Deputații din comisiile de specialitate au avizat, marți, proiectele de lege privind eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit încheiate între consumatori și bănci, inclusiv la leasing dar și pe cel privind răscumpararea cu cel mult dublul creanței cesionate. Mașina de vot a coaliției de guvernamânt a funcționat la turație maximă, amendamentele opoziției fiind respinse la foc automat. Potrivit proiectului care ar putea ajunge mâine la vot în plen, penalitățile și alte obligații de plată nu vor putea depăși 50% din suma restantă la rezilierea contractului de credit, iar consumatorii datornici vor putea vinde bunul luat în leasing deși nu sunt proprietari. Vezi mai jos declarațiile făcute de Zamfir la încheierea ședinței de marți. Stirea se actualizează
Ascultă mai jos declarațiile senatorului Zamfir făcute marți după ședința comisiilor de specialitate:
Descarca fisierul audio in format MP3
De asemenea, a mai fost discutat în regim de urgență și proiectul privind plafonarea ratelor de dobândă, care fusese dezbătut și adoptat de către Senatul României în februarie 2018, iar apoi a fost înaintat Camerei Deputaților ca for decizional. Acest proiect impune plafoane maxime ale DAE pentru creditele acordate inclusiv de instituțiile de credit (18% în cazul creditelor de consum și 2,5 ori rata dobânzii de politică monetară a BNR pentru creditele ipotecare, ceea ce ar echivala în prezent cu un plafon de 6,25%). Introducerea unor plafoane neadecvate asupra nivelului ratelor de dobândă ar putea provoca reducerea ofertei de produse de creditare.
Au explicat asta profesori de economie independenți din cadrul ASE, care nu pot fi bănuiți de partizanat. E drept, există și studii făcute de KPMG, dar acestea au fost comandate de sectorul bancar, așa încât le putem bănui de poziții partizane.
O poziție riguroasă pe aceeași temă au și reprezentanții BNR, care vin și cu sugestii care ar putea fi măcar discutate cu specialiștii comisiilor de specialitate din Camerele decizionale ale Parlamentului.
- Proiectul de Lege privind reglementarea creanțelor cesionate
În esență, prevede că recuperatorii de creanțe cesionate pot colecta de la debitori maximum dublul sumei plătite pentru creanțele achiziționate (sumă prevăzută în contract), dar fără a depăşi valoarea debitului principal restant.
Ce ne scrie un cititor (și are dreptate):
”Am schimbat titularul unuia din contractele de telefonie mobilă, deși tot eu le plăteam pe amândouă, facturile ajungeau și înainte și după la aceeași adresă, chiar plățile se făceau prin direct debit. Menționez că în 9 ani de contract nu întârziasem o data măcar plata. Buun, și schimb contractul. La vreo lună și jumătate mă sună o tanti la la respectivă companie, îmi spune ceva de rest de plată, îi cer detalii suplimentare și, cum mă aflăm în concediu iar semnalul nu era cel mai bun, o rog să mi le trimită pe mail. Nu am primit nimic pe mail și am și uitat de toată discuția. Menționez că nu am primit niciun mail, nicio înștiințare de restanța de plată prin poștă.. nimic, liniște deplină. După mai bine de 2 ani de la schimbarea contractului primesc o somare cu titlu executoriu de la o companie de recuperare creanțe. Aveam de plată 367 RON pentru o restanța de, țineți-va bine, 29,5 RON. În acești 2 ani nu m-a căutat nimeni să-mi spună că am datorii, ci au lăsat așa lucrurile.. să se adune o sume care cât de cât se merite deranjul trimiterii unei somantii.
Vezi aici și ce spune inițiatorul legii.
Nu mai insist pe politica acelei companii de telefonie mobilă, adaugă cititorul nostru. Nu au reușit să-mi explice totuși cum de, fiind de ani de zile sub contract cu ei (și nu contracte mici), nu au reușit să mă anunțe asupra situației și s-au mulțumit sec să vândă creanță la o firmă de recuperatori. Am renunțat la toate contractele cu ei, cel mai vechi fiind de 17 ani.
Sintetizând, dacă eu am reușit să ajung să plătesc unor recuperatori de zece ori mai mult decât debitul inițial, în condițiile în care nimeni nu s-a obosit să mă contacteze în perioadă asta, pot să mă gândesc le ce sume se poate ajunge pentru debite mai mari.
Și da, ar trebui reglementată cesiunea creanțelor, o discuție în acest sens fiind mai mult decât binevenită”
E drept, aici ar putea exista loc de discuții.
De cealaltă parte, trebuie spus că în ipoteza trecerii proiectului în actuala formă, interesul firmelor de recuperare pentru cumpărarea creditelor neperformante va dispărea. Mai mult, un client bun platonic al unei bănci va fi încurajat să nu mai plătească ratele, urmând să aștepte să-și răscumpere datoria la preț de nimic. Și să explic de ce.
- Eu, Dan Popa, am un contract de credit ipotecar cu o bancă locală. Sunt cu ratele la zi în acest moment. Dacă legea se va aplica, voi înceta orice plată către bancă și o să aștept ca, după un an sau doi, banca să-mi vândă creanța, recuperatorilor. De regulă, vânzările se fac la 10% din valoare. Cu alte cuvinte, dacă eu am cumpărat un apartament cu un credit de 60.000 de euro de la bancă, credit din care mai am de achitat 30.000 de euro, aștept ca banca să-și vândă creanța cu 6.000 de euro (10%), urmând ca eu s-o răscumpăr cu cel mult 12.000 de euro.
Ca idee, în perioada 2015-2017 vânzările de credite neperformante în România au avut un volum total de 8,593 miliarde euro, net superior celui înregistrat în țări precum Croația (1,7 miliarde euro), Ungaria (1,5 miliarde euro) sau Bulgaria (0,7 miliarde euro). De asemenea, în primul trimestru al anului 2018, în România au avut loc tranzacții cu credite neperformante de 881 milioane euro.
5
5
