Financial Times: Arabia Saudită anunță schimbări radicale ale cabinetului ● Așteptați-vă la turbulențe mai mari care urmare a luptei lui Trump cu Fed-ul ● Fracturile Europei nu se limitează doar la Est-Vest ● Les Echos: În pofida Brexit, Vinci cumpără aeroportul londonez Gatwick cu 3,2 miliarde de dolari ● L`Echo: Urmează un semestru tumultuos pentru UE. România, țară al cărei guvern îşi multiplică diatribele la adresa Bruxelles-ului, preia preşedinţia UE ● Handelsblatt: Taxiuri aeriene, diagnosticieni digitali, cititor portabil de carduri. Startupuri germane care ar putea deveni unicorni. Lectură plăcută!
- Financial Times: Arabia Saudită anunță schimbări radicale ale cabinetului
Regele Salman a anunțat joi schimbări majore în cabinetul Arabiei Saudite, aceasta fiind prima remaniere a structurilor puterii regate de la uciderea lui Jamal Khashoggi.
Printul prințul Mohammed bin Salman își păstrează toate puterile pe care le avea, dar remanierea poate fi privită ca o încercare a regelui de a face curățenie și a trimite un semnal comunității internaționale că a răspuns crizei denerate de uciderea jurnalistului în octombrie, spun experții.
Modificările includ numirea lui Musaad al-Aiban în calitate de consilier pentru securitatea națională și numirea fostului ministru de finanțe Ibrahim al-Assaf ca ministru de externe. Miniștrii puternicii Gărzi Naționale, cei responsabili cu media și educația au fost de asemenea înlocuiți.
Atât dl Aiban, un vechi membru al Cabinetului, cât și dl Assaf, care a condus ministerul de finanțe timp de două decenii sunt considerați consilieri de încredere ai regeliu.
Remanierea poate fi interpretată ca fiind o dorință a monarhului de a aduce mai multă experiență unui guvern din ce în ce mai populat de figuri provenind din sectorul privat și de confidenții mai tineri ai prințului moștenitor.
Existaseră anterior zvonuri că regele Salman va căuta să balanseze impulsivitatea prințului Mohamed.
Saeed al-Wahabi, profesor la Institutul EastWest, a declarat că dl Aiban a gestionat anterior mai multe portofolii sensibile legate de securitate și politică externă.
"Ceea ce va face în noua sa funcție este să organizeze mai bine departamentul, experiența și knowhow-ul său ajutându-l în acest sens", a spus Wahabi. "El va fi implicat în construirea unei strategii cel puțin în următorul an sau doi, când va fi făcută o nouă numire pentru această funcție".
Regele a ordonat, de asemenea, remanierea a două Consilii prezidate de prințul Mohammed, vitale pentru consolidarea puterii sale - Consiliul pentru Afaceri Economice și Dezvoltare și Consiliul pentru Afaceri Politice și de Securitate. Chiar și în noua formulă, prințul coroanei va continua să coordoneze cele două organisme.
Supravegherea principalelor instituții, printre care Saudi Aramco, compania petrolieră de stat și Fondul de investiții publice, fondul suveran sirian, a fost transferată în subordinea consiliului economic din momentul înființării. De asemenea, problemele de securitate sunt getionate tot de prințul Mohammed. Rolul ministerului de interne, în trecut unul foarte important, acum a fost redus la gestionarea problemelor civile, cum ar fi cele privind încălcarea traficului.
Ministrul Gărzii Naționale, în mod tradițional o unitate de elită responsabilă de protecția familiei regale nu va mai fi în subordinea directă a Consiliului de Securitate, prezidat de către Prințul Mohammed.
Regele Salman a ordonat, de asemenea, crearea unei "Curți a Consiliului de Miniștri" care să funcționeze separat de curtea regală. Această mișcare sugerează că dorește să creeze o separare mai clară între guvern și curtea regală.
Printul Mohammed a fost liderul de facto al regatului de când a fost numit prinț moștenitor în iunie 2017. Parlamentarii americani cred că acesta a ordonat uciderea lui Khashoggi la consulatul regatului din Istanbul. Printul saudit de 33 de ani a negat orice implicare.
Moartea lui Khashoggi a băgat regatul în cea mai mare criză diplomatică de la atacurile din septembrie 2001 asupra SUA, iar regele îmbătrânit a încercat să-i liniștească pe aliații internaționali că va răspunde incidentului.
Unul dintre cei mai apropiați consilieri ai prințului Mohammed, Saud al-Qahtani, a fost demis în octombrie, după ce a fost implicat în operațiunea care a dus la uciderea lui Khashoggi. Dl. Qahtani și Turki al-Alsheikh, un alt consilier regal, au fost considerați ca ofițeri ai presedintelui coroanei și au jucat roluri cheie în represiunea lui Riyad împotriva disidenților.
Dl Al-Alsheikh a fost eliberat din funcție joi, însă a fost numit președinte al General Entertainment Authority, sugerând că nu e totuși abandonat.
Dl Assaf îl înlocuiește pe Adel al-Jubeir ca ministru de externe, dar acesta din urmă va continua să fie membru al cabinetului cu titlul de ministru de stat. Dl Assaf a fost reținut în hotelul Ritz-Carlton din Riyadh împreună cu zeci de prinți, oameni de afaceri și foști angajați ai guvernului în timpul curățeniei anticorupție din noiembrie 2017. A fost eliberat în decembrie acel an și câteva săptămâni mai târziu a condus delegația saudită la întâlnirea anuală de la Davos.
Un alt decret regal a eliberat pe prințul Mohammed bin Nawaf de postul său de ambasador saudit în Marea Britanie, dar nu a fost numit încă un înlocuitor.
Alte articole din FT:
- Așteptați-vă la turbulențe mai mari care urmare a luptei lui Trump cu Fed-ul!
În condiții normale, Crăciunul ar trebui să fie un moment foarte plictisitor pentru angajații Rezervei Federale, dar 2018 nu este un an "normal"; nu cu Donald Trump la Casa Albă.
Săptămâna trecută, președintele american a mișcat piețele implorând Rezerva Federală să oprească din creșterea dobânzilor. În această săptămână, el și-a intensificat atacurile, sugerând că ar putea să-l retragă pe Jay Powell de pe scaunul Fed.
Steven Mnuchin, secretarul Trezoreriei, a încercat disperat să limiteze daunele cu un tweet (ce altceva?), sugerând că slujba domnului Powell e în siguranță. Dar nefericitul domn Mnuchin a creat o alarmă suplimentară, dezvăluind, într-o declarație oficială, că a discutat cu liderii celor mai mari bănci din America despre problemele de lichiditate ale acestora.
În mod surprinzător, asta a provocat o dramă. În 24 decembrie, piețele de acțiuni ale SUA au înregistrat cel mai mare impact înregistrat pentru un Ajun de Crăciun.
Ce ar trebui să facă investitorii? Dacă doriți să fiți optimist, puteți să vă mulțumiți cu explicația oferită de unii membri ai Cabinetului președintelui Trump: și anume că evenimentele din această săptămână reflectă o "corecție normală a pieței".Oficialii administrației insistă că piețele se vor calma imediat ce investitorii vor realiza că economia americană rămâne destul de puternică. Sau, după cum spune un oficial senior al administrației: "Problemele legate de structura pieței au sporit volatilitatea în ambele direcții, iar piața a interpretat greșit problemele PR [cu declarația Mnuchin]. Acesta a vrut să dea un semnal că totul funcționează bine, dar a fost înțeles greșit. "
Această explicație nu este totuși o pură fantezie: structurile pieței s-au schimbat într-adevăr într-un mod care face ca variațiile să fie mai imprevizibile.
Dar există și un alt mod de a interpreta evenimentele din această săptămână. După doi ani de președinție a dlui Trump, investitorii globali pun la îndoială credibilitatea financiară a administrației.
Un cinic ar putea argumenta că această provocare nu este deosebit de nouă: domnul Trump a oferit nesfârșite surprize politice în ultimii doi ani. Gândiți-vă doar la războiul comercial sau la finanțarea "frumosului zid" al domnului Trump la granița mexicană.
Ceea ce s-a schimbat de fapt este că președintele nu doar că a semănat dezordine în Casa Albă, dar a amenințat că va face acest lucru și la Fed. Pentru a fi corecți, trebuie să spunem că Trump nu este primul președinte căruia nu-i plac dobânzile mari . Dar, prin atacarea Fed-ului într-un mod atât de brutal, domnul Trump a subminat una dintre puținele instituții din Washington care a oferit o prezență calmă în mijlocul haosului. Mai rău, cerând o politică monetară relaxată, președintele și-a semnalat dorința de a obține noi stimulente pentru economia americană, cum ar fi reducerea impozitelor - indiferent de costul pe termen lung.
Merită să ne amintim că atacul președintelui Trump asupra Fed-ului vine într-o perioadă extrem de inoportună: deficitul bugetar federal explodează și se situează pentru prima dată la nivelul de 1 trilion de dolari. În plus, majoritatea economiștilor prognozează că ritmul de creștere va încetini anul viitor, fără a lua în calcul și impactul războaielor comerciale.
Unii investitori încep să se gândească la ce se va întâmpla în continuare. Ei se întreabă: dacă președintele îi obligă pe dl Powell să renunțe, ce se va întâmpla cu inflația? Câte stimulente vrea domnul Trump să producă pentru economie? Dacă deficitul continuă să explodeze, putem presupune că investitorii îl vor finanța în continuare prin cumpărarea de obligațiuni americane?
Unii oameni din jurul domnului Trump înțeleg aceste riscuri. Dar dacă creșterea economică americană va încetini la anul, președintele va căuta să găsească țapi ispășitori, cum ar fi de pildă Fed.
Morala pentru investitori este clară: nu vă faceți griji în legătură cu evenimentele din această săptămână. Dra piețele vor fi mai volatile în 2019. Și păstrați-vă flexibilitatea pentru a face față turbulențelor viitoare declanșate de dl Trump (și de contul lui de Twitter).
- Fracturile Europei nu se limitează doar la Est-Vest
Alegerile îi vor arunca în luptă pe liberali contra naționaliștilor conservatori în fiecare dintre cele 27 de state ale blocului.
În Europa, 2019 va fi un an de luptă între forțele internaționalismului progresist, pro-UE, și cele ale reacției nativiste, eurosceptice. Principalul câmp de bătălie vor fi alegerile pentru Parlamentul European care vor avea loc în mai în 27 de țări. Asemenea predicții, afirmate frecvent la Bruxelles și în cercurile liberale din Europa de Vest, nu sunt neapărat foarte inexacte.
Întrucât este adevărat că Emmanuel Macron, președintele liberal francez și mare promotor al integrării europene, e croit dintr-o cu totul altă stofă politică decât Viktor Orban, premierul naționalist conservator ungar. Dacă dl Orban și cei cu convingeri politice similare vor evolua bine la alegerile europene, ei ar putea căpăta suficientă influență pentru a sabota viziunea lui Macron despre Europa din interiorul parlamentului, Comisiei Europene ori al altor organe.
Este o competiție intensă ținând de ideologie, identitate și viitorul UE. Însă unii dintre acești vest-europeni prezintă lupta exagerat de simplificat, în termeni geografici: un duel între liberalii virtuoși, deschiși la minte, din jumătatea lor de continent și reacționarii ignoranți și nedemocratici din Est. Realitatea este de fapt mai complicată și mai puțin favorabilă vest-europenilor. Unu la mână, conceptul unei Europe cu două jumătăți este o distorsionare intelectuală introdusă în epoca războiului rece. Copiii crescuți între sfârșitul anilor '40 și 1989 au învățat o hartă mentală a Europei în care gratiile închisorilor și turnurile de veghe delimitau un Vest liber și prosper de un Est sărac și comunist. O jumătate a Europei era lumină, cealaltă jumătate era întuneric.
O asemenea hartă nu mai avea loc și pentru realitățile geografice și politice care îi discreditau generalitățile grosiere. Era Praga, aflat chiar la vest de Viena, cu adevărat un oraș „estic”? Din ce punct de vedere era Atena, la sud de Tirana, „vestic”? Grecia, Portugalia și Spania erau în tabăra occidentală condusă de SUA, însă au fost dictaturi de dreapta o parte a acelei epoci. Pe de altă parte, dizidenții pro-democrație din Cehoslovacia, Ungaria și Polonia dădeau dovadă de o înțelegere mai profundă a drepturilor omului și a libertății politice față de mulți activiști anti-establishment din Vest.
La aproape 30 de ani de la căderea comunismului, mitul Europei binare refuză cu încăpățânare să moară. Unii vest-europeni îl mențin în viață pentru a justifica propuneri privind o UE cu două sau mai multe niveluri. Regiunea lor ar constitui un grup de sus, profund integrat, în vreme ce „Estul”, sau cea mai mare parte a lui, ar fi clasificat undeva mai jos. Recentul derapaj al Ungariei, Poloniei și României de la normele democratice și statul de drept, cuplat cu certurile pe tema politicii pentru refugiați și imigranți, servesc drept pretext perfect pentru asemenea planuri. Totuși, în privința valorilor liberale și a îndeplinirii politicilor UE, nu există o linie clară de demarcație între Europa „de Vest” și cea „de Est”.
Să luăm de exemplu Italia, o țară tipică occidentală și membru fondator al UE. Matteo Salvini, vicepremier italian și conducător al partidului de dreapta Liga, a prezis că alegerile europene vor fi „un referendum între Europa elitelor, băncilor, finanțelor, imigrației și muncii precare și Europa poporului și a forței de muncă”. Aceasta a fost o provocare la adresa ortodoxiei UE la fel de îndrăzneață ca oricare declarație făcută de dl Orban sau Jaroslaw Kaczynski, conducătorul autoritar al partidului Lege și Justiție. Dl Salvini, Marine Le Pen a Franței și Geert Wilders din Olanda sunt dovada că radicalismul și populismul de dreapta marchează cu o cicatrice peisajul Europei de Vest într-aceeași măsură cu fostul bloc comunist.
Mergând pe aceeași logică, nu orice politician „est”-european este un naționalist radical pornit să distrugă statul de drept și să blocheze integrarea UE. Cele trei state baltice, a căror preocupare primordială este protecția față de Rusia, nu creează aproape niciodată probleme în UE. Ele au legături mai strânse cu vecinii lor nordici, comparativ cu, de exemplu, Ungaria ori Bulgaria.
Așadar, departe de a fi diametral opuse, Europa „de Vest” și cea „de Est” seamănă una cu alta mai mult decât apreciază unii occidentali. Conservatorii naționaliști din Est se prezintă drept adevărați apărători ai creștinătății, spre deosebire de multiculturaliștii decadenți și lipsiți de religie ai Vestului. Însă toate societățile europene suferă de clivaje similare, și în special din cauza unei falii politice și culturale între zonele urbane liberale și mai conservatoarele orașe provinciale și comunități rurale.
Protestele „vestelor galbene” ale Franței au expus falia dintre Parisul înfumurat și provinciile greu apăsate, care prezintă analogii cu divizarea urban-rural din Europa Centrală și de Est. Alegerile locale din Polonia ilustrează această idee. Lege și Justiție, care a ajuns pe lista UE a indisciplinaților, a pierdut masiv la alegerile pentru primăria Varșoviei, în favoarea Platformei Civice din opoziție. Pe de altă parte, el a câștigat categoric în micile orașe provinciale și în zonele rurale care nu împărtășesc perspectiva cosmopolită și deschisă a capitalei poloneze.
La alegerile parlamentare din Ungaria, opozanții dlui Orban i-au înfrânt partidul, Fidesz, la Budapesta, un bastion al liberalismului, și au înregistrat un scor bun în rândurile tinerilor cu mentalități cosmopolite. Alegătorii mai bătrâni, mai conservatori și mai puțin educați din provincie l-au susținut pe dl Orban. Tipare similare de vot pot fi identificate la alegerile prezidențiale din Austria din 2016 și la referendumul pentru Brexit.
Toată lumea din Europa, indiferent că e de ”Vest” sau „Est”, ar trebui să facă în 2019 un efort de a înțelege mai bine ce are ea în comun. Fără un asemenea efort, tensiunile care tind să dezmembreze UE vor deveni doar mai grave.(RADOR)
- Les Echos: În pofida Brexit, Vinci cumpără aeroportul londonez Gatwick cu 3,2 miliarde de dolari
Temerile legate de Brexit duc la scăderea prețurilor, iar Vinci Airports beneficiază de asta. Filiala Vinci Concessions a anunțat joi că va cumpăra 50,01% din acțiunile companiei Gatwick Airport Limited, proprietarul aeroportului Gatwick din Londra, plătind pentru ele 2,9 miliarde de lire sterline (3,2 miliarde de dolari). euro). Restul de 49,99% vor fi gestionate de un fond american.
Gatwick, care deservește 228 destinații în 74 de țări, este al doilea aeroport ca mărime din Regatul Unit și al optulea din Europa. "În sistemul aeroportuar din Londra - cel mai mare din lume cu 170 de milioane de pasageri - Gatwick reprezintă 46 de milioane de pasageri- britanici care merg în vacanțe și turiști care vid în Marea Britanie", spune directorul general al Vinci Concesiuni, Nicolas Notebaert. Gatwick nu este un aeroport de tranzit și, în plus, are alte active, cum ar fi "baza principală a easyJet", spune Notebaert
"Gatwick se află într-o zonă dens populată, cu o putere de cumpărare ridicată, unde oamenii nu vor înceta să plece în vacanță chiar și după Brexit", a mai declarat Nicolas Notebaert. O altă garanție pentru viitor este cererea solidă, care depășește actuala structură a aeroportului. Iar tendința de creștere a traficului aerian este de două ori mai rapidă decât cea a economiei, adaugă șeful Vinci Concesiuni. Acesta este motivul pentru care în ultimele două crize economice (din 2001 și 2008), aeroportul a avut 6 și respectiv 12 luni mai dificile, dar urmate de o revenire rapidă.
Tranzacţia urmează să fie finalizată în primul semestru din 2019, Gatwick devenin cel mai mare aeroport din reţeaua deţinută de Vinci, care ar urma să se extindă, ajungând la 46 de aeroporturi în 12 ţări, inclusiv Franţa, Portugalia şi Japonia. "Este o oportunitate rară să achiziţionezi un raport de asemenea mărime şi calitate", se arată într-un comunicat al companiei franceze.
Anul acesta Vinci a cumpărat portofoliul Airports Worldwide, care-i permite să intre pe piaţa din SUA şi să se extindă în Europa.
Preşedintele Gatwick, Sir David Higgins, care alături de echipa sa va continua să conducă aeroportul, a afirmat că tranzacţia "reprezintă un vot de încredere în Gatwick şi în potenţialul său".
Aeroportul, care are 24.000 de angajaţi, este al optulea cel mai aglomerat din Europa după numărul de pasageri.
Vânzarea vine la o săptămână după ce toate zborurile au fost suspendate pe aeroportul Gatwick, în urma prezenţei unei drone suspecte, ceea ce a provocat haos în rândul pasagerilor.
- L`Echo: Urmează un semestru tumultuos pentru UE. România, țară al cărei guvern îşi multiplică diatribele la adresa Bruxelles-ului, preia preşedinţia UE
România îi va succeda Austriei la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2019, în timp ce tensiunile rămân vii cu instituţiile UE. Responsabilii europeni îi reproşează guvernului de centru-stânga, condus de premierul Viorica Dăncilă, că se îndepărtează de statul de drept.
Aflată în relaţii reci cu Bruxelles-ul, România preia preşedinţia UE începând cu luna ianuarie.
România, al cărei guvern îşi multiplică diatribele la adresa Bruxelles-ului, preia preşedinţia într-un moment în care cei 28 sunt puşi la grea încercare din cauza Brexitului şi a ascensiunii euroscepticilor.
Ce se întâmplă cu România, cea care se clasa în mod regulat printre ţările cele mai eurofile după aderarea din 2007?
În ultimele luni, instituţiile europene au devenit ţinta majorităţii de stânga, cea care nu a încetat să denunţe faptul că Uniunea este "injustă", refuzând acestei ţări "dreptul la propriile opinii", potrivit declaraţiei şefului Partidului Social-Democrat (PSD) aflat la putere, Liviu Dragnea.
Şi după?
Preşedinţia României va lua sfârşit pe 31 iunie, şi Finlanda îi va succeda în cadrul celui de-al doilea semestru al lui 2019.
Degradarea relaţiilor dintre UE şi guvernul român intervine în cel mai prost moment: Bucureştiul va prelua pentru prima dată preşedinţia semestrială a Uniunii, în timp ce proiectul european se va confrunta, în 2019, cu provocările divorţului de Regatul Unit, cu negocierile referitoare la viitorul buget comunitar şi cu alegeri europene care ar trebui să ducă la un progres al taberei eurosceptice.
Încăpăţânarea PSD de a impune o vastă reformă a sistemului judiciar a exacerbat tensiunile cu Comisia Europeană.
Sărăcie şi disparităţi
Dacă România este unul din cele trei state cele mai sărace ale UE, diferenţele sunt uriaşe în interiorul ţării: produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în regiunea Bucureşti reprezintă circa 140% din media UE, dar abia atinge 40% în regiunile cele mai sărace din nord-est şi din sud-vest.
Fondurile europene au generat progrese remarcabile: astfel, 40% din căminele din mediul rural sunt astăzi conectate la reţeaua de apă curentă, faţă de doar 1% la căderea regimului comunist, la sfârşitul anului 1989.
Forţaţi de sărăcia tranziţiei, circa 4 milioane de români au părăsit ţara în ultimii 30 de ani.
"Guvernul PSD a început să facă presiuni asupra autorităţilor judiciare şi anticorupţie româneşti într-un mod ce reaminteşte de omologii săi Polonia şi Ungaria", alte două ţări extrem de critice faţă de funcţionarea Uniunii, notează cercetătorul Luka Oreskovic într-un recent raport al think-tank-ului european Council on Foreign Relations (ECFR).
UE a solicitat renunţarea la reformele judiciare, estimând că ele afectează lupta împotriva corupţiei, boală endemică în această ţară. Pentru detractorii Uniunii, aceste măsuri nu au alt scop decât să şteargă cazierul judiciar în cazul a numeroşi aleşi şi apropiaţi ai PSD, printre care şi Liviu Dragnea, deja condamnat la închisoare cu suspendare pentru fraudă electorală şi vizat de alte două proceduri.
Social-democraţii îi acuză pe procurorii anticorupţie că fac parte dintr-un "stat paralel" care acţionează împotriva puterii alese.
Oportunism sau ideologie?
În acest context, tonul populist, chiar naţionalist, al liderului social-democraţilor dezvăluie mai degrabă oportunism decât ideologie, estimează politologul Andrei Ţăranu: "Dragnea copiază retorica iliberală a premierului ungar Viktor Orban, fără a înţelege pe deplin conceptele".
Bucureştiul nu pare decis să pună în aplicare recomandările europene privind justiţia. Dimpotrivă, guvernul doamnei Viorica Dăncilă vrea să treacă rapid un decret de amnistie de care ar putea beneficia responsabilii politici care au probleme cu justiţia.
Un astfel de proiect va marca încălcarea unei linii roşii, se atrage atenţia dintr-o sursă europeană. România, care "suferă deja de un handicap în termeni de credibilitate", ar trebui să îşi cheltuiască energia pentru a se apăra în faţa partenerilor săi în loc să se ocupe de dosare europene, avertizează aceeaşi sursă.
Coabitare dificilă
Bucureştiul va avea dificultăţi în a vorbi pe o singură voce, deoarece ţara cunoaşte o coabitare explozivă între majoritatea de stânga şi preşedintele de centru-dreapta Klaus Iohannis. Acesta din urmă, un pro-european convins, reprezintă ţara în cadrul Consiliului Europei.
Popularitatea PSD, ales confortabil la sfârşitul anului 2016, este în scădere. Importante manifestaţii de stradă la Bucureşti au mobilizat în ultimii doi ani mii de opozanţi, dar majoritatea beneficiază de susţinere solidă în regiunile defavorizate, graţie creşterii ajutoarelor sociale în ultimele luni. România afişează una din ratele de creştere cele mai susţinute din cadrul UE, 4,1% pe an pe al treilea trimestru, după 6,9% în 2017.
- Handelsblatt: Taxiuri aeriene, diagnosticieni digitali, cititor portabil de carduri. Startupuri germane care ar putea deveni unicorni
Unicornii din Berlin sunt în mare vogă: modelați din fantezie, ei reprezintă ceva special în industria start-upurilor. Unicornul este o companie în valoare de cel puțin 1 miliard de dolari. Portalul de date Dealroom a enumerat o serie de start-up-uri germane care în prezent valorează între 200 și 1 miliard de dolari și care reprezintă potențiali unicorni.
Sumup
Faptul că clienții își plătesc facturile cu cardul de debit nu este o idee foarte inovatoare. Există însă mulți șoferi de taxi, mici restaurante și magazine unde această procedură nu este totuși o obișnuință. Și nu pentru că proprietarii acestor mici businessuri ar avea ceva cu tehnologia sau cu progresul, ci pur și simplu pentru că aceste opțiuni de plată ar fi costisitoare și birocratice. Fondatorii Sumup, Marc-Alexander Hristos și Daniel Klein au o viziune: să creeze o lume în care poți să-ți iei propria pâine fără cash sau să plătești babysitter-ul cu cardul (sau Apple Pay).
Cititorul de carduri este mai mic decât un iPhone, poate fi conectat rapid și nu costă prea mult. Peste un milion de clienți din 31 de țări folosesc deja serviciul astăzi. Sumup, fondat în 2011, face deja vânzări de 200 de milioane de euro pe an. Cel mai mare concurent vine din Suedia și se numește iZettle.
Lilium
Pentru Dorothee Bär (CSU), ministru de stat în domeniul digital al Cancelariei, acesta e viitorul Germaniei: taxiurile aeriene. Mașinile ar trebui să poată porni pe un acoperiș, să zboare în mod autonom și să fie alimentate cu energie electrică. Ele sunt concepute pentru a scurta rutele și pentru a reduce congestionarea traficului rutier.
Există doar o mână de companii din lume care se ocupă de așa ceva, iar două dintre ele sunt în Germania. La Lilium din München, Daniel Wiegand și echipa sa lucrează la producția prototipului viitorului taxi aerian. Fondul britanic de investiții Atomico și grupul chinez Tencent au investit 90 de milioane de dolari în Lilium.
Infarm
Infarm, un startup germano-israelian, crește salata direct în supermarket. Fondatorii Oznat și Erez Michaeli și Guy Galonska construiesc sere mici și eficiente.Mini-fermele sunt deja plasate în unele restaurante și în magazine Edeka și Metro. Salatele și plantele cresc în fața clienților. Viziunea Infarm: crearea de orașe auto-suficiente care să își producă propria hrană. La începutul anului, fondul britanic de investiții Balderton Capital s-a alăturat echipei Infarm. Anterior, investitorii de la Cherry Ventures intraseră și ei cu bani.
Ada
Când vine vorba despre datele privind sănătatea, germanii sunt foarte precauți Startupul Ada, care s-a lansat anul trecut, vrea să schimbe această stare de lucruri.
În viziunea celor trei fondatori Daniel Nathrath, Claire Novorol și Martin Hirsch, o persoană care crede că e bolnavă, își pune într-o aplicație simptomele. Aplicația folosește seturi de date comparative și informații inteligente pentru a sugera care ar putea fi boala pacientului și ce medic ar trebui să consulte. Aplicația îi propune și câteva nume de doctori la care să apeleze. Ada a colectat anul trecut peste 40 de milioane de dolari
