intervenit vreo " notificare suspendată sau modificată".
Partidul Naţional Scoţian (SNP), aflat la putere în Scoţia, a salutat verdictul.

Alyn Smith, un europarlamentar din partea SNP care a adus în discuţie cazul împreună cu politicieni din partea Verzilor Scoţieni şi din partea laburiştilor, a declarat că decizia "a aprins un semnal luminos... asupra ieşirii". "Momentul este sublim", a spus dl Smith. "În timp ce colegii din Camera Comunelor examinează dezastruosul acord al dnei May, noi putem stabili acum o foaie de parcurs prin care să ieşim din acest balamuc al Brexitului".

Jurişti din Comisia Europeană şi din Consiliul European au susţinut că orice revocare trebuie să se bucure de consimţământul celorlalte 27 de state membre ale UE pentru a apăra uniunea de nişte guverne care ar putea abuza de termenul-limită sau ar exploata Articolul 50 ca să negocieze o poziţie mai avantajoasă de membru.

În acelaşi timp, guvernul Regatului Unit a anunţat ECJ că opiniile sale pe această temă sunt irelevante. După ce, săptămâna trecută, ECJ şi-a făcut cunoscută opinia asupra cazului, cei din Downing Street (reşedinţa oficială a premierilor britanici, n. red.) au spus că, "în orice caz, asta nu schimbă cu nimic poziţia guvernului, potrivit căreia Articolul 50 nu va fi revocat".(RADOR)

  • Il Fatto Quotidiano: Liga-M5S, populiştii sărăcesc Italia oamenilor cinstiţi





În loc să combată evaziunea fiscală şi să recupereze miliardele prăpădite, populiştii sărăcesc Italia celor cinstiţi, Italia plătitorilor de impozite şi a celor care şi-au câştigat pensiile cu proprii lor bani. Acest guvern de nelegiuiţi şi mincinoşi îşi doveşte astfel ipocrizia şi aviditatea, face totul ca să susţină victoria familiei Di Maio (Luigi Di Maio, liderul M5S), munca la negru, miciunile despre "case" cu piscine. Încalcă Constituţia şi fac manevre care vor duce la abator, dar ei sunt la adăpost, cu banii plătiţi din plin de noi.

Principala cauză e inegalitatea, firul conducător al discursului de bază. O inegaliate despre care Diderot scria în 1754. Dar în loc să elimine răul, aceşti greieri nepăsători agravează boala, frânând dezvoltarea, scăpând de oricine îndrăzneşte să-i critice, blocând marile realizări în numele unui declin ferice care nu e decât o mare prostie. Declinul într-o societate tot mai interconectată şi globalizată înseamnă marginalizare, criză endemică, o mare divizare a societăţii: pe de o parte, cei care nu au furat statul, ci care l-au ţinut pe picioare prin taxele plătite, iar pe de alta, cei care au păcălit mereu statul.

Mă întreb de ce nu ne răzvrătim împotriva acestui regim populist? Să demonstrăm că există o opoziţie puternică şi hotărâtă. Să promovăm nesupunerea civilă. Dar să nu rămânem inerţi şi să nu ne lăsăm "supţi de vampiri". Nu de cei care promovează xenofobia, rasismul şi sunt susţinuţi de nazişti şi de nostalgicii fascismului; nu de cei care îşi demonstrează incompetenţa şi care vând ţara duşmanilor Europei..(RADOR)

  • Les Echos: Răspunsurile șoc ale lui Macron



Luni la ora 20, preşedintele Republicii s-a adresat francezilor în cadrul unei alocuţiuni de la Palatul Elysée, transmisă în direct la televiziune şi radio. A fost prima intervenţie publică a lui Emmanuel Macron de după data de 1 decembrie.

Discursul preşedintelui era foarte aşteptat de "vestele galbene" după ce-a de-a patra zi de sâmbătă de proteste care, la nivelul întregii Franţe, au reunit aproximativ 136000 de oameni.

Iată câteva dintre promisiunile preşedintelui Macron din discursul televizat:
Preşedintele Republicii a declarat că marile companii se vor implica şi ele în eforturile de soluţionare a situaţiei. "Le voi convoca şi voi lua decizii în săptămâna care urmează", a subliniat el. În privinţa impozitului de solidaritate pe avere, "nu se vor face paşi înapoi", a prevenit totodată Macron. "O întoarcere înapoi ar dovedi slăbiciune".

Începând din 2019, plata orelor suplimentare nu va mai fi impozitată, iar primele de sfârşit de an nu vor fi nici ele impozitate", a promis Macron printre altele. "De asemenea, pensionarii cu pensii lunare sub 2000 de euro vor fi scutiţi de majorarea contribuţiei sociale începând din 2019. "Efortul făcut este foarte important", a subliniat Macron. Preşedintele francez a mai promis că, începând din anul 2019, salariul minim se va majora cu 100 de euro.

"Evenimentele recente ne-au făcut să pierdem 0.1 puncte din averea noastră din ultimul trimestru. [...] Aceasta înseamnă locuri de muncă mai puține, prosperitate mai puțină pentru francezi”, a declarat Ministrul Economiei, Bruno Le Maire, care a vorbit despre "efectele catastrofale pentru economie" ale protestelor vestelor galbene.

Comerțul cu amănuntul, serviciile de logistică, dar și industria agroalimentară, turismul au fost afectate de protestele ultimelor trei ultimele săptămâni, ca să nu mai vorbim despre atractivitatea Franței pentru investitorii străini, a mai spus LeMaire.
Banque de France este și mai pesimistă decât ministrul. Ea a scazut previziunile de crestere pentru al patrulea trimestru de la 0,4 la 0,2%. Ținta de creștere economică a guvernului - de 1,7% în acest an- pare imposibil de atins.

  • El Pais: Spania are mai mulți fumători decât avea înainte de legile împotriva fumatului





Spaniolii au măsurat impactul pe care l-au avut cele două legi antifumat, din 2005 și 2010. Constatarea? În cei 12 ani (2005-2017) numărul fumătorilor a crescut!

Proporția adulților (între 15 și 64 de ani) care spun că fumează zilnic este de 34% conform studiului făcut de Ministerul Sănătății. În 2005, chiar înainte de intrarea în vigoare a primului regulament (cel care a interzis fumatul la locul de muncă, deși era permis fumatul în centrele de agrement), rata fumătorilor era de 32,8%.

Singura scădere s-a produs în primul an de la intrarea legii în vigoare, când proporția fumătorilor a scăzut de la 30.8% la 29.6%.

Nici ministrul, nici autorii raportului nu au oferit explicații pentru această stare de lucruri.
De asemenea, trebuie avut în vedere că, deși numărul de fumători crește, vânzările de țigări scad. Aproximativ 4.600 de milioane de pachete erau vândute în 2005, potrivit datelor furnizate de Ministerul Finanțelor. În anul 2017, vânzările au fost de 2.200 de milioane. O interpretare simplă ar fi aceea că deși fumează mai multe persoane, cantitatea consumată e mai mică. Dar dacă intri în detaliile raportului, vezi că au crescut vânzările de tutun care se rulează și a crescu de asemenea și consumul de cannabis, (92,2% dintre fumători amestecă tutunul cu marijuana sau hașiș). În plus, sondajul arată că 1,5% dintre respondenți folosesc țigări electronice.

  • The Guardian: Manifestul nostru pentru salvarea Europei de ea însăşi (articol de Thomas Piketty)





Trebuie să reducem inegalităţile din interiorul ţărilor, nu dintre ele, şi să investim în viitorul tuturor europenilor.
De la alegerea unor guverne anti-europene în ţări de pe tot cuprinsul Uniunii Europene, şi cu Brexit fiind iminent, nu se mai poate continua ca până acum. Nu putem aştepta pur şi simplu noi plecări sau şi mai multă destrămare fără a opera nişte schimbări fundamentale la Europa actuală. Continentul nostru este prins între mişcări politice al căror program se reduce la vânarea străinilor şi refugiaţilor, pe de o parte, iar pe de altă parte există cei care pretind că sunt europeni, dar în realitate continuă să considere că liberalismul de linie dură şi răspândirea competiţiei sunt suficiente pentru a defini un proiect politic. Ei nu sesizează că această lipsă de ambiţie socială este lucrul care duce la sentimente de abandon.

Există unele mişcări care încearcă să pună capăt acestui dialog fatal şi să abordeze problemele structurale ce au apărut după decenii de criză economică. Nu ducem lipsă de asemenea situaţii critice specifice Europei: investire deficitară structurală în sectorul public, mai cu seamă în instruire şi cercetare, o ascensiune a inegalităţii sociale, accelerarea încălzirii globale şi o criză în ce priveşte primirea imigranţilor şi refugiaţilor. Însă aceste mişcări au adesea dificultăţi în a formula un proiect alternativ coerent şi în a descrie precis cum ar dori ele să organizeze Europa viitorului.

Acesta este motivul pentru care noi, cetăţeni europeni proveniţi din medii şi ţări diverse, lansăm astăzi acest apel pentru o transformare profundă a instituţiilor şi politicilor europene. Manifestul nostru conţine propuneri concrete, în special un proiect privind un tratat de democratizare şi un proiect de buget - iar toate acestea le-am pus la dispoziţia publicului. Ideile noastre s-ar putea să nu fie perfecte, dar ele au totuşi meritul de a exista. Publicul le poate accesa şi le poate îmbunătăţi. Ele se bazează pe o convingere simplă: Europa trebuie să construiască un nou model pentru a asigura dezvoltarea socială echitabilă şi durabilă a cetăţenilor ei. Singurul mod de-ai convinge constă în abandonarea promisiunilor vagi şi teoretice.

Dacă Europa vrea să restabilească solidaritatea cu cetăţenii ei, ea nu poate face acest lucru decât aducând probe concrete că e capabilă să pună bazele cooperării şi determinându-i pe cei care au avut de câştigat de pe urma globalizării să contribuie la finanţarea binelui sectorului public. Acest lucru înseamnă a le determin pe marile companii să plătească mai mult decât companiile mici şi mijlocii, iar pe contribuabilii cei mai bogaţi să plătească mai mult decât contribuabilii mai săraci. Astăzi lucrurile nu stau aşa.

Propunerile noastre se bazează pe constituirea unui buget pentru democratizare care va fi dezbătut de o adunarea europeană nouă şi suverană. Acest lucru îi va permite în sfârşit Europei să se înzestreze cu o instituţie publică şi capabilă să gestioneze imediat crizele din Europa şi să producă un set de bunuri şi servicii publice fundamentale, în cadrul de lucru al unei economii durabile şi bazate pe solidaritate. Promisiunea făcută în Tratatul de la Roma de "armonizare a condiţiilor de trai şi de muncă" va căpăta în sfârşit sens.

Acest buget, dacă adunarea europeană va dori astfel, va fi finanţat prin patru mari impozite europene, probe palpabile ale acestei solidarităţi europene. Impozitele li se vor aplica profiturilor marilor companii, celor mai mari venituri (peste 200.000 de euro pe an), celor mai bogaţi proprietari de avuţie (peste 1 milion de euro) şi emisiilor de carbon (cu un preţ minim de 30 euro per tonă). Dacă va fi fixat la 4% din PIB, cum propunem noi, acest buget poate finanţa cercetarea, instruirea şi universităţile europene, un program ambiţios de investiţii pentru a ne transforma modelul de creştere economică, finanţarea receptării şi integrării imigranţilor, precum şi sprijinul pentru cei care vor pune în practică această transformare. Ar putea conferi totodată un oarecare spaţiu de manevră statelor membre pentru a reduce impozitarea regresivă care apasă greu pe salarii ori consum.

Problema aici nu o reprezintă crearea unui transfer de plăţi la nivelul întregii Europe - a lua bani de la ţările "virtuoase" şi a-i da statelor care sunt mai puţin astfel. Proiectul limitează diferenţa dintre cheltuielile deduse ale unei ţări şi venitul plătit de ea la un plafon de 0,1% din PIB-ul ei - acesta va putea fi ridicat doar dacă va exista un consens în această privinţă. Acest plafon va putea fi ridicat doar dacă va exista un consens, dar problema aici rezidă în primul rând în a reduce inegalitatea veniturilor în interiorul ţărilor, iar nu între ele, şi de a investi în viitorul tuturor europenilor. Însă acele calcule ar exclude cheltuielile de pe urma cărora beneficiază toate ţările în mod egal, cum ar fi acţiunile pentru ameliorarea schimbării climei. Întrucât va finanţa bunuri publice europene de pe urma cărora vor beneficia toate ţările, bugetul pentru democratizare va încuraja de asemenea, de facto, şi convergenţa între state.

Fiindcă trebuie să acţionăm rapid, dar totodată trebuie să şi scoatem Europa din actualul impas tehnocrat, noi propunem înfiinţarea unei adunări europene. Ea va permite dezbaterea şi votarea acelor noi impozite europene, cât şi a bugetului pentru democratizare. Această adunarea europeană poate fi înfiinţată fără modificarea tratatelor europene existente.

Adunarea va trebui evident să comunice cu actualele instituţii care sunt factori de decizie (în special Eurogrupul - întâlnirea lunară informală a miniştrilor de finanţe din zona euro). Dar, în caz de neînţelegeri, adunarea ar urma să aibă ultimul cuvânt. În caz contrar, capacitatea ei de a fi un centru al unui nou spaţiu politic transnaţional în care partide, mişcări sociale şi ONG-uri vor fi în sfârşit capabile să se exprime va fi compromisă. La fel ar fi în joc şi eficienţă ei efectivă, întrucât ideea este aceea de a extrage în sfârşit Europa din inerţia eternă a negocierilor interguvernamentale. Nu ar trebui să uităm că regula unanimităţii fiscale aflată în vigoare în UE a blocat ani de zile adoptarea oricărui impozit european şi susţine eterna evaziune în dumping fiscal a celor mai bogaţi şi mai mobili, o practică persistentă chiar şi în ziua de azi, în ciuda tuturor discursurilor. Această situaţie va continua dacă nu se vor stabili alte reguli privind procesul de luare a deciziilor.

Având în vedere că o adunare europeană nou creată va avea abilitatea de a adopta impozite şi de a afecta însuşi nucleul acordurilor democratice, fiscale şi sociale ale statelor, parlamentarii naţionali şi cei europeni vor trebui să joace un rol central. Acesta e motivul pentru care noi propunem, în tratatul de democratizare disponibil online, ca 80% dintre membrii adunării europene să fie membri ai parlamentelor naţionale, iar 20% să fie membri ai actualului Parlament European. Această opţiune merită să fie discutată mai mult. În special, proiectul nostru ar putea funcţiona şi cu o pondere mai redusă a parlamentarilor naţionali (50%, de pildă). Însă, în opinia noastră, o reducere excesivă a acestei proporţii ar putea ştirbi din legitimitatea adunării europene ca implicându-i pe toţi cetăţenii europeni în direcţia unui nou pact social şi fiscal, iar conflictele de legitimitate democratică dintre alegerile naţionale şi cele europene ar putea submina rapid proiectul.

Astfel, alegerile naţionale se vor transforma de facto în alegeri europene. Parlamentarii aleşi la nivel naţional nu vor mai putea să arunce pur şi simplu responsabilitatea în braţele Bruxelles-ului şi nu vor avea nici o altă opţiune în afară de a le explica alegătorilor proiectele şi bugetele pe care intenţionează să le susţină în adunarea europeană. Aducându-i la un loc pe parlamentarii naţionali şi europeni într-o singură adunare, se vor crea cutume de co-guvernare, care în acest moment nu există decât între şefii de state şi miniştrii de finanţe.

Trebuie să acţionăm rapid acum. Deşi ar fi preferabil ca toate ţările UE să se alăture proiectului cât mai repede - în special cele mai mari patru ţări ale zonei euro (care deţin la un loc peste 70% din PIB-ul şi populaţia UE) - el este conceput astfel încât să poată fi adoptat şi implementat de către oricare set de ţări care ar dori să facă asta. El le permite acelora care vor să realizeze un progres imediat prin adoptarea acestui proiect să o facă chiar acum. Trebuie să ne asumăm cu toţii responsabilităţile de a participa la o discuţie detaliată şi constructivă privind viitorul Europei, fiindcă în caz contrar continentul nostru va fi lăsat să se afunde şi mai adânc într-o învrăjbire dăunătoare..(RADOR)

  • Le Monde: Rusia devine al doilea producător de arme din lume






Ţara depăşeşte de acum Regatul Unit, dar rămâne mult în urma Statelor Unite. Fraţa rămâne pe locul al patrulea

Rusia a urcat pe locul al doilea între ţările producătoare de arme în 2017, în urma Statelor Unite, un loc ocupat până acum de Regatul Unit, potrivit unui raport al Institutului de cercetări privind pacea internaţională de la Stockholm (Sipri), publicat luni, 10 decembrie.
"Companiile ruseşti cunosc o creştere semnificativă a vânzăruilor lor de arme din 2011", a explicat cercetătorul Siemon Wezeman, într-un comunicat. Ea reprezenta 9,5% din vânzările celor mai mari 100 de producători mondiali în 2017, cu o cifră de afaceri de 37,7 miliarde de dolari (33 de miliarde de euro), în creştere cu 8,5% faţă de 2016, potrivit raportului.
"Acest lucru este în concordanţă cu creşterea cheltuielilor Rusiei în materie de cumpărare de arme pentru a-şi moderniza forţele armate", a adăugat cercetorul. În septembrie, ţara a efectuat de altfel cele mai mari manevre militare din istoria sa în Extremul Orient, denunţate de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) ca repetiţie pentru un "conflict de mare amploare".

Statele Unite, confortabil în frunte

Locul al doilea în clasament era ocupat, din 2002, de Regatul Unit, coborât pe locul al treilea (9% din producţia mondială). Franţa şi păstrează locul al patrulea (5,3% din producţie) şi Statele Unite rămân confortabil în frunte.
Doar ei singuri, producătorii americani reprezintă 57% din totalul vânzărilor mondiale în 2017, cu 42 de companii în top 100, cu o cifră de afaceri cumulată de 226,6 miliarde de dolari (circa 198 de miliarde de euro).
"Companiile americane beneficiază direct de cererea constantă de arme a ministerului apărării [din Statele Unite]", a explicat Aude Fleurant, directoarea programului de cercetare privind armamentul şi cheltuielile militare.
Departe în urma primului fabricant mondial - americanul Lockheed Martin (venituri de 44,9 miliarde de dolari) -, Almaz-Anteï, prima companie rusească din clasament, se plasează pe locul al 10-lea cu o cifră de afaceri de 8,6 miliarde de dolari (în creştere cu 17% faţă de 2016).
Este prima dată când Rusia reuşeşte să urce una din companiile sale în top 10. Nouă alte grupuri ruseşti de armament figurează în clasamentul primilor 100 de producători mondiali.

Ambiţiile turce

Institutul subliniază de asemenea că vânzările companiilor turce din sector au urcat cu 24% în 2017, reflectând "ambiţiile Ankarei să-şi dezvolte industria de armament pentru a răspunde unei cereri crescânde şi a deveni mai puţin dependentă de furnizorii străini", potrivit unui alt cercetător al Sipri, Pieter Wezeman.
De reţinut că studiul nu ţine cont de cazul Chinei, pentru care nu sunt date disponibile, notează Sipri.(RADOR)






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





3046 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by